{{Sfinti|nume= Sf. Chiril al Ierusalimului|Imagine= [[Fișier:Saint_Cyril_of_Jerusalem.jpg|thumb|230px]]|nastere= 315|adormire= 386, Ierusalim|localizare= [[Ierusalim]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= |tip= [[ierarh]], [[teolog]]|canonizare= |calendar= [[18 martie]]|biserici= |site=|}}Cel între [[sfinţisfinți]] Părintele nostru '''Chiril al Ierusalimului''' (315-386) a fost un [[teolog]] remarcabil şi și [[arhiepiscop]] al [[Ierusalim]]ului în perioada timpurie a Bisericii. Este [[Praznic|sărbătorit ]] în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[18 martie]].

== Viaţa şi Viața și personalitatea ==Se ştiu puţine știu puține despre viaţa viața sa înainte de a deveni [[episcop]]; indicarea anului 315 ca an al naşterii nașterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] de Episcopul [[Macarie I al Ierusalimului]] în jurul anului 335 , iar [[preot ]] 10 ani mai târziu , de către [[Maximal III-lea al Ierusalimului]]. Având o fire împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziţie poziție relativ moderată, dar categoric împotriva [[arianism]]ului, dar (spre deosebire de câţiva câțiva dintre contemporanii săi ortodocşiortodocși) câtuşi câtuși de puţin puțin doritor de a accepta intransigentul termen de ''[[homoousios]]'' (- [[cosubstanţialdeoființă]]). Separându-se de [[mitropolit]]ul său [[Acachie de Cezareea]], adept a lui [[Arie]], a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu [[ierarh]]ul său, conflict agravat şi și de [[invidia]] acestuia provocată de importanţa importanța atribuită de [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] diocezei Sf. Chiril. În 358, un conciliu ţinut ținut sub autoritatea lui Acachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în [[Tars]]. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deşi deși adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în [[cateheză|catehezele]] sale doctrina niceeană şi și nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, [[Sinodul de la Seleucia]], la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acachie. În 360, sub influenţa influența tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui [[Iulian Apostatul]], care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian [[Valens]] l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de [[Sinodul II Ecumenic|Primul Sinod de la Constantinopol ]] (381) , la care a fost prezent. În cadrul acestui [[sinod]], el a acceptat termenul de ''homoousios'', convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.

== Poziţia Poziția teologică ==Deşi Deși la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, ele reflectau poziţia poziția sa de adept al ortodoxiei niceene. Chiar dacă evită controversatul termen de ''homoousios'', el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, sibeliană şi și ariană "A fost o vreme când Fiul nu exista". În altă parte el adoptă poziţia poziția [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|PărinţilorPărinților]] Răsăriteni punând accentul pe libertatea voinţeivoinței, ''autexousion'' (auto-determinare), şi și abordează parţial parțial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – [[păcat]]ul. Pentru el păcatul este consecinţa libertăţiiconsecința libertății, nu o stare naturală. Corpul nu este cauza, ci instrumentul păcatului, iar leacul acestuia, asupra căruia sfântul insistă, este [[pocăinţaPocăință|pocăința]]. Ca mulţi mulți dintre Părinţii Părinții Răsăriteni, concepţia concepția sa despre creştinism creștinism este esenţialmente esențialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre [[Înviere]] nu este la fel de realistă ca cea a altor PărinţiPărinți. Dar concepţia concepția sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de [[Iisus Hristos|Hristos]], cea care desăvârşeşte desăvârșește Biserica din [[Vechiul Testament]]. Doctrina sa despre Sfânta [[Euharistie]] este demnă de toată atenţiaatenția. Deşi Deși uneori pare că abordează problema în mod simbolic, alteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea şi și vinul sunt înseşi înseși Trupul şi și Sângele lui Hristos.

Cele 23 de cateheze faimoase (în greceşte grecește ''Katecheseis'') pe care le-a scris în anul 347 sau 348, pe vremea când era [[preot]], conţin învăţături conțin învățături despre principalele teme legate de practica şi credinţa și credința Ortodoxă, într-o formă mai degrabă populară decât ştiinţificăștiințifică, plină de dragoste şi și grijă duhovnicească pentru [[catehumen]]ii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]] şi și pe tot parcursul lor există o abundenţă abundență de citate biblice. După o introducere generală, urmează 18 cateheze pentru ''competentes'' iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezaţibotezați, în vederea pregătirii lor pentru [[Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie]].

Paralel cu tălmacirea tălmăcirea [[Crez]]ului, aşa așa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfăşoară desfășoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor şi și rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanţăimportanță, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca şi și asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.

"Oh„Oh, lucru straniu şi și de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropaţi îngropați cu adevărat, nu am fost răstigniţi răstigniți cu adevărat şi și nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat şi și a înviat; şi și toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câştiga câștiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută şi și iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile şi și picioarele Sale fără prihană şi și a îndurat suferinţă suferință mare; pe când mie, fără suferinţă suferință sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea SaSa”." – ''Despre Tainele creştinecreștine''

:Ai fost văzut în Sion înveşmântat înveșmântat în straie cuvioase:Precum un strălucit stâlp al credinţei apostoleşticredinței apostolești.:Te-ai făcut moştenitor moștenitor al harului lor, :Ai adus lumii la cunoştinţă învăţăturile cunoștință învățăturile lor cucernice:Şi Și ai răspândit înţelepciunea înțelepciunea lor.:O, Sfinte Chiril, părinte şi și ierarhe, roagă-te pentru noi.

:Cu buzele tale, o, înţeleptule înțeleptule Chiril, :Şi Și insuflat fiind de Duhul

:Nedespărţită Nedespărțită în fiinţă ființă dar despărţită despărțită în ipostasuri.:Pentru care ne bucurăm şi și prăznuim sfânta ta pomenire,

:Îndreptător credinţei şi credinței și chip blândeţilorblândeților, învăţător învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:[[Dionisie din Furna]] arată Sf. Sfinţit Sfințit Chiril al Ierusalimului se zugrăveşte zugrăvește ca un om nu prea bătrân (Dionisie spune când „bătrân”, când „de vârstă mijlocie”), palid la faţăfață, cu părul lung, nas coroiat, figura lată, rotundă, cu sprâncene drepte şi și dese, având barba albă, deasă, rotundă, împărţită împărțită în două, „şi „și întru toate la fire asemenea unui ţăran” țăran” <ref>''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 153, 200, 204, 219. </ref>.  {{start box}}{{succesiune|înainte=[[Maxim al III-lea al Ierusalimului|Maxim al III-lea]]|titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Arhiepiscop al Ierusalimului]]|ani=350-386|după=[[Ioan al II-lea al Ierusalimului|Ioan al II-lea]]}}{{end box}}

==SursaSurse==*Prelucrare şi îmbogăţire și îmbogățire a unui text din ''Schaff-Herzog Encyc. of Religion''* [https://en.wikipedia.org/wiki/Cyril_of_Jerusalem Cyril of Jerusalem]

[[Categorie:EpiscopiSfinți]][[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:Patriarhi de Ierusalimai Ierusalimului]][[Categorie:SfinţiTeologi]]