Zotic, Atal, Camasis și Filip

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.


Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip sunt patru mucenici, probabil din secolul al IV-lea, martirizaţi undeva pe teritoriul oraşului Noviodunum (Isaccea de azi), ale căror moaşte au fost descoperite în comuna Niculiţel (jud. Tulcea) în toamna anului 1971, cu ocazia unor surpări de teren datorate unor ploi abundente.

Viaţa şi mucenicia

[Textul e integral cel de la uni-ovidius.ro: de prelucrat].

La 4 iunie, Martirologiul siriac indică sărbătororea Sfântului Filip, iar Martirologiul ieronimian adaugă pe Zotic, Atal, Eutihie, Camasis, Quirinus şi alţi 28 al căror nume nu sunt amintite.

Patru martiri din acest grup mare de mucenici, şi anume Zotic, Atal, Camasis şi Filip, au fost înmormântaţi într-o criptă a unei bazilici descoperite pe teritoriul comunei Niculiţel din judeţul Tulcea, în toamna anului 1971, cu ocazia unor surpări de teren datorate unor ploi abundente. Localitatea aceasta era în antichitate o aşezare romană rurală pe teritoriul oraşului Noviodunum, Isaccea de astăzi. Moaştele mucenicilor au fost depuse într-o raclă specială de lemn şi depuse în criptă, iar în interior, pe peretele de lângă intrare, a fost inscripţionat textul Martirii lui Hristos, apoi înscrierea numelor lor în ordinea în care sunt astăzi cinstiţi.

Este posibil ca aceşti patru mucenici să fi pătimit împreună cu alţi fraţi de suferinţă de către autorităţi, în aşezarea urbană de la Noviodunum. După ce au suferit pedeapsa capitală, este posibil ca ei să fi fost luaţi de către creştini şi duşi spre îngropare într-un loc mai ferit, pe care l-au găsit la Niculiţel, dar au fost puse iniţial într-o criptă modestă, după care au fost mutate în cripta în care s-au descoperit, probabil atunci când s-a putut ridica şi bazilica respectivă.

Despre data pătimirii acestor 4 mucenici nu se cunosc date exacte, însă există presupuneri că aceştia au pătimit în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu. O altă presupunere este că ei au pătimit în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), iar altă presupunere aşează data martiriului acestor 4 mucenici în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.

Cert este însă faptul că cei 4 mucenici au pătimit împreună. Cercetările arheologice au dus însă la descoperirea unei alte încăperi, situată sub cripta celor 4 mucenici, încăpere în care s-au descoperit numeroase fragmente de oase umane, provenind de la 2 bărbaţi. felul în care au fost găsite oasele au îndreptăţit pe cercetători să afirme că cei 2 au fost şi ei martiri, morţi poate mai devreme, probabil pe la mijlocul sec. al III-lea, şi reînhumaţi în cripta respectivă. Astfel, ajungem la concluzia că în cripta descoperită la Niculiţel ar fi fost înhumaţi 6 mucenici.

Din cele afirmate până aici reiese că nu există suficiente elemente pentru a putea preciza cu exactitate data şi locul pătimirii acestor 4 mucenici, dar avem certitudinea că această descoperire a scos la lumină existenţa uneia dintre cele mai vechi bazilici de pe teritoriul ţării noastre, precum şi faptul că încă de atunci, sfinţii mucenici care au pătimit pentru Hristos erau cinstiţi după cuviinţă.

După descoperirea lor, moaştele celor 4 sfinţi mucenici au fost luate şi depuse în biserica mânăstirii Cocoşu, din jud. Tulcea, unde se află şi astăzi, izvorând mângâiere şi întărire în credinţă celor ce se învrednicesc să ajungă în pelerinaj până acolo.


Proslăvirea

Imnografie

Surse

Legături externe