Nimb
Nimb (lat. nimbus, de la rădăcina nemb, formă veche nembus[1] sau aureolă sau cunună, desemnează în iconografie sau în pictura bisericească cercul luminos din jurul capului sfinților, semn al încunumării spirituale, al răsplătirii biruinței și al sfințeniei.
Terminologie
Nimbul se mai numește aureolă, pentru că adesea este reprezentat auriu sau cu foiță de aur în icoane.
Erminia picturii bizantine preferă termenul de „cunună” pentru nimb, pentru că termenul de cunună are o încărcătură teologică din Noul Testament:
- De acum mi s’a gătit cununa dreptății, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecător; și nu numai mie, ci și tuturor celor ce I-au iubit arătarea. (II Timotei 4, 8)
- Nu te teme de cele ce ai să pătimești. Iată, pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniță, ca să fiți puși la’ncercare, și veți avea zece zile de necaz. Fii credincios pân’la moarte și-ți voi da cununa vieții. (Apoc. 2, 10)
- Iar când Se va arăta Mai-Marele păstorilor, veți primi cununa cea neveștejită a măririi. (1 Petru 5, 4)
- Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieții, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc. (Iacov 1, 12)
- Și orice luptător, de la toate se’nfrânează. Ei însă, ca să ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă. (1 Corinteni 9, 25)
Tipuri de nimb/cunună
În afară de nimburile / cununile / aureolele simple care apar în jurul capetelor sfinților, în iconografie mai există câteva forme particulare:
Nimbul crucifer (purtător de cruce) sau cununa cruciată (cunună cu cruce) este atribuit de drept Mântuitorului Iisus Hristos, ca cel care a suferit pe Cruce, și care are de obicei marcate literele grecești ὁ ὤν, care indică dumnezeirea[2]. O variantă antică din primele secole, nimbul monogramat cu monograma XP (prescurtarea Hristos în grecește) și/sau Alfa și Omega este mai puțin folosit astăzi în iconografia ortodoxă.
Nimbul stelat apare în unele reprezentări mai complexe, cu ar fi reprezentarea „Hristos - Cel vechi de zile” sau „Rugul Aprins”.
Nimbul eliptic, numit și mandorlă (it. mandorla = migdala mistică) sau slavă/glorie (gr. doxa) sau cearcăn este o repezentare a nemărginitei lumini, a întreitei lumini necreate, și este situat în jurul întregului personaj reprezentat. O astfel de reprezentare este cea a Învierii Domnului.
Galerie de imagini
Iisus Hristos, cu nimb crucifer sau cunună cu cruce. 
Icoana Rugului Aprins, cu nimb stalat și mandorle. 
Icoana Învierii Domnului din Biserica Chrora din Constantinopol (sec. XIV), cu nimb eliptic sau mandorlă în jurul Mântuitorului.
Note
- ↑ În antichitatea precreștină nimbul desemna un nour, pulbere, nour luminos ce înconjura pe zei (Virgilius).
- ↑ Ieșirea 3, 14: „Eu sunt Cel ce este.” sau „Eu sunt Cel ce sunt.”, ὁ ὤν în grecește - „Text fundamental pentru modul în care Dumnezeu Se defineste pe Sine.” (Bartolomeu Anania, în notă la traducerea Bibliei).
Surse
- Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, ISBN 973-99692-0-8.
- Dicționar Dervent.ro
- Wikipedia
