Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)

Mănăstirea Vatopedi
Jurisdicție	Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul)
Tip	călugări (viață de obște)
Înființată	secolul al IV-lea, rectitorită la 972 de către călugării Atanasie, Nicolae și Antonie
Ctitori	Sf.Constantin cel Mare
Stareț	Arhimandritul Efrem
Mărime aprox.	~50-80 de viețuitori
Localizare	Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică	greacă
Cântarea	psaltică
Schituri, metocuri și chilii	schitul Sf. Dumitru, schitul rusesc Sf. Andrei din Careia, chilia românească Colciu
Hramuri	Bunavestire
Site web oficial

Mănăstirea Vatopedi (gr.: Βατοπαιδίου) este una din cele douăzeci de mari mănăstiri athonite, situată în partea de nord-est a peninsulei monastice, și a doua în ierarhia din Sfântul Munte.

În limba română este numită și Vatoped sau Vatopedu (sau Mănăstirea Vatopedului), ba chiar și Vatopediu.

Istoric

Conform tradiției, ctitorul fondator al Mănăstirii Vatopedului dintru început a fost sfântul Constantin cel Mare, ca mulțumire că Maica Domnului l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec. Și numele mănăstirii s-ar trage de la această întâmplare: „vatos”, arbust sau tufiș, și „paidos”, copil – copilul găsit în tufiș/ arbust.

Pe la 361-363 tot Muntele Athos a fost pustiit de păgâni, iar în anii 379-395 mănăstirea a fost refăcută de împăratul Teodosie cel Mare. Dar pe la anul 860 a fost din nou prădată de către beduinii siriaci.

Mănăstirea a fost reîntemeiată în anul 972 de trei călugări: Atanasie, Nicolae și Antonie, care au fost ucenici ai sfântului Atanasie Athonitul, fondatorul mănăstirii Marea Lavră și a monahismului de obște în Sfântul Munte Athos.

Catoliconul mănăstirii

Catoliconul (biserica centrală) mănăstirii a fost zidit în secolul al X-lea, în stilul arhitectural atonit, și este închinat Sfintei Fecioare, Maica Domnului. Catoliconul mai păstrează până astăzi câteva mozaicuri din epoca bizantină.

În mănăstire și împrejurimi se găsesc nouăsprezece paraclise, dintre care cinci legate de catoliconul mănăstirii.

Și Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei, poate fi considerat ca fiind unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatopedi. În a doua domnie a sa (1563-1568), el a dăruit sfintei mănăstiri o cupă mare de argint bătută cu solzi de aur („ce a băut însă și doamna sa dintr'însa”), precum și merticul anual de 300 galbeni roșii. În acea vreme se aflau circa 300 călugări în mănăstire.

Odoare și sfinte moaște

Brâul Maicii Domnului, de culoare neagră, se păstrează într-o raclă de argint.

Două cruci de la împăratul Constantin, făcute după modelul care i s-a arătat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sfânta Masă.

Alte sfinte moaște: Capul Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat; Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comnenul-Paleologul; un deget al Sf. Ioan Botezătorul; mâna Sf. Grigorie Decapolitul, dăruită de doamna Maria, soția lui Șerban Cantacuzino și multe alte sfinte moaște.

Biblioteca

Codice palimpsest Sf. Ioan Gură de Aur

Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cele mai mult de 10 000 de volume tipărite, mai sunt și peste 1700 de manuscrise de mare valoare istorică și arheologică, între care: 634 manuscrise grecești (dintre care ca la jumătate pe pergament), 150 cu cântări bisericești și o serie de manuscrise Slavonești.

Icoane

Icoana Maicii Domnului „Paramythia” sau „Izbăvitoarea de barbari”

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa”

În această mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni:

„Pantanassa” — „Împărăteasa tuturor” — icoană vindecătoare de cancer și de alte boli incurabile

„Izbăvitoarea celor deznădăjduiți” — Theotokos

„Elaiovritissa” — „Izvorâtoarea de mir” — a izvorât ulei pe timpul foametei

„Vimatarissa”

„Ctitorița” — această icoană a fost ascunsă de năvălirea păgânilor de un călugăr într-o groapă sub Sfânta Masă cu o lumânare aprinsă în fața ei, iar după 72 de ani icoana a fost găsită în acel loc cu lumânarea încă arzând (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni, iar când a ajuns la mănăstire, după 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape în acel loc și au găsit icoana).

„Junghiata” — a fost lovită de un diacon (era supărat pe bucătar fiindcă nu a vrut să-i mai dea mâncare când a întârziat la masă - întârzia des) cu un cuțit, și imediat a curs sânge din icoană. Diaconul și-a venit în fire și și-a dat seama de greșeală și s-a rugat Maicii Domnului să-l ierte neclintit în fața icoanei iar după câțiva ani Maica Domnului i-a spus că l-a iertat dar mâna care a lovit icoana va da socoteală la judecata lui Dumnezeu. Iar după moartea lui mâna respectivă i-a rămas uscată ca mărturie.

„Paramythia” — „Izbăvitoarea de barbari” — această icoană arăta înainte de această minune ca o icoană clasică. Porțile mănăstirii se țineau închise în timpul nopții de frica năvălirii păgânilor (pirați), iar dimineața se deschideau. Un călugăr s-a închinat acestei icoane dimineața, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoană, spunându-i să nu deschidă porțile mănăstirii, fiindcă erau pirați la porți care vor prăda mănăstirea și o vor incendia; atunci Pruncul Iisus a ridicat mâna și i-a acoperit gura Maicii Domnului, spunându-i să-i lase în pace pe călugării aceia, fiindcă nu făceau voia Lui; Maica Domnului i-a apucat tandru mâna Mântuitorului și a lăsat-o în jos, spunând din nou același lucru. Iar icoana a rămas așa. Într-adevăr, pirații erau la porțile mănăstirii, iar astfel s-au izbăvit de distrugere și moarte mănăstirea și călugării.

„Antifomitria” — la anul 382 fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatălui său (să vadă cum decurg lucrările de reparație) și se închină la icoană; atunci Maica Domnului strigă din icoana „Ce cauți aici? De acum încolo să nu mai calce picior de femeie pe aici...” și de atunci s-a interzis accesul femeilor în muntele Athos.

Schituri și chilii

Schitul grecesc „Sfântul Dumitru” și schitul rusesc „Sfântul Andrei” (Serai) aparțin de Vatopedi.

Pe moșia acestei mari mănăstiri se află și trei chilii românești: Sfântul Ipatie, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Gheorghe de la Kolitzu (Colciu).