Acatistul Sfinților Români
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Împărate Ceresc...Sfinte Dumnezeule (de 3 ori), Slavă ... Și acum ... . Amin. Preasfântă Treime ..., Doamne miluiește (de 3 ori), Slavă ... Și acum ... . Amin. Tatăl nostru ... . Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Condacul 1: Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevoințele și sângele lor, darul sfințeniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, acestora și noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucurați-vă sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Icosul 1: Începutul mântuirii neamului nostru s-a arătat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slăvitul Andrei. Că el din bezna neștiinței scoțându-ne, ne-a învățat a ne închina Treimii celei de viață făcătoare. Cântăm, așadar lui și tuturor celor ce i-au urmat în credință unele ca acestea: Bucură-te, Andreie, că tu ai binevestit mântuirea neamului omenesc în părțile noastre; Bucură-te, că strămoșii noștri după vrednicie te-au cinstit; Bucură-te, că mereu te-ai arătat apărător al nostru înaintea lui Hristos și a Maicii Sale; Bucură-te, că prin tine putem cânta tuturor sfinților neamului nostru laude, zicând: Bucurați-vă, toți cei ce împodobiți binecuvântatul pământ al țării cu florile sfințeniei; Bucurați-vă, că lacrimile voastre cad fără oprire înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare nenumăratelor noastre păcate; Bucurați-vă, că voi sunteți măsura neamului nostru și binecuvântarea lui cea nepieritoare; Bucurați-vă, că doar întru voi putem să ne lăudăm cu adevărat; Bucurați-vă, că fără ajutorul vostru demult am fi fost în ghearele morții; Bucurați-vă, că doar pentru suspinele voastre ne mai îngăduie Dumnezeu răutatea; Bucurați-vă, că împreună cu Maica Domnului sunteți singura noastră nădejde de mântuire; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 2-lea: Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pământul țării de lumina cea dulce a Învierii și neamul românesc a început a-i naște pe cei mai buni dintre fiii săi, sfinți în cer; care pururea ne izbăvesc pe noi în chip tainic din toată ispita. Cinstindu-i pe ei după cuviință, cu bucurie să-I mulțumim Celui ce ni i-a dat, cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea: Sângele mucenicilor este sămânță pentru alți creștini. Iar sângele vostru, primilor mucenici care v-ați jertfit pe pământurile noastre, a fost temelia cea neclintită pe care a luat ființă neamul nostru, deodată român și creștin. Pentru aceasta, vouă tuturor, vă cântăm așa: Bucură-te, Sfinte Montan, preotul lui Hristos, că împreună cu soția ta Maxima neînfricați L-ați mărturisit pe Stăpânul; Bucură-te, că pentru aceasta ați primit cununa muceniciei prin înecare; Bucură-te, Nichita, cel ce ai stat împotriva goților celor păgâni; Bucură-te, că pentru aceasta ai pătimit moarte prin foc, învrednicindu-te de slava cea veșnică; Bucură-te, Sfinte Sava, mare mucenice, că apa Buzăului s-a învrednicit a primi preacinstitul tău trup; Bucură-te, că moaștelor tale și Marele Vasile s-a închinat cu evlavie; Bucurați-vă, Zotic, Atal, Camasis și Filip , că sângele vostru ca pe o comoară de mare preț l-ați adus lui Hristos; Bucurați-vă, că ați umplut de veselie inimile creștinilor prin minunata arătare a cinstitelor voastre moaște; Bucurați-vă, că Dumnezeu prin ele ne-a arătat că încă ne mai așteaptă pocăința; Bucurați-vă și voi, Sfinților Epictet și Astion, care cu darul facerii de minuni ați adus pe mulți strămoși de-ai noștri la credință; Bucurați-vă, că mai apoi înfricoșătoarele chinuri le-ați socotit, pentru Hristos, a fi dulceața cerească; Bucurați-vă, că și moaștele voastre împodobesc Dobrogea cu daruri de la Dumnezeu; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 3-lea: Sfințit-au pământul țării noastre cu sângele lor mucenicii. Că ei pe toate le-au socotit deșertăciune, și prin pătimiri de puțină vreme au câștigat bucuria cea veșnică. Pentru aceasta pot și nouă, celor ce ne închinăm lor cu dragoste, să ne ajute în toată greutatea. Iar noi, cei ce suntem urmași nevrednici ai lor, să ne străduim a cânta împreună cu ei, Dumnezeului tuturor: Aliluia!
Icosul al 3-lea: Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noștri, de păstori desăvârșiți, care prin viața lor sfântă i-au povățuit pe calea cea strâmtă a mântuirii. Că unii și mucenicie au răbdat iar alții L-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta și noi, ca unor părinți ai noștri, să le cântăm cu credință: Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ți-ai vărsat pentru Hristos; Bucură-te, că diaconul Dimitrie ți-a urmat în răbdare; Bucură-te, cinstite Efrem, că pe mulți pregătindu-i pentru mucenicie și tu te-ai jertfit împreună cu ei; Bucură-te, Vetranioane, episcop al Tomisului, că te-ai înflăcărat de râvna pentru credința cea ortodoxă; Bucură-te, că pentru aceasta, pe împăratul cel pământesc l-ai înfruntat din dragoste pentru Împăratul ceresc; Bucură-te, Teotime, care prin minunile tale L-ai propovăduit pe Hristos și hunilor celor barbari; Bucură-te, că tu pe Ioan cel cu Gura de Aur l-ai aparat cu neînfricare; Bucură-te, Niceta, că pe mulți dintre daci i-ai botezat în numele Sfintei Treimi; Bucură-te, că scrierile tale luminate de Duhul Sfânt, au apărat dreapta credință; Bucurați-vă, Ioan Casian și Gherman, cei odrăsliți din pământul Dobrogei și înfloriți în ținuturile apusene; Bucurați-vă, că voi pe toți sfinții i-ați cercetat, adunând ca niște albine nectarul duhovnicesc de la fiecare; Bucurați-vă, că după ce v-ați desăvârșit în sfințenie ați întemeiat viața monahală în Apus; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 4-lea: Cel ce vă face și vă învață acela mare se va chema în Împărăția lui Dumnezeu, zice Domnul. Iar voi, măriților ierarhi, turma cea cuvântătoare încredințată vouă ați scos-o dintru neștiință, cu fapta și cu cuvântul învățând pe strămoșii noștri a-L lăuda pe Dumnezeu cel Unul în Treime, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea: Prin munți, prin peșteri sau prin păduri viețuind cuvioșii, au umplut întreg pământul țării noastre de nevoințe sfinte. Că ei de toate s-au lepădat pentru a-I urma lui Hristos; pentru care Acela, după făgăduință, i-a făcut moșteni ai vieții celei veșnice. Să le cântăm și noi, așadar, cu glas de bucurie: Bucură-te, Sfinte Nicodim, că prin aspre nevoințe în Muntele cel Sfânt al Athosului viața ți-ai sfințit; Bucură-te, că în pământul nostru venind, te-ai arătat începător al vieții de obște; Bucură-te, că multe mănăstiri ai întemeiat, adăpându-ne din lumina cea curată a Ortodoxiei; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Leontie, cel ce pustia ai făcut-o să înflorească prin luptele tale; Bucură-te, că darul facerii de minuni luând, ai ajuns păstor al Rădăuților; Bucură-te, că după moartea ta, Dumnezeu S-a slăvit prin moaștele tale cele izvorâtoare de tămăduiri și bună mireasmă; Bucură-te, Ioane, minunatule arhiepiscop, care la Râșca ai trăit în înfrânare și sfințenie; Bucură-te, Daniile, mare sihastru, că din pruncie viața ți-ai împodobit cu toată virtutea; Bucură-te, că ai ajuns povățuitor al lui Ștefan, Domnul cel Sfânt al Moldovei; Bucură-te, că moartea ta a arătat poporului că ești viu în cer prin minunile izvorâte din mormântul tău; Bucură-te, Ghelasie, ierarhe, care te-ai arătat călugăr desăvârșit și păstor al moților; Bucură-te, că tu și azi ne mângâi cu minunile tale, rugându-te cu durere pentru pământul cel chinuit al Apusenilor; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 5-lea: Și neamul nostru s-a învrednicit a aduce lui Hristos jertfa curată, mulțime de cuvioși. Dar așa a bineplăcut lor, ca neștiuți de oameni să-și sfințească viața prin pustii și-n singurătate. Că numele lor, doar Dumnezeu le știe. Dar noi, încredințați fiind că ei umplu cerurile de rugători neclintiți pentru mântuirea noastră, slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea: Biruința voastră, cinstiților mucenici, s-a arătat a fi însăși moartea. Că prin aceasta v-ați făcut vii în cer, unde stați de-a dreapta tronului lui Hristos, neîncetat suspinând pentru noi. Rugându-vă să nu ne lepădați pentru păcatele noastre, vă cinstim cu nevrednicie, zicând: Bucură-te, Vodă Constantin, mucenice, că te-ai arătat a fi mai darnic decât toți domnii; Bucură-te, că pentru aceasta și Hristos te-a răsplătit cu cununa muceniciei, pe care și fiii tăi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei au primit-o împreună cu tine; Bucură-te, că nici pe ei și nici pe sfetnicul Ianache nu i-ai cruțat, îndemnându-i să rabde patima cu bucurie; Bucură-te, că ne spăimântăm toți de vitejia ta cea mucenicească, cu care moartea ai înfruntat; Bucurați-vă dar, Sfinților Brâncoveni, că întru totul v-ați asemănat mucenicilor celor din vechime, slavă făcând neamului și lui Dumnezeu; Bucura-te și tu, Sfinte Antim, că din pământul Iviriei ai ajuns păstor al Țării Românești; Bucură-te, că împreună cu Sfântul Domn Constantin ați ridicat poporul din neștiință, prin cărțile cele cu folos sufletesc; Bucură-te, că în dulce grai românesc ai rânduit a se sluji în Biserici, spre slava lui Dumnezeu și folosul oamenilor; Bucură-te, că mai apoi de turci fiind omorât, ai ajuns și mucenic al lui Hristos; Bucură-te, viteazule Ioane, cel ce te-ai arătat vlăstar binecuvântat al pământului nostru; Bucură-te, că deși tânăr fiind cu vârsta, ai biruit atât pofta trupească cât și moartea; Bucură-te, că ai fost înjunghiat ca un miel nevinovat de turcii cei fără de lege; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 6-lea: Prin răbdarea lor în chinuri, prin dragostea pentru Mântuitorul Hristos, prin credința în viața cea veșnică, prin bărbăția lor în fața morții, mucenicii ne sunt siguri îndrumători spre mântuire. Să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel ce i-a întărit întru toate, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea: Înfrânându-se întru cunoștință cuvioșii, trupul și sufletul și-au sfințit, umplându-se de Duh Sfânt; iar pentru aceasta au și rămas după moarte nestricați. După cuviință dar, ca unora care ne ocrotesc prin rugăciunile lor, cu dragoste să le cântăm: Bucură-te, Paraschiva noastra cea iubita, care viața desăvârșit ți-ai închinat-o lui Hristos; Bucură-te, că pe Acesta dorindu-L neîncetat, cu toată vîrtutea sufletul ți-ai împodobit; Bucură-te, că tu ești ocrotitoarea întregii Moldove prin moaștele tale cele prea dorite; Bucură-te, că toți românii vin la tine ca la o grabnică izbăvitoare din nevoi; Bucură-te, Grigorie cel din Decapole, apărătorule al sfintelor icoane, că ai dobândit darul facerii de minuni; Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască cinstitele tale moaște au ajuns în Oltenia, de unde dăruiesc vindecări tuturor; Bucură-te, Dimitrie, bouarule din Basarabi, că în deplină smerenie viața și moartea ți-ai trecut; Bucură-te, că Dumnezeu moaștele tale minunat le-a descoperit, făcându-te apărător al Bucureștiului; Bucură-te, Sfinte Ioane, care în mănăstirea Prislop prin aspre nevoințe te-ai sfințit; Bucură-te, că întreaga Țara Hațegului te cinstește cu dragoste ca pe un fiu al ei; Bucură-te și tu, Antonie de la Iezeru, că în Carpați pustnicește ai trăit; Bucură-te, că pe oamenii cei ce te căutau cu credință, i-ai povățuit pe calea mântuirii; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 7-lea: Sfinți ai noștri și ajutători nouă s-au arătat cei ce cu moaștele lor au binecuvântat țara, cuvioși și mucenici, deși odrăsliți din alte pământuri. Pentru aceasta Îi mulțumim lui Dumnezeu, Cel ce neamurile le tine în dragoste unul pentru altul, toți împreună cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea: Pe apărătorii dreptei credințe și ai neamului strămoșesc, pe cei ce în fața prigoanelor și a dușmanilor L-au mărturisit neclintit pe Hristos și Biserica Sa au păzit-o cu neînfricare, pe aceștia după dreptate să îi lăudăm zicând: Bucură-te, Ștefan cel Mare, spaima păgânilor și apărătorul întregii creștinătăți; Bucură-te, că tu ești pavăza neamului nostru până la sfârșitul vremurilor; Bucură-te, că pentru slava dreptei credințe ai umplut pământul țării de mănăstiri și biserici; Bucură-te, că în timpul vieții cu sabia ai luptat pentru neam și pentru credință iar acum cu rugăciunea te lupți pentru noi; Bucură-te, Petru Movilă, mitropolitule al Kievului, că în bun chip te-ai nevoit pentru slava Ortodoxiei; Bucură-te, Iosif Mărturisitorule, ierarhe al Maramureșului, că nedreptatea și batjocurile cu vitejie le-ai răbdat; Bucură-te, că pe maramureșeni întru bună credință și evlavie i-ai păstorit; Bucurați-vă, Sfinților mitropoliți Iorest și Sava, care pe poporul cel încredințat vouă l-ați păzit de prigoana calvinilor; Bucurați-vă, că pentru aceasta și temniță și bătăi ați pătimit, mărturisind dreapta credință; Bucurați-vă, Visarion și Sofronie, cei ce cu neînfricare ați luptat pentru legea cea strămoșească; Bucurați-vă, că în temniți bătuți și chinuiți fiind, pururea v-ați rugat pentru poporul cel greu prigonit al Ardealului; Bucurați-vă, că prin predica voastră cea înflăcărată, românii s-au întors într-un cuget la credință; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 8-lea: Pentru credință au pătimit mărturisitorii și pentru neam. Că palme, scuipări, bătăi, închisori și încă multe altele răbdând, ne-au arătat cum se cade a apăra credința strămoșească. Iar noi, nici cu mintea putându-ne ridica la a lor virtute, să ne alăturăm lor în neîncetata cântare adusă lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 8-lea: Cuvioșilor ce din pământul Moldovei au răsărit și care viața întreagă în munți și-n peșteri și-au petrecut, în posturi și-n privegheri de toată noaptea și care, dobândind dragostea cea adevărată, s-au rugat cu lacrimi pentru întreaga lume, acestora și noi, închinându-ne acum, cu evlavie să le cântăm: Bucură-te, Sfinte Chiriac, cel ce în muntele Bisericani gol ai petrecut vreme de 60 de ani, îndurând arșița și gerul; Bucură-te, că prin luptele tale ai ajuns la măsurile nevoitorilor celor din vechime; Bucură-te și tu, Sfinte Chiriac de la Tazlău, care ai fost povățuitorul sihaștrilor; Bucură-te, că prin nevoințele și smerenia ta cea adâncă ai sporit în rugăciune, biruind cu totul pe diavoli; Bucură-te, Sfinte Rafaile din Agapia, că întru deplină ascultare trăind, darul înainte-vederii ai primit; Bucură-te, că și după moarte demonii i-ai izgonit prin moaștele tale cele minunate; Bucură-te, Partenie, egumen al Agapiei, că te-ai îmbrăcat în toată făpta cea bună; Bucură-te, Sfinte Inochentie, că în Mănăstirea Probota prin simplitate și sărăcie ai dobândit Împărăția cea cerească; Bucură-te, că pentru dragostea ta, Dumnezeu ți-a dat darul facerii de minuni; Bucură-te și tu, Eustație, cuvioase, cel ce vrednic următor Sfântului Inochentie te-ai făcut; Bucură-te, Sfinte Vasile, că intrând în obștea Moldoviței în scurtă vreme ai ajuns egumen vestit; Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sfetnicul lui Alexandru cel Bun; Bucură-te, că moaștele tale până acum ne sunt de grabnic ajutor în nevoi; Bucură-te, Epifanie, că în Voroneț trăind, ai fost urmaș cinstit al Sfântului Daniil Sihastru; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 9-lea: Pildă vrednică de urmat ne-au arătat cuvioșii. Că ei prin posturile îndelungi cu care trupul și-au potolit, prin lacrimile neîncetate cu care ochii și-au luminat și prin privegherile cele de toată noaptea în care au petrecut în rugăciune, ne-au învățat cum să dobândim Împărăția cea veșnică. Să-I mulțumim lui Dumnezeu, așadar, pentru ei și pentru toate, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea: Întru mucenicie ați primit cununa cea neveștejită și mai presus de minte de la Însuși Hristos, Stăpânul nostru. Cu vitejie neplecăndu-vă în fața celor ce vă chinuiau, prin pătimiri și prin moarte ați răpit raiul. Pentru care vă și cântăm, mucenicilor, unele ca acestea: Bucură-te, Teodosie, Mitropolitule al Moldovei, că din pricina dragostei ce o purtai păstoriților tăi ai fost prigonit de domnul cel nelegiuit; Bucură-te, că după moartea ta cea mucenicească, Sfântul Antipa s-a facut părtaș minunatei descoperiri a moaștelor tale; Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos, că toată viclenia celui rău s-a dovedit a fi spre slava ta mai mare; Bucură-te, că ajungând trupul tău preaiubit la Suceava, ai vindecat toate rănile moldovenilor; Bucură-te, că de atunci prin multe minuni ne-ai încredințat de dragostea pe care ne-o porți nouă tuturor; Bucură-te, nevinovată Filofteie, că milostenia ta a deschis cerurile; Bucură-te, că securea care ți-a fost spre moarte, te-a făcut mireasă a lui Hristos; Bucură-te, că moaștele tale păzesc cu strășnicie pământul țării și pe cei ce locuiesc într-însa; Bucură-te, Oprea, cioban minunat, care cu vitejie ai înfruntat stăpânirea străină, cerând libertate pentru românii dreptslăvitori; Bucură-te, că pentru aceasta temnița până la moarte ai răbdat, mucenic al lui Hristos învrednicindu-te a fi; Bucurați-vă, Ioane și Moise, preoți neînfricați, că nu ați vrut cu nici un chip să vă lepădați de credința strămoșească; Bucurați-vă, adevăraților apărători ai Ortodoxiei, că ați fost băgați în închisoare și ați îndurat multe chinuri, dobândind moarte pentru credința cea dreaptă; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 10-lea: Ajutor nebiruit ne-am câștigat noi în ceruri, pe sfinții mucenici. Că ei de dragoste arzând pentru Stăpânul și pe toate lepădându-le pentru El, pe toate le-au și câștigat. Iar acum se roagă pentru noi, ne întăresc în credință, ne apără neamul și ne păzesc de toată răutatea. Lui Hristos, așadar, Care prin ei și prin Maica Sa ne trimite harurile Lui cele bogate, să-I mulțumim, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea: Să se bucure neamul nostru cu desăvârșita și duhovniceasca bucurie. Că a dobândit în cer sfinți cuvioși, care plăcând lui Dumnezeu în viața aceasta, și-au agonisit veșnica răsplată, pe care ne-o pot da și nouă, celor ce le cântăm cu evlavie: Bucură-te, Vasile cel din Poiana Mărului, că părăsindu-ți țara ai venit în pământurile Vrancei, pe care le-ai luminat cu viața ta cea desăvârșită; Bucură-te, că sporind în rugăciunea inimii, te-ai învrednicit a fi stareț al cuviosului Paisie, cel ce ți-a urmat întru totul în virtute; Bucură-te, Sfinte Paisie, că în Moldova și-n Athos te-ai întărit întru toată virtutea, ajungând părinte al părinților; Bucură-te, că te-ai făcut mare dascăl al rugăciunii celei neîncetate a inimii; Bucură-te, că sub oblăduirea ta ai strâns părinți de multe neamuri, lăsând mulțime de ucenici care au umplut toată Ortodoxia de lumină duhovnicească; Bucură-te, minunate Antipa, care din Moldova ieșind și-n Sfântul Munte desăvârșindu-te, ai rodit în îndepătatul Valaam; Bucură-te, că ai strălucit cu sfințenia ta din Athos până în Rusia, cinste făcând neamului tău, pentru care te și rogi neîncetat; Bucură-te, Ioane, române, că rămânând de mic orfan, Dumnezeu ți-a purtat de grijă ca unui adevărat copil al Său; Bucură-te, că El ți-a călăuzit pașii spre pustiile Iordanului, unde sihăstrește, în aspră nevoință ai trăit; Bucură-te, că au săltat inimile noastre de bucurie la aflarea moaștelor tale iubite, prin care ne-am încredințat că avem un nou mijlocitor pentru noi; Bucură-te, Teodora, pustnico, care femeie fiind după fire ai întrecut cu nevoințele pe mulți dintre bărbați; Bucură-te, că în singurătate întreaga viață ai petrecut, punându-ți toată nădejdea în Dumnezeu, Care te-a și slăvit cu trup nestricăcios; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 11-lea: Să ne plecăm înaintea celor ce prin luptele lor au biruit cele ale firii și s-au făcut îngeri în trup, surpând pe surpătorul mântuirii noastre; iar lui Dumnezeu, Care le-a arătat lor calea cea strâmtă și cu chinuri, să-I cântăm, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea: Și în vremurile mai noi au strălucit pe pământul țării păstori desăvârșiți în sfințenie. Că ei sufletul și-au pus pentru noi în fața lui Dumnezeu, străduindu-se cu timp și fără timp a ne face vrednici de Împărăția Cerurilor. Ca unora ce fără zăbavă s-au nevoit pentru binele nostru și încă se mai nevoiesc să le cântăm zicând: Bucură-te, Calinic, netrupescule păstor, că nu știm de unde să începem a lăuda virtuțile tale; Bucură-te, că deși ai fost egumen și ierarh cu multe griji, nevoințele cele călugărești nu le-ai lepădat, ci mai vârtos te-ai întărit întru ele; Bucură-te, că prin negrăita ta milostenie te-ai urcat până la cer, fiind până azi părinte al săracilor; Bucură-te, că în fel și chip te-ai nevoit pentru binele păstoriților tăi, luptând pentru unirea tuturor românilor întru dragoste de Dumnezeu și de neam; Bucură-te, că ai luminat poporul cel dreptcredincios, tipărind cărți cu folos sufletesc și zidind nenumărate biserici; Bucură-te, că și după moarte românilor tăi iubiți le împarți mulțime de daruri prin moaștele tale cele preacinstite; Bucură-te, Iosif de la Partoș, mitropolitule al Timișoarei, care în Sfântul Munte Athos ai urcat pe calea cea dumnezeiască a virtuților; Bucură-te, că deși bătrân fiind, ai venit să păstorești poporul Banatului; Bucură-te, că de darul facerii de minuni învrednicindu-te, prin moaștele tale ne stai și azi întru ajutor; Bucură-te, Sfinte Nifon, că și tu în Grădina Maicii Domnului te-ai nevoit întru sfințenie; Bucură-te, că ai fost ales patriarh al Constantinopolului iar mai apoi ai ajuns păstor al Țării Românești; Bucură-te, că pe binecredinciosul și înțeleptul voievod Neagoe Basarab l-ai povățuit pe căile sfințeniei; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 12-lea: Pe vrednicii noștri ierarhi și stăpâni, care întru frica Domnului s-au nevoit a scoate poporul din mâinile vrăjmașilor văzuți ți nevăzuți, îndrumându-l întru toate poruncile Mântuitorului, pe aceștia, dar, lăudându-i, lui Dumnezeu, Celui ce i-a ințelepțit cu lumina Sa cea bogată, să-I cântăm cu bucurie, strigând: Aliluia!
Icosul al 12-lea: Din mormânt a ieșit mântuirea neamului omenesc, prin slăvita Înviere. Iar mucenicii și mărturisitorii vremurilor de pe urmă, locuind în temniți ca-n niște morminte, au adus, prin jertfa lor, învierea neamului românesc. Să cântăm, așadar, tuturor celor care neștiuți au pătimit pentru credință sub prigoana celor fără de Dumnezeu, unele ca acestea: Bucurați-vă, arhierei și preoți, călugări și credincioși, care ați umplut temnițele comuniste; Bucurați-vă, toți cei ce v-ați stins în vremea cruntei prigoane, știuți doar de Dumnezeu; Bucurați-vă, că în iertare și nevoință desăvârșindu-vă, ați făcut închisoarea prilej de sfințire; Bucurați-vă, toți cei ce închiși la Pitești L-ați mărturisit pe Hristos, îndurând biruitori chinurile cele mai presus de minte; Bucurați-vă, Aiudule și Jilava, că sângele mulțimilor de mucenici v-au făcut locuri de închinare; Bucurați-vă, Gherla și Periprava, că în voi a strălucit lumina rugăciunii celei din suferință; Bucurați-vă, toate temnițele comuniste, că v-ați făcut scară spre cer pentru nenumărați mucenici; Bucurați-vă, că fără să vrea călăii cei nemiloși au lucrat spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale; Bucurați-vă, că prin ei floarea neamului românesc a umplut cerul, pururea mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu; Bucurați-vă dar, noilor mucenici, că vitejia și răbdarea voastră v-au agonisit cununa cea veșnică; Bucurați-vă, că întru bucuria raiului sălășluind acum, sunteți nădejdea cea tare a neamului nostru; Bucurați-vă, că prin jertfa voastră, Dumnezeu ne trimite în dar binecuvântările Lui cele bogate; Bucurați-vă, sfinților toți, care ați strălucit pe pământul țării noastre!
Condacul al 13-lea: Tuturor sfinților neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioși, mărturisitori și voievozi, știuți sau neștiuți, să le aducem cinstirea noastră și dragostea și evlavia. Și să le mulțumim ca unora care plâng pentru noi și pentru păcatele noastre, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste pământul țării. Iar lui Dumnezeu, Celui ce până acum nu a lepădat neamul nostru cel dreptcredincios, să-I cântăm din inimă, în veșnică și dulce cântare zicând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) Apoi se zice iarăși Icosul 1: Începutul mântuirii neamului nostru... și Condacul 1: Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi... .
Rugăciune către sfinții români: Sfinților români, voi, care sunteți podoaba neamului nostru și roada lui cea mai de preț: mucenici, care ați murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-ați păstorit cu sfințenie; cuvioși, care v-ați nevoit ca niște îngeri în trup; mărturisitori, care ați păzit dreapta credință; și voievozi, care ne-ați apărat Biserica și neamul, stați tari, precum ați și stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele și să ne întoarcă spre toată fapta cea bună. Noi credem și mărturisim că voi, sfinților care ați odrăslit din neamul nostru, sau care ați venit în aceste părți pentru a ne lumina cu viața sau cu moaștele voastre, vă rugați cu dragoste pentru noi și ne sunteți cel dintâi ajutor în fața lui Dumnezeu și pentru aceasta ne și rugăm vouă cu evlavie: păziți-ne, împreuna cu Maica Domnului, de toate greutățile și încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăință și spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziți, sfinților, ci de cele care sunt din răutatea și invidia vrăjmașilor noștri văzuți și nevăzuți și care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviți-ne, așadar, cu rugăciunile și îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală și de toate necazurile pe care din cauza răutății noastre le pătimim. Că, iată, cu nenumărate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea rușinoasă, cu hoții și viclenii și minciuni și îndeobște cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinților, întru totul de Dumnezeu și de Biserica Sa și vă rugăm acum să cereți pentru noi iertare de păcate, chip de pocăință și râvnă pentru toată fapta cea bună. Și să ne întoarceți la dragoste pentru Dumnezeu și pentru Maica Sa și pentru Biserica cea strămoșească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiți ai noștri sfinți români și să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
