Icoanele Maicii Domnului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 26 octombrie 2023 11:46, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Hristos, fundamentul tuturor iconografiilor care îl reprezintă pe Dumnezeu devenind om.

Descriere şi simboluri

Acest articol face parte din seria
Iconografie
Noțiuni de iconografie
Icoană | Iconografie | Iconostas
Iconodul | Iconoclasm
Diptic | Erminie | Icoane pe sticlă |
Rânduiala de sfințire a icoanei
Istorie și tradiție
Andrei Rubliov | Apostolul Luca | Dionisie din Furna
Ioan Damaschin | Irina Împărăteasa | Sava cel Nou
Sinodul VII Ecumenic | Teodor Studitul | Teodora a II-a
Teologia icoanei
Paul Evdokimov | Pavel Florenski
Nikolai Ozolin | Leonid Uspensky
Icoane cunoscute: istorie și simbolistică
Adormirea Maicii Domnului | Înălțarea Domnului
Pogorârea Duhului Sfânt | Scara Raiului
Icoanele Maicii Domnului | Prodromița
Bucuria celor necăjiți
Editați această casetă

Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă și slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită și uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală și de înțelepciune.

Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri, conform cu tradiția iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roșu pentru a simboliza suferința și sfințenia astfel obținută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.

Sunt pictate și trei stele, una pe frunte și câte una pe fiecare umăr al Maicii Domnului. Aceste stele simbolizează fecioria. Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii și după Nașterea Domnului. Aceste trei stele mai sunt și simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.

Tipuri de icoane ale Maicii Domnului

În aceste icoane nu mai este alt subiect, în afara Mântuitorului, care este pictat cu tot atâta dragoste și tot atât de des ca și Maica Domnului. Există cinci tipuri principale de Icoane ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă:

  • Călăuzitoarea sau Povățuitoarea; Hodigitria (de la: ὁδηγός, ὁ — odigos = călăuză) – în acest tip, Pururea Fecioara Maria îl ține pe Mântuitor și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu și spre mântuire. Este denumirea unui tip de reprezentare iconografică a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, stând cu fața spre cel care privește icoana; Iisus susținut pe brațul stâng al Maicii Domnului este reprezentat cu nimbul crucifer, ținând un glob înfășurat și binecuvântând. Fecioara arată (îndrumă) spre Iisus cu mâna dreaptă. Originalul acestei icoane se spune că a fost pictat de Sf. Evanghelist Luca, în timpul vieții Maicii Domnului, care a acceptat zugrăvirea ei și a binecuvântat icoana. Sf. Ev. Luca a trimis-o la Antiohia unui anume Teofil (Luca 1,3), după moartea căruia icoana a fost adusă la Ierusalim și de aici la Constantinopol, și s-ar fi păstrat în mănăstirea Hodegan. După tradiție, se crede că în sec. IV icoana a fost dusă la Roma, iar în sec. VI, papa Grigore cel Mare, Dialogul, a așezat-o în biserica Sf. Petru. Copii transmise după această icoană se crede că sunt păstrate până azi (de tipul Hodighitria). La sfârșitul „Acatistului Născătoarei de Dumnezeu“, în rugăciunea „Pe Tine Te mărim“ este troparul „Mută fie gura păgânilor care nu se închină icoanei tale celei zugrăvite de Sf. Apostol Luca, ceea ce se cheamă «Povățuitoarea»“. Tot lui Luca i se atribuie și tipul de icoană a Maicii Domnului „Glicofiluza“ (Dulce-Iubitoarea). Icoane tip Hodighitria la noi în țară sunt la mănăstirile Bistrița-Vâlcea, Govora, Humor (sec. XV-XVI).
  • Mila Afectuoasă; Eleusa (gr. Ἐλεούσα) – În acest tip de icoană, Maica Domnului îl ține pe Fiul ei, care Își ține fața îndreptată spre ea și are cel puțin o mână în jurul gâtului ei sau al umărului. Maica Domnului simbolizează Biserica, astfel arătând deplinătatea iubirii dintre Dumnezeu și om, o iubire care nu poate fi obținută decât cu intermediul unui apropiat al Bisericii, în acest caz Maica Domnului. Una dintre aceste icoane este „Milostiva care a plutit pe mare” (gr. Ἡ ἐλέουσα πελαγονήτησα — I Eleousa pelagonitisa) și care este socotită icoana protectoare a marinarilor.
  • Dulcea-sărutare sau Dulce-Iubitoare; Glikofilusa sau Glicofilusa (gr. γλυκοφυλοῦσα — glicofilusa = dulcea, duioșie; γλυκοφυλέω — glycofileo = a îmbrățișa cu duioșie) - este o variantă a Eleusei, în care Pruncul are fata lipită de a Maicii, într-un gest de mare tandrețe. [1] Este un tip de icoană a Maicii Domnului în care e reprezentată cu Pruncul în brațe; Pruncul e strâns lipit cu fața lângă obrazul Maicii Domnului, pe care o îmbrățișează. Chipul mamei e îndurerat, prevestind suferințele viitoare ale Fiului. Se pare că acest tip de reprezentare iconografică a Maicii Domnului este o copie, datând din secolul IX, reprodusă după copiile unui original pictat de Evanghelistul Luca, în timpul vieții Maicii Domnului. Tradiția că Sf. Ev. Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului este confirmată de textele liturgice. Astfel este slujba Utreniei din ziua de 26 august, când se prăznuiește icoana Maicii Domnului din orașul Vladimir („Vladimirescaia“, din Rusia) și care aparține tipului „duioșie“ — Glicofilusa. Numele Ev. Luca este consemnat în prima parte a canonului: „Zugrăvind preacinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale“.
  • Milostiva, Panakranta – În acest tip, Fecioara Maria este așezată pe un tron regal cu Pruncul Iisus în poală, împreună privind în față. Tronul simbolizează gloria regală, ea singură este perfectă printre ființele născute pe pământ. Conform învățăturilor celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic, ea veghează împreună cu Hristos asupra destinelor lumii.
  • Mijlocitoarea, Agiosortissa – Fecioara Maria este singură, din profil, cu mâinile ridicate în rugăciune. Ea privește spre stânga, de obicei spre o icoană separată cu Mântuitorul Iisus Hristos. O altă variantă este icoana Maicii Domnului "Loc de scăpare" (gr. H Παναγία η Καταφυγή) [2] Este totuși de menționat că icoanele în care Maica Domnului este singură, fără Pruncul Iisus, sunt mai degrabă rare în Ortodoxie, considerându-se adesea că prezența Pruncului în brațele Maicii Domnului este o caracteristică esențială a icoanelor mariale.
  • Rugătoarea, - Oranta sau Platitera, Panagia, Doamna Semnului - În acest tip de icoană, Fecioara Maria este prezentată cu mâinile desfăcute și cu Iisus Prunc desenat într-un cerc peste pântecele ei. "A semnului" face trimitere la cuvintele lui Isaia 7:14, "Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel."
  • Maica Domnului "Galaktotrofusa" - este o reprezentare în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului.

Calendarul Bisericii Rusiei, unde iconografia Maicii Domnului este deosebit de dezvoltată, menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria care sunt cunoscute pentru minuni și care sunt celebrate liturgic. Mineiul lui Serghie de Radonej prezintă 700 de icoane ale Maicii Domnului.

Şi în calendarul Bisericii Greciei sunt prezentate câteva zeci de icoane ale Maicii Domnului, fără a socoti alte câteva zeci de icoane făcătoare de minuni celebre de la Muntele Athos.

Istoric

Tradiția îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului. Se cunosc trei tipuri de icoane pictate de el: "Umilenie" (Doamna noastră a Afecțiunii), "Hodigitria" (Cea care ne arată calea) și al treilea tip, fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus. (Informațiile despre al treilea tip sunt confuze).

Icoane

A se vedea și:

Surse

  • Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • en: Theology of the Icon by Leonid Ouspensky ISBN 0-88141-124-8

Legături externe