Duh

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Aceasta este o pagină de Dezambiguizare, care vă ajută să alegeți pagina pe care o doriți dintr-o listă cu pagini sau articole care au parțial sau complet același titlu.


Duhul (gr. pevma, ebr. ruah, sl.duhŭ) desemnează la origine suflarea (sau răsuflarea) sau vântul (sau suflarea de vânt).

Etimologie, lexic, sinonimie

În românește duh vine din slavonescul duhŭ, și ocupă o plajă semantică asemănătoare cu corespondentul lui slavon originar.

Utilizarea termenului duh (cu derivatele lui) în limba română actuală este cel mai adesea legată de limbajul bisericesc, sau provine din el pentru a fi intrat în limba comună, și este puțin arhaizant.

Sinonimul lui neologistic, spirit[1], este mai secularizat și nu i se suprapune deplin, ca în sintagmele:

  • părinte duhovnicesc (mai larg, tinde să înglobeze și avva și duhovnic) - părinte spiritual (tinde să acopere mai ales sensul de duhovnic)
  • spiritualitatea, ca disciplină a Teologiei academice, nu are echivalent pe filiera vreunei derivații din „duh”
  • om spiritual (sintagmă ne-religioasă, desemnând un om glumeț) - om duhovnicesc (sintagmă religioasă, duhovnicesc = îmbunătățit sufletește prin preceptele creștine)
  • spirit (poate fi și „duh”, dar și „rațiune” sau „minte”) - duh (utilizare religioasă)

Dezambiguizare

În Vechiul și Noul Testament, ca și la Sfinții Părinți și în literatură creștină până astăzi, duhul poate desemna:

  • sufletul : de la suflarea de viață care vine de la Dumnezeu, duhul a luat sensul de suflet al omului[2]; metaforic, „duhuri” sau „suflete” poate desemna „persoane” (oameni) în general.
  • duhul Scripturii care este opus literei Scripturii: Dumnezeu „ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.” (II Corinteni 3, 6). Mai general, profunzimea sau interioritatea cuvântului, care se adaptează cu iubire la o situație și la o persoană, în opoziție cu regula care se aplică strict și rece[3].
  • înger în general, uneori îngeri buni, dar cel mai adesea îngerii răi, adică diavolii.
  • Duhul Sfânt : a treia persoană din Sfânta Treime

Derivații

  • duhovnicesc (adjectiv)[4]: om duhovnicesc, părinte duhovnicesc (=avvă) etc.
  • duhovnicește (adverb): a face un lucru duhovnicește (în opoziție cu „lumește”)
  • duhovnic
  • duhovnicie: duhovnicul primește duhovnicia (pentru a spovedi și a îndruma poporul) de la episcop printr-o rugăciune specială
  • (a se) înduhovnici[5]: a deveni om duhovnicesc, a se îmbunătăți în Hristos
  • înduhovnicit: îmbunătățit - un părinte înduhovnicit = un părinte îmbunătățit, un avva

Note

  1. ↑ Intrat în limba română în secolul al XIX-lea (cf. DER).
  2. ↑ Expresii sinonime: „a-și da duhul” = „a-și da sufletul” = „a-și da ultima suflare” = a muri
  3. ↑ În sensul adagiului bisericesc: „Tipic, tipic, și la inimă nimic.”
  4. ↑ A se vedea: DexOnline
  5. ↑ A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/înduhovnici
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Duh&oldid=56547”