Listă de arhaisme în cărțile de cult

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Această listă alfabetică cuprinde cuvinte, termeni, noțiuni sau expresii din limba (bisericească) română veche, considerate arhaisme, cuvinte învechite în uzul actual al limbii, având uneori utilizări foarte specifice/precise în limba/terminologia liturgică, în imnografie, sau în limba/terminologia bisericească în general. Acești termeni pot fi ocazional întâlniți în diferite cărți de cult sau de rugăciuni ortodoxe.

Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z


B

  • blagociu — administrator bisericesc de plasă (comună cu mai multe sate în subordine, în vechea împărțire teritorială) în Moldova, sub stăpânirea rusească; v. cartea Datoria și stăpânirea blagocinilor și a protopopilor (rus.-rom.), Iași, 1791.
  • Blagoveștenie (sl. влаговѣшение - blagovĕštenije) - Bunavestire
  • blajenii — termen rus pentru Fericiri (Matei 5), folosit în Triod (Blaj, 1800) și Biserica Vasile Blajenîi, monument de artă arhitecturală din sec. XVI, Moscova (Kremlin) (V. Florea, Istoria Artei Ruse, București, 1979.).
  • bodaprosti sau bogdaprosti sau bogdaproste (slv. Bogu da prosti — Dumnezeu să ierte păcatele) — formulă de mulțumire când se primește un dar dat de pomană pentru sufletele celor morți.
  • Bogoiavlenie sau Bogoiavlenie Gospodnia (slv. Arătarea Domnului) - numele slavonesc al sărbătorii Botezului Domnului sau Epifania; Antim Ivireanul — „Cuvânt de învățătură la Bogoievlanie“, în „Predici“ Ed. Acad., 1962, p. 133.
  • Bogorodița (slv.) — numele slavonesc pentru Maica Domnului.
  • bogorodic, bogorodicine, Bogorodicina (slv.) — se numesc troparele pentru „Născătoarea de Dumnezeu“, rânduite în Ceaslov la Utrenie și Vecernie și la canoanele sărbătorilor și pentru fiecare zi a săptămânii, și care se cântă pe cele opt glasuri peste tot anul. Bogorodicina se numește și mirida pentru Maica Domnului scoasă la Proscomidie (în „Învățătura preoților pe scurt de șapte taine...“ Buzău, 1702, f. 17)
  • Bogoslov (slv. „cel ce grăieşte despre Dumnezeu, teolog“) — Sf. Ioan Evanghelistul e numit și Ioan Teologul sau Bogoslovul; Sf. Grigorie de Nazianz era numit și Sf. Grigore Teologul (Bogoslov și Teolog, cu același înțeles).
  • bold - ac, vârf ascuțit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. bodli „spin”; bg. bodilo „ac, vârf ascuțit” (exemplu: „Boldul morții s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule” - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos - Prohodul Domnului)
  • bolniță (sl. болница - bolĭnica) — spital sau infirmerie pe lângă o mănăstire

C

  • cafas (din ngr. kafasi, tc. kafas, „colivie”) - balcon închis pe jumătate, ca un pod deasupra pronaosului, în partea de apus din interiorul bisericii și la care se urcă pe o scară fixă, situată în partea de nord a pronaosului; în cafas stă corul bisericii.
  • chinovie - mănăstire (cu viață de obște, de obicei); exemple: „Chinovia Cernicăi” (nume loc); „chinovia Avei Serida, aproape de Gaza” (nume stareț)
  • a (se) clăti - a (se) clătina (din sl. klatiti „a scutura”): „Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti.” (Psalmi 92, 2)
  • cocon - copil sau tânăr de neam bun (de exemplu, pentru cei trei tineri din cuptorul de foc - cf. 17 decembrie)

D

  • diortosire - corectarea și adaptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfinților Părinți. Literal, a diortosi înseamnă „a îndrepta”.
  • dreptar: îndrumător, linie de conduită sau model de urmat. Termenul este folosit (de puține ori) în Noul Testament. În Epistola către Romani (2, 20) Apostolul Pavel spune că „Legea este dreptarul cunoștinței și al adevărului”, iar în II Timotei 1, 13: „Ține dreptarul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și iubirea care e în Hristos”. Se vorbește și de „dreptarul credinței” (Epistola către Galateni 6, 16), care este Crezul (kerigma) apostolic. Cei ce trăiesc „viața în Hristos” sunt „făptură nouă”, iar „câți vor urma dreptarul acesta, pace și milă asupra lor”. Și iarăși, de „dreptarul învățăturii, căreia ați fost încredințați” (Romani 6, 17), dreptar al învățăturii, adică modelul de urmat dreapta învățătură.

F

G

  • gonaciu - prigonitor, asupritor, cel care persecută

H

  • hvalite - (sl.) laude (în imnografia slujbelor ortodoxe)

Î

  • învârtoșat - împietrit, încăpățânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din „vârtos” - a se vedea la litera „V”, „vârtute”); exemple: „s-a învârtoșat inima lui Faraon” (Ieșire, 7); „s-a învârtoșat inima poporului acestuia” (Luca 8)

L

  • lin (pl. linuri) - teasc pentru stors [strugurii, de obicei]

M

  • mâneca, a (vb.) - a pleca de cu bună dimineață spre o țintă anume, (fig.) a se grăbi spre, (fig.) a alerga spre o țintă anume; exemplu: „Să mânecăm cu mânecare adâncă” – se cântă la Sfintele Paști
  • mânecare - dimineață, dis-de-dimineață, în zorii zilei, cu noaptea în cap, când mijește ziua
  • mișel - lipsit, de condiție modestă, sărac, nevoiaș [din latinescul misellus]
  • Moisei - precum numele localității „Moisei” din Maramureș, este numele proorocului Moise în slavonește
  • mozavirie - calomniere, ponegrire, bârfă, bârfeală, bârfire ; exemplu: „Nu mă da pe mine mozaviriei șarpelui”
  • muncă (pl. munci) - chin [chinuri mucenicești, de obicei; sau, uneori, ascetice, în sensul de osteneală: „s-a supus pe sine la munci” etc.]; derivat, „muncitorul” sau „muncitorii” sunt „chinuitorul” sau „chinuitorii”

N

  • năimi, a (vb.) - a angaja, a tocmi pentru o muncă plătită [din slavonescul naimu]
  • năstrapă - vas de băut cu toartă (cană, cupă, potir, ulcior). [din bg. năstrap; ngr. μαστραπᾶς] Exemplu: „Bucură-te, năstrapă de aur” (Paraclisul Maicii Domnului). Nota bene: În Antichitate și în perioada medievală, cu excepția vaselor de sticlă, vasele de băut (de exemplu cele mai plate de tip kylix sau cele mai adânci de tip kantharos) aveau de obicei toarte. Termenul grecesc μαστραπᾶς (mastrapas) pare să desemneze mai degrabă un ulcior.
  • nemernic - străin, venetic, pribeag, pripășit; exemplu: „Nemernic sunt eu pe pământ.” [din slavonescul namĕrĩnŭ - „care vine”]

O

  • obraz - chip, față, dar uneori chiar „persoană” (din sl. obrazŭ)
  • ostrov - insulă (sau, mai rar, peninsulă, cum ar fi Muntele Athos) [din slavonescul ostrovŭ]

P

  • panihidă - slujba parastasului sau cartea de slujbă ce cuprinde slujba înmormântării și alte slujbe de pomenire a morților. v. Panihidă
  • patrafir - veșmânt purtat de preoți la toate slujbele bisericești. V. Epitrahil.
  • peasnă - din slavonescul pesna, „cântare” sau „odă” - un fel de cântare bisericească formată din șase-nouă tropare, având ca model de intonare primul tropar din șir, irmosul.
  • podoabă - asemănare („aspect corespunzător”, „înfățișare cum se cuvine”). Slavonescul podobije este traducerea termenului grecesc ομοιωσις (și a latinescului similitudo, Imago Dei), folosit în Cartea Facerii în expresia care spune că omul a fost creat după „chipul și asemănarea” lui Dumnezeu.
  • podobie - cântare liturgică specifică imnografiei ortodoxe - v. Podobie
  • predanie - tradiție, datină.
  • praznic - sărbătoare bisericească. V. praznic.
  • priveliște - arenă (arena de circ unde au murit mucenicii, de exemplu)
  • prochimen - vers liturgic sau pasaj scriptural cântat sau citit înainte de citirea Apostolului. Poate servi ca introducere la tema citirii din zilele de sărbătoare. V. prochimen.
  • prost (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără știință de carte (în funcție de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. „cel Simplu”, ucenicul Sf. Antonie cel Mare, v. Patericul egiptean; „Fiți înțelepți ca șerpii și proști ca porumbii” - Matei 10, 16, în Noul Testament de la 1818)

R

  • rost - gură; exemplu: „cu rostul tău de aur grăind...” (despre sfântul Ioan Gură de Aur)
  • rărunchi - rinichi (lit.), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: „a-și încinge rărunchii” (a fi pregătit și hotărât pentru ceva), „a striga din rărunchi” (a striga din toată ființa) - „rărunchii” în antropologia veche fiind considerați ca sediu interior al vitalității și sensibilității.

S

  • sărman - orfan, de unde: sărac, amărât. Forme variabile învechite/ arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
  • slavoslovie - laudă lui Dumnezeu, doxologie [din slavonescul slavoslovije]
  • soartă - „moștenire”, „stare” (dar și „sfârșit”) : „Și ne dă nouă parte și soartă cu toți cei ce se tem de Tine întru adevăr și păzesc poruncile Tale” (rugăciune la Utrenie). [din latinescul sors, -tis]
  • sobor - sinod, dar și „soborul mănăstirii” (adunarea viețuitorilor dintr-o mănăstire), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul sŭborŭ]
  • svetlina - literal în slavonă (rusă, bulgară etc.) înseamnă „lumină”, în imnografia ortodoxă este o stihiră particulară, care se numește și luminândă

T

  • tâmpi, a se (vb.) - a se toci, a se știrbi (exemplu: „Boldul morții s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule” - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos)

Ț

V

  • vârtute - tărie, putere (scris uneori din greșeală „virtute”: „Domnul este vârtutea mea”, iar nu „Domnul este virtutea mea”); „vârtute” sau „vârtos” (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniți din latinescul virtus = putere (care și el la rândul lui derivă din latinescul vir-i = bărbat, ca în neologismul „viril”)
  • vetreală - velă, pânza corabiei, sau chiar corabia însăși
  • viers - glas, glăsuire, voce, timbru al vocii, melodie, cântec [Variabil popular: ghiers - din latinescul versus]
  • voievod - „mai-mare”, conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară


Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Listă_de_arhaisme_în_cărțile_de_cult&oldid=56568”