Maxim al III-lea al Ierusalimului

Maxim al III-lea al Ierusalimului a fost episcop al Ierusalimului între anii 334 și 350. După unele ezitări, a fost un susținător hotărât al Crezului Niceean împotriva arianismului.

În timpul persecuțiilor lui Dioclețian și Maximian, Maxim a fost torturat pentru credința creștină, i-a fost scos un ochi și i-a fost ars un picior, fiind apoi condamnat la muncă forțată. A fost unul dintre preoții mărturisitori din Ierusalim, și avea o personalitate care l-a făcut să fie iubit de poporul creștin din Ierusalim. De aceea, când episcopul Macarie I al Ierusalimului a vrut să-l numească episcop de Lida (sau Diospolis, actualul oraș Lod din Israel), poporul nu l-a lăsat să plece, așa încât Macarie a trebuit să numească pe altcineva. După moartea lui Macarie, Maxim a fost ales arhiepiscop al Ierusalimului.

Deși inițial s-a opus lui Atanasie al Alexandriei la Sinodul de la Tir din 335, un sinod dominat de adepții arianismului, convocat să-l judece pe Atanasie, Maxim și-a dat seama curând de eroarea sa și a devenit un adversar hotărât al arianismului. Când Atanasie s-a întors din exilul său de la Treves (Trier), în jurul anului 346, Maximus a convocat un sinod de episcopi palestinieni pentru a-l primi pe Atanasie înapoi din exil. Socrates Scholasticus a scris că Maxim i-a „restabilit comuniunea și rangul” lui Atanasie. Prin această convocare independentă a sinodului, Maxim a promovat dorința episcopilor din Ierusalim de a obține un statut egal cu cel al scaunului metropolitan din Cezareea fără a se retrage însă din această jurisdicție.

În perioada în care a păstorit Episcopia Ierusalimului, Maxim a finalizat ridicarea noii Biserici a Sfântului Mormânt.

Succesorul lui Maxim la scaunul Episcopiei Ierusalimului a fost Chiril. Sozomen relatează că Maxim a fost depus din demnitatea de episcop în jurul anului 350, prin influența arianilor Acachie de Cezareea și Patrophilus din Schitopolis, iar Chiril a fost numit în locul lui. Teodoret din Cir nu confirmă aceste fapte, spunând doar că Maxim și-a desemnat un succesor (altul decât Chiril). Acest succesor, desemnat de Maxim pe patul de moarte, urma să fie Heraclius, conform celor relatate de Fericitul Ieronim. Cu toate acestea, Acachie și Patrophilus l-au înlăturat pe Heraclius și l-au întronizat pe Chiril ca episcop al Ierusalimului. Indiferent de modul în care a avut loc succesiunea, Chiril și Acachie au devenit adversari înverșunați în următorii ani, fiind în total dezacord atât în ceea ce privește pozițiile lor cu privire la controversa ariană, cât și în ceea ce privește întâietatea și drepturile scaunelor lor episcopale.

Data exactă a morții lui Maxim nu este cunoscută, dar se pare că a avut loc la scurt timp după depunerea sa, probabil în anul 350.

Note

Casetă de succesiune: Maxim al III-lea al Ierusalimului
Precedat de: Macarie I	Arhiepiscop al Ierusalimului 334-350	Urmat de: Chiril

Surse

• Wikipedia: Maximus of Jerusalem
• Maximus of Jerusalem
• Constitutional Authority of Bishops
• Maximus, St. 40th bishop of Jerusalem