Iconologie

Acest articol face parte din seria TEOLOGIE
Teolog și Teologie
Teolog - Teologie
Teologie dogmatică
Hristologie - Soteriologie
Eclesiologie - Eshatologie
În jurul Sfintelor Scripturi
Studiul Noului Testament Studiul Vechiului Testament Arheologia biblică
Alte discipline
Patristică - Hagiografie - Spiritualitate Liturgică - Imnografie - Iconografie Iconologie - Drept canonic - Tipic Apologetică
Editați această casetă

Iconologia (sau teologia icoanei) este o disciplină teologică dedicată studierii atributelor proprii ale diferitelor subiecte creștine (sfinți, scene biblice etc.) care sunt sau urmează a fi înfățișate în icoane.

Termenul provine din cuvintele grecești εἰκών, eikon („imagine”, „icoană”) și λόγος, logos („studiu”, „știință”). A apărut pentru prima dată 1593, în cartea italianului Cesare Ripa: Iconologia.

O persoană care se ocupă cu iconologia este numită în mod uzual iconolog. Acesta este cel care teoretizează modul în care trebuie pictate icoanele, unde și cum trebuie amplasate acestea etc., în timp ce iconograful sau „iconarul” este cel care pictează efectiv icoanele și frescele, urmând indicațiile iconologice, dar având și propria libertate de exprimare artistică. Dintre iconologii ortodocși pot fi amintiți: Dionisie din Furna, Paul Evdokimov, Pavel Florenski, Leonid Uspensky și alții.

Bibliografie

• Leonid Uspensky, Teologia icoanei, Editura Anastasia, București, 1994, ISBN 973-96130-4-7
• Christoph Schönborn, Icoana lui Hristos, Editura Anastasia, București, 1996, ISBN 973-50-3088-9