Virtuți: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|250px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]] {{Îmbunătăţire}}
+
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|250px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]]
 
{{Spiritualitate}}
 
{{Spiritualitate}}
'''Virtute''' (greacă αρετη; latină ''virtus'') este dispoziţia puterilor omului, obişnuită, bine stabilită, care îl direcţionează spre fapte bune.<ref> ''New Catholic Encyclopedia'', Catholic University of America, 1967. p. 704.</ref> Virtutea este excelenţa morală a unui bărbat sau a unei femei. Cuvântul αρετη este derivat din grecescul arete (αρετη). Aşa cum este aplicat oamenilor, o virtute este o trăsătură de caracter bună. Latinescul ''virtus'' înseamnă, literal, "bărbăţie," de la ''vir'', "om" în sensul masculin; şi, iniţial, se referea la virtuţile masculine, războinice, cum este curajul. Ca o ironie a etimologiei engleze, printre multe altele, cuvântul "virtute" este adesea utilizat privitor la castitatea unei femei. În greacă, este folosit cuvântul mult mai adecvat ηθικη αρετη, sau "excelare intrată în obişnuinţă." Este ceva practicat în toate timpurile. Virtutea perseverenţei este necesară tuturor şi pentru toate virtuţile deoarece este o obişnuiţă a caracterului şi trebuie folosită permanent de orice persoană care doreşte rămână virtuoasă. Biserica Ortodoxă propovăduieşte faptul că trupul, dar şi sufletul, trebuie învăţate şi disciplinate deoarece omul este o unitate a sufletului şi trupului. [[Post]]ul şi autocontrolul sunt izvoarele principale ale binelui şi temelia dobândirii virtuţilor.
+
'''Virtute''' (greacă αρετη; latină ''virtus'') este deprinderea şi stăruinţa statornică de a împlini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, legea morală întreagă<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref>, biruind diversele [[ispita|ispite]] venite din partea [[diavol|Celui Rău]]. Veghea şi rugăciunea sunt armele pentru a birui ispitele precum spune chiar Mântuitorul:Privegheaţi şi vă rugaţi, ca nu intraţi în ispită.(Mt26.38,39,41)
  
 
==Asemănarea cu Dumnezeu==
 
==Asemănarea cu Dumnezeu==
[[Geneza]] spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui [[Dumnezeu]]. [[Ioan din Damasc]] scrie: 'Exprimarea ''după chipul'' indică raţiunea şi [[libertate|libertatea]], în timp ce exprimarea ''după asemănarea'' indică îndumnezeirea prin virtute.’ Toate virtuţile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie să fie regăsite în toate persoanele omeneşti prin darul lui Dumnezeu în creaţie şi [[mântuire]] prin [[Hristos]]. Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.
+
[[Cartea Facerii|Facerea]] spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui [[Dumnezeu]]. [[Ioan din Damasc]] scrie: 'Exprimarea ''după chipul'' indică raţiunea şi [[libertate|libertatea]], în timp ce exprimarea ''după asemănarea'' indică îndumnezeirea prin virtute.’ Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.
  
Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată pierdut nici chiar de cei mai păcătoşi oameni, asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute’ şi astfel este distrusă de [[păcat]]. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, ceva ce poate fi obţinut în diverse trepte prin [[Har]]ul lui Dumnezeu.
+
Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată pierdut nici chiar de cei mai păcătoşi oameni, asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute’. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, care poate fi obţinut prin efortul propriu şi prin [[Har]]ul lui Dumnezeu.
 +
 
 +
==Însuşirile virtuţii creştine==
 +
Însuşirile virtuţii creştine sunt:
 +
 
 +
1) Tăria şi curajul de a împlini virtutea
 +
 
 +
Mântuitorul spune:Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. (Matei 11.12)
 +
 
 +
Apostolul Pavel scrie efesenilor:
 +
 
 +
10.În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
 +
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. (Efes6.10-11)
 +
 
 +
Apostolul Pavel scrie filipenilor:Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte.(Flp4.13)
 +
 
 +
2) Alegerea virtuţii trebuie să fie de bună voie:
 +
 
 +
Apostolul Pavel spune:,,Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată."(1Cor9.17)
 +
 
 +
3)Virtutea trebuie să se arate prin fapte:
 +
 
 +
Iisus spune:Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Matei 7.21),,Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”, îndeamnă apostolul Ioan(1Ioan3.18),,Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.``, arată Mântuitorul(Ioan14.21)
 +
 
 +
4) Virtuţile creştinilor izvărăsc din dragoste
 +
 
 +
Iată ce spune apostolul Pavel:
 +
 
 +
4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
 +
 
 +
5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
 +
 
 +
6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
 +
 
 +
7acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1Cor13.4-7)
  
 
==Virtuţile creştine==
 
==Virtuţile creştine==
Linia 18: Linia 52:
 
   
 
   
 
2) Virtuţi morale
 
2) Virtuţi morale
*[[Înţelepciunea]]
 
*[[Smerenia]]
 
  
*[[Răbdarea]]
+
[[Înţelepciunea]]
*[[Stăruinţa în bine]]
+
 
 +
[[Smerenia]]
 +
 
 +
Sinceritatea, adică respectarea [[adevăr]]ului
 +
 
 +
Cumpătarea adică evitarea [[lăcomia|lăcomiei]] de băutură şi mâncare, dar şi cumpătarea în îmbrăcăminte (Prov7.10) şi în vorbă<ref>Prov 21.23, Prov 14.3, Ps39.1, Prov 12.13,  Efes 5.3-5, Iac1.26,  Mat12.36-37
 +
Ps141.3</ref>
 +
 
 +
 
 +
[[Răbdarea]]
 +
 
 +
[[Stăruinţa în bine]] (perseverenţa)
 +
 
 +
 
 +
[[Blândeţea]]
 +
 
 +
[[Pacea]]
 +
 
 +
[[Prietenia]]
 +
 
 +
[[Iertarea]]
 +
 
 +
[[Mila]]
  
*[[Blândeţea]]
 
*[[Pacea]]
 
*[[Prietenia]]
 
*[[Mila]]
 
  
*[[Dreptatea]]
+
[[Dreptatea]]
  
*[[Hărnicia]]
+
[[Hărnicia]]
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 24 noiembrie 2011 13:14

Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Virtute (greacă αρετη; latină virtus) este deprinderea şi stăruinţa statornică de a împlini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, legea morală întreagă[1], biruind diversele ispite venite din partea Celui Rău. Veghea şi rugăciunea sunt armele pentru a birui ispitele precum spune chiar Mântuitorul:Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.(Mt26.38,39,41)

Asemănarea cu Dumnezeu

Facerea spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ioan din Damasc scrie: 'Exprimarea după chipul indică raţiunea şi libertatea, în timp ce exprimarea după asemănarea indică îndumnezeirea prin virtute.’ Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.

Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată pierdut nici chiar de cei mai păcătoşi oameni, asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute’. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, care poate fi obţinut prin efortul propriu şi prin Harul lui Dumnezeu.

Însuşirile virtuţii creştine

Însuşirile virtuţii creştine sunt:

1) Tăria şi curajul de a împlini virtutea

Mântuitorul spune:Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. (Matei 11.12)

Apostolul Pavel scrie efesenilor:

10.În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. 11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. (Efes6.10-11)

Apostolul Pavel scrie filipenilor:Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte.(Flp4.13)

2) Alegerea virtuţii trebuie să fie de bună voie:

Apostolul Pavel spune:,,Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată."(1Cor9.17)

3)Virtutea trebuie să se arate prin fapte:

Iisus spune:Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Matei 7.21),,Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”, îndeamnă apostolul Ioan(1Ioan3.18),,Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.``, arată Mântuitorul(Ioan14.21)

4) Virtuţile creştinilor izvărăsc din dragoste

Iată ce spune apostolul Pavel:

4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1Cor13.4-7)

Virtuţile creştine

Virtuţile sunt de două feluri

1) Virtuţi teologice

2) Virtuţi morale

Înţelepciunea

Smerenia

Sinceritatea, adică respectarea adevărului

Cumpătarea adică evitarea lăcomiei de băutură şi mâncare, dar şi cumpătarea în îmbrăcăminte (Prov7.10) şi în vorbă[2]


Răbdarea

Stăruinţa în bine (perseverenţa)


Blândeţea

Pacea

Prietenia

Iertarea

Mila


Dreptatea

Hărnicia

Note

  1. Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  2. Prov 21.23, Prov 14.3, Ps39.1, Prov 12.13, Efes 5.3-5, Iac1.26, Mat12.36-37 Ps141.3

Bibliografie

  1. Virtue at Wikipedia
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  4. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului - Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Legături externe