5.289 de modificări
Modificări
legături interne
{{Spiritualitate}}
În creştinismul Ortodox, '''Mintea - Nous''' (adj. ''noetic'') este ochiul sufletului. Aşa cum sufletul omului este creat de Dumnezeu, sufletul omului este inteligent şi noetic. Sfântul [[Talasie Libianul|Talasie]] scrie că Dumnezeu a făcut fiinţele "cu darul de a primi Duhul şi a-L cunoaşte pe El; El a adus la existenţă simţurile şi percepţia senzorială pentru a sluji acestor fiinţe."<ref>''[[Filocalia]]'', v. 2, Sfântul Talasie, [http://www.innerlightproductions.com/thoughts/sept1601.htm "On Love, Self-Control, and Life in Accordance with the Intellect,"] Part IV, 13.</ref> Creştinii ortodocşi răsăriteni mărturisesc că Dumnezeu a făcut acest lucru prin crearea omenirii cu inteligenţă şi abilităţi noetice. Îngerii au inteligenţă şi minte, pe când oamenii au raţiune, minte şi percepţie senzorială. Acest lucru întăreşte ideea că omul este un microcosmos şi o expresie a întregii creaţii sau macrocosmos; prin mintea şi inteligenţa curate şi vindecate, omul îl cunoaşte şi experimentează pe Dumnezeu.
Conform acestei credinţe, sufletul este creat ca imagine a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnzeu este Treime, omenirea este minte, cuvânt şi duh. La fel, sufletul (sau inima) este trinitar: are minte, cuvânt şi duh. Pentru a înţelege mai bine acest lucru este necesar să înţelegem înainte de toate învăţătura Sfântului [[Grigorie Palama]] care spune că omul este o reprezentare a misterului trinităţii. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu trebuie înţeles în sensul că Treimea ar fi antropomorfă, ci omul trebuie înţeles ca fiind din trei părţi. Sau, Dumnezeul Treimic nu trebuie interpretat din punctul de vedere al individului uman, ci omul trebuie înţeles pe baza Dumnezeului Treimic. Iar această interpretare nu este relevantă doar strict psihologic şi uman. Ceea ce înseamnă că doar atunci când o persoană este îmbunătăţită, aşa cum au trăit toţi sfinţii, ea poate ajunge la această înţelegere deplină (a se vedea [[teoria]]). A doua presupunere este că omenirea are şi este formată din minte, cuvânt şi duh, ca şi modul de existenţă treimic. Mintea, cuvântul şi duhul omului nu sunt doar [[ipostas|ipostaze]] sau realităţi ori existenţe individuale, ci activităţi sau energii ale sufletului. Pe când în cazul lui Dumnezeu sau al Persoanelor [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] fiecare este într-adevăr ipostas. Deci, aceste trei componente ale fiecărui individ uman sunt 'inseparabile una de cealaltă' dar ele nu au un caracter personal" când vorbim de fiinţele care formează umanitatea.
Mintea-nous ca ochi al sufletului, pe care unii [[Sfinţii Părinţi|Părinţi]] o mai numesc inimă, este centrul omului şi există acolo unde cunoaşterea (spirituală) adevărată este validată. Acest lucru este văzut ca o cunoaştere adevărată care este "lipită de minte deoarece co-există cu aceasta întotdeauna."<ref>Orthodox Psychotherapy by Metropolitan [[Hierotheos (Vlachos) of Nafpaktos|Hierotheos Vlachos]] published by Birth of the Theotokos Monastery, Greece (January 1, 2005) ISBN 978-9607070272 [http://members.cox.net/orthodoxheritage/MOM%2009%202007.htm]</ref>