Sinodul I Ecumenic: Diferență între versiuni
m (legături) |
m (→Participanți) |
||
| (Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Primul Sinod Ecumenic''' a avut loc la [[Niceea]] (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] ulterioare. A abordat în primul rând problema [[arianism]]ului, stabilind o primă formă a [[Crezul|Crezului de la Niceea]] și o primă regulă pentru calcularea datei [[Sfintele | + | [[Imagine:THE FIRST COUNCIL OF NICEA.jpg|thumb|right|230px|Primul Sinod Ecumenic de la Niceea]] |
| + | '''Primul Sinod Ecumenic''' a avut loc la [[Niceea]] (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] ulterioare. A abordat în primul rând problema [[arianism]]ului, stabilind o primă formă a [[Crezul|Crezului de la Niceea]] și o primă regulă pentru calcularea datei [[Sfintele Paști|Paștilor]] ( sau "[[Pascalia]]"). Este cunoscut și ca '''Primul Sinod de la Niceea'''. | ||
==Istoric== | ==Istoric== | ||
===Deschiderea Sinodului=== | ===Deschiderea Sinodului=== | ||
| − | Sinodul a fost convocat în anul 325 de către [[sfânt]]ul împărat [[Constantin cel Mare]]. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe [[episcop]]ii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, doctrină conform căreia [[Iisus Hristos]] ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu născut din | + | Sinodul a fost convocat în anul 325 de către [[sfânt]]ul împărat [[Constantin cel Mare]]. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe [[episcop]]ii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, doctrină conform căreia [[Iisus Hristos]] ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu născut din veșnicie și Dumnezeu adevărat. |
| − | [[Sinod]]ul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar | + | [[Sinod]]ul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locul de desfășurare a lucrărilor acestuia a fost mutat de Constantin la [[Niceea]] (mult mai aproape de reședința imperială din [[Nicomidia]]), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform [[tradiție]]i, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la [[20 mai]] în anul 325. Ceva mai devreme, în cursul aceluiași an, avusese deja loc un [[Sinod]] în Antiohia, prezidat de Sfântul [[Osius de Cordoba]], care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit și pe [[Eusebiu de Cezareea]] (despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă). Când Constantin a convocat Sinodul la Niceea, el a făcut acest lucru în primul rând pentru a păstra unitatea Imperiului, mai degrabă decât încercând să influențeze formularea învățăturii Bisericii. |
| − | După ce împăratul și-a ținut | + | După ce împăratul și-a ținut discursul de deschidere, se consideră că Sfântul Osius este cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat în acest scop chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Teologul și istoricul ortodox Prof. [[Alexander Schmemann]], consideră că împăratul își dorea ca acest sinod să fie „simbolul și încununarea” victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului <ref>Alexander Schmemann, ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'', p. 76)</ref>. În discursul său de deschidere, Sf. Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind „mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva”.<ref>''ibid.'', p. 77</ref> |
===Crezul=== | ===Crezul=== | ||
| − | + | [[Image:Nicea.jpg|thumb|230px|Primul Sinod Ecumenic]] | |
| − | [[Eusebiu de Nicomidia]] este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. [[Eusebiu de Cezareea]] propune atunci un crez baptismal (de rostit la Botez) originar din Palestina. Acesta este considerat de mulți istoric ca fiind cadrul esențial pentru articularea [[Crezul|Crezului de la Niceea]]. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din Antiohia. | + | [[Eusebiu de Nicomidia]] este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. [[Eusebiu de Cezareea]] propune atunci un crez baptismal (de rostit la [[Botez]]) originar din [[Palestina]]. Acesta este considerat de mulți istoric ca fiind cadrul esențial pentru articularea [[Crezul|Crezului de la Niceea]]. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din [[Antiohia]]. |
| − | Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de '' | + | Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la [[Niceea]], probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de ''homoousios'', un termen filosofic care însemna că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] este ''[[Deoființă|de o ființă]]'' (consubstanțial) cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]]. "Homoousios" înlocuia formula lui Arie, "homiousios" - de ființă asemănătoare, în sensul că Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă. |
| − | Este foarte interesant faptul că a fost folosit acest termen, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii [[sabelianism|sabelieni]] (și în special de [[Paul de Samosata]]) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul [[Dionisie cel Mare]]. Ca în cazul multor altor termeni filosofici, [[ | + | Este foarte interesant faptul că a fost folosit acest termen, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii [[sabelianism|sabelieni]] (și în special de [[Paul de Samosata]]) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul [[Dionisie cel Mare]]. Ca și în cazul multor altor termeni filosofici, [[Sfinții Părinți]] au preluat termenul ''homoousios'' și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus pentru prima dată la Niceea de Osius sau chiar de Constantin însuși, fiind mai apoi susținut de "un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui [[Arie]], ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii prin folosirea unui termen clar" <ref>Schmemann, op. cit., p. 78</ref>. |
| − | În afară de formularea de bază a [[Crezul]]ui, au fost formulate și patru [[anatemă|anateme]] explicite la adresa arienilor. Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, cu excepția a doi dintre ei, [[Theonas de Marmarica]] și [[Secundus de Ptolemaida]], care au fost ulterior depuși de Biserică și exilați de către împărat împreună cu [[Arie]], care a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Schmemann observă, cu | + | În afară de formularea de bază a [[Crezul]]ui, au fost formulate și patru [[anatemă|anateme]] explicite la adresa arienilor. Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, cu excepția a doi dintre ei, [[Theonas de Marmarica]] și [[Secundus de Ptolemaida]], care au fost ulterior depuși de Biserică și exilați de către împărat împreună cu [[Arie]], care a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Schmemann observă, cu privire la cei exilați, că astfel Constantin "confunda iarăși judecata Bisericii cu cea a Cezarului" (p. 79), făcând probabil aluzie la nefericita folosire de către împărat a puterii civile atunci când a ales să îi persecute pe [[donatism|donatiști]]. |
==Alte chestiuni== | ==Alte chestiuni== | ||
| Linia 24: | Linia 25: | ||
''Articol principal: [[Pascalia]]'' | ''Articol principal: [[Pascalia]]'' | ||
| − | În afară de problema [[arianism]]ului, Primul Sinod Ecumenic a abordat și o serie de alte probleme. Dintre acestea, merită amintită chestiunea [[Pascalia|Pascaliei]], metoda calculării datei la care trebuiau celebrate [[Sfintele | + | În afară de problema [[arianism]]ului, Primul Sinod Ecumenic a abordat și o serie de alte probleme. Dintre acestea, merită amintită chestiunea [[Pascalia|Pascaliei]], metoda calculării datei la care trebuiau celebrate [[Sfintele Paști|Paștile]]. Până în acel moment, existau mai multe metode de calculare a datei Paștilor, dar episcopii întruniți la Niceea au decis să accepte practica alexandrină de a face calculele independent de data [[Paștile evreiești|Paștilor]] [[iudaism|evreiești]], stabilind și că data sărbătorii trebuia să cadă după echinocțiul de primăvară. Astfel, ei au respins practica antiohiană de a face referire la calcularea datei în funcție de practica iudaică. |
Alegerea soluției alexandrine s-a impus de la sine în vremea aceea, întrucât cetatea era renumită pentru rigoarea și acuratețea de care dădeau dovadă astronomii săi. Până în zilele noastre, Papa [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] păstrează în titulatura sa o formulă care amintește de această alegere a Alexandriei: este vorba de un titlu tradus uneori ca "Stăpân al Universului", dar care se referă în realitate mai ales la capacitatea de a judeca situația astronomică a Universului. | Alegerea soluției alexandrine s-a impus de la sine în vremea aceea, întrucât cetatea era renumită pentru rigoarea și acuratețea de care dădeau dovadă astronomii săi. Până în zilele noastre, Papa [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] păstrează în titulatura sa o formulă care amintește de această alegere a Alexandriei: este vorba de un titlu tradus uneori ca "Stăpân al Universului", dar care se referă în realitate mai ales la capacitatea de a judeca situația astronomică a Universului. | ||
===Canoane=== | ===Canoane=== | ||
| − | Tot cu acest prilej s-au adoptat | + | Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la, în ordine stabilită de Sinod: |
| − | *1. cei care se mutilează sau cer să fie | + | *1. cei care se mutilează sau cer să fie mutilați să nu fie primiți în cler; |
| − | *2. cei de curând | + | *2. cei de curând botezați să nu fie promovați de îndată la hirotonisire; |
| − | *3. | + | *3. viața clandestină a clericilor; |
| − | *4. | + | *4. cerințe pentru a fi consacrat episcop; |
| − | *5. | + | *5. situația celor excomunicați și datoria de a ține sinod de două ori pe an în fiecare episcopie; |
| − | *6. | + | *6. precedența anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi consacrat episcop; |
*7. episcopul Ierusalimului; | *7. episcopul Ierusalimului; | ||
| − | *8. atitudinea | + | *8. atitudinea față de catari; |
| − | *9. promovarea la | + | *9. promovarea la preoție fără examenul recerut; |
| − | *10. cei care | + | *10. cei care și-au renegat credința în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|prigoanei]] și apoi admiși între clerici; |
| − | *11. renegarea propriei | + | *11. renegarea propriei credințe de către mireni; |
| − | *12. cei care au părăsit lumea pentru | + | *12. cei care au părăsit lumea pentru viața consacrată și apoi s-au întors la ea; |
| − | *13. | + | *13. penitenții care cer [[Euharistia]] pe patul morții; |
| − | *14. despre [[catehumen]]ii | + | *14. despre [[catehumen]]ii lași (care au cedat în timpul prigoanei); |
*15. despre clericii care se mută din loc în loc; | *15. despre clericii care se mută din loc în loc; | ||
| − | *16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost | + | *16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost aleși; |
*17. despre clericii cămătari; | *17. despre clericii cămătari; | ||
| − | *18. locul [[diacon]]ilor la celebrările liturgice | + | *18. locul [[diacon]]ilor la celebrările liturgice și rândul lor la împărtășanie; |
| − | *19. despre cei care vin în Biserica ortodoxă de la eroarea (erezia) lui [[Paul din Samosata]] | + | *19. despre cei care vin în Biserica ortodoxă de la eroarea (erezia) lui [[Paul din Samosata]] și despre diaconese; |
| − | *20. în zilele de [[duminică]] | + | *20. în zilele de [[duminică]] și-n zilele [[Cincizecime|Cincizecimii]] nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi. |
| − | == | + | ==Participanți== |
| − | Există o listă a episcopilor care au participat la Sinod, cuprinzând aproximativ 230 de nume, dar există unele indicii că listele ar avea unele lipsuri. Sfântul [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] afirmă că numărul participanților era de 318 <ref>Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina | + | Există o listă a episcopilor care au participat la Sinod, cuprinzând aproximativ 230 de nume, dar există unele indicii că listele ar avea unele lipsuri. Sfântul [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] afirmă că numărul participanților era de 318 <ref>Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina și Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Ghelasie de Cizic, peste 300.</ref>, număr cu semnificație mistică, întrucât acesta era numărul slujitorilor lui [[Avraam]] (care pe atunci se numea încă „Avram”) pe care acesta i-a luat cu el atunci când s-a dus să îl salveze pe nepotul său [[Lot]] (Cf. [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14 Facerea 14, 14]). |
| − | La Sinod au fost prezenți puțini [[episcop]]i din Occident (o situație care avea să se repete la toate [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]]): Marcu de Calabria, Nicasie de Dijon, Domnus de Stridon, [[Osius de Cordoba]] și [[Cecilian al Cartaginei]]. | + | La Sinod au fost prezenți puțini [[episcop]]i din Occident (o situație care avea să se repete la toate [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]]): Marcu de Calabria, Nicasie de Dijon, Domnus de Stridon, [[Osius de Cordoba]] și [[Cecilian al Cartaginei]]. [[Silvestru I al Romei|Sfântul Silvestru, Papă al Romei]] a fost reprezentat de doi [[preot|preoți]]. |
| − | Au fost prezenți și mai mulți [[sfânt|sfinți]] răsăriteni | + | Au fost prezenți și mai mulți [[sfânt|sfinți]] răsăriteni binecunoscuți: în afară de [[Atanasie cel Mare]], mai erau prezenți [[Nicolae al Mirelor]], [[Spiridon al Trimitundei]], [[Alexandru al Alexandriei]] și [[Pafnutie al Tebaidei]]. |
| − | Între | + | Între participanții la sinod, semnatari ai hotărârilor doctrinare și canonice, se numără și doi ierarhi de pe teritoriul de astăzi al României. "Este vorba de ''Scitanul'', cum este menționat de [[Eusebiu de Cezareea]], [[Marcu Tomensis]], așa cum a fost identificat de către istorici, și [[Teofil episcopul Goților]] care își avea reședința în zona de astăzi a județului Buzău" <ref>Pr. Prof. Dr. [[Adrian Gabor]] de la Catedra de Teologie istorică a Facultății de Teologie ortodoxă din București - sursă: http://www.basilica.ro/ro/stiri/pomenirea_celor_318_sfinti_parinti_care_au_participat_la_primul_sinod_ecumenic.html</ref> |
==Zile de pomenire == | ==Zile de pomenire == | ||
| − | + | [[Pomenire]]a ''Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic'' se face la [[29 mai]] și în [[Penticostar#Duminica a șaptea după Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul întâi ecumenic|a șaptea duminică după Sfintele Paști]]. La [[Sfânta Liturghie]] din această zi se citește [[Pericopă|pericopa]] evanghelică de la [[Evanghelia după Ioan]], cap. 17, versetele 1-13. Pericopa reamintește rugăciunea înălțată de Mântuitorul [[Iisus Hristos]] către [[Tatăl]], pentru Sine și pentru toți credincioșii, înainte de prinderea și [[răstignirea]] Sa. | |
| − | Mai sunt pomeniți și în a noua duminică după [[Pogorârea Sfântului Duh|Rusalii]], numită '' | + | Mai sunt pomeniți și în a noua duminică după [[Pogorârea Sfântului Duh|Rusalii]], numită ''[[Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice]]''. |
| + | |||
| + | ==Note== | ||
| + | <references/> | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
*[[:en:First_Ecumenical_Council]] | *[[:en:First_Ecumenical_Council]] | ||
| − | * | + | *[https://en.wikipedia.org/wiki/First_Council_of_Nicaea First Ecumenical Council] |
| − | |||
| − | |||
| + | ==A se vedea și== | ||
* [[Sinoade Ecumenice]] | * [[Sinoade Ecumenice]] | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
| − | *[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101563 Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic] - pe | + | *[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101563 Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic] - pe site-ul [[OCA]] (în limba engleză). |
| − | *[ | + | *[http://sfnicolae.wordpress.com/2008/06/07/sinodul-ecumenic-de-la-niceea-325/ Blogul dedicat Sf. Nicolae] |
| − | + | {{Sinoade Ecumenice}} | |
| − | |||
[[Categorie:Drept canonic]] | [[Categorie:Drept canonic]] | ||
| Linia 86: | Linia 88: | ||
[[Categorie:Istoria Bisericii]] | [[Categorie:Istoria Bisericii]] | ||
[[Categorie:Sinoade]] | [[Categorie:Sinoade]] | ||
| − | [[Categorie:Sinoade ecumenice]] | + | [[Categorie:Sinoade ecumenice|1]] |
[[Categorie:Erezii]] | [[Categorie:Erezii]] | ||
| Linia 92: | Linia 94: | ||
[[el:Α΄ Οικουμενική Σύνοδος]] | [[el:Α΄ Οικουμενική Σύνοδος]] | ||
[[en:First Ecumenical Council]] | [[en:First Ecumenical Council]] | ||
| + | [[mk:Прв вселенски собор]] | ||
Versiunea curentă din 19 aprilie 2023 14:50
Primul Sinod Ecumenic a avut loc la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate Sinoadele Ecumenice ulterioare. A abordat în primul rând problema arianismului, stabilind o primă formă a Crezului de la Niceea și o primă regulă pentru calcularea datei Paștilor ( sau "Pascalia"). Este cunoscut și ca Primul Sinod de la Niceea.
Cuprins
Istoric
Deschiderea Sinodului
Sinodul a fost convocat în anul 325 de către sfântul împărat Constantin cel Mare. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe episcopii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra ereziei arianismului, doctrină conform căreia Iisus Hristos ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu născut din veșnicie și Dumnezeu adevărat.
Sinodul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locul de desfășurare a lucrărilor acestuia a fost mutat de Constantin la Niceea (mult mai aproape de reședința imperială din Nicomidia), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform tradiției, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la 20 mai în anul 325. Ceva mai devreme, în cursul aceluiași an, avusese deja loc un Sinod în Antiohia, prezidat de Sfântul Osius de Cordoba, care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit și pe Eusebiu de Cezareea (despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă). Când Constantin a convocat Sinodul la Niceea, el a făcut acest lucru în primul rând pentru a păstra unitatea Imperiului, mai degrabă decât încercând să influențeze formularea învățăturii Bisericii.
După ce împăratul și-a ținut discursul de deschidere, se consideră că Sfântul Osius este cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat în acest scop chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Teologul și istoricul ortodox Prof. Alexander Schmemann, consideră că împăratul își dorea ca acest sinod să fie „simbolul și încununarea” victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului [1]. În discursul său de deschidere, Sf. Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind „mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva”.[2]
Crezul
Eusebiu de Nicomidia este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. Eusebiu de Cezareea propune atunci un crez baptismal (de rostit la Botez) originar din Palestina. Acesta este considerat de mulți istoric ca fiind cadrul esențial pentru articularea Crezului de la Niceea. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din Antiohia.
Crezul palestinian includea, în descrierea Persoanei lui Hristos, formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului Pavel către Coloseni, ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de homoousios, un termen filosofic care însemna că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă (consubstanțial) cu Tatăl. "Homoousios" înlocuia formula lui Arie, "homiousios" - de ființă asemănătoare, în sensul că Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă.
Este foarte interesant faptul că a fost folosit acest termen, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii sabelieni (și în special de Paul de Samosata) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul Dionisie cel Mare. Ca și în cazul multor altor termeni filosofici, Sfinții Părinți au preluat termenul homoousios și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus pentru prima dată la Niceea de Osius sau chiar de Constantin însuși, fiind mai apoi susținut de "un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui Arie, ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii prin folosirea unui termen clar" [3].
În afară de formularea de bază a Crezului, au fost formulate și patru anateme explicite la adresa arienilor. Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, cu excepția a doi dintre ei, Theonas de Marmarica și Secundus de Ptolemaida, care au fost ulterior depuși de Biserică și exilați de către împărat împreună cu Arie, care a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Schmemann observă, cu privire la cei exilați, că astfel Constantin "confunda iarăși judecata Bisericii cu cea a Cezarului" (p. 79), făcând probabil aluzie la nefericita folosire de către împărat a puterii civile atunci când a ales să îi persecute pe donatiști.
Alte chestiuni
Pascalia
Articol principal: Pascalia
În afară de problema arianismului, Primul Sinod Ecumenic a abordat și o serie de alte probleme. Dintre acestea, merită amintită chestiunea Pascaliei, metoda calculării datei la care trebuiau celebrate Paștile. Până în acel moment, existau mai multe metode de calculare a datei Paștilor, dar episcopii întruniți la Niceea au decis să accepte practica alexandrină de a face calculele independent de data Paștilor evreiești, stabilind și că data sărbătorii trebuia să cadă după echinocțiul de primăvară. Astfel, ei au respins practica antiohiană de a face referire la calcularea datei în funcție de practica iudaică.
Alegerea soluției alexandrine s-a impus de la sine în vremea aceea, întrucât cetatea era renumită pentru rigoarea și acuratețea de care dădeau dovadă astronomii săi. Până în zilele noastre, Papa Alexandriei păstrează în titulatura sa o formulă care amintește de această alegere a Alexandriei: este vorba de un titlu tradus uneori ca "Stăpân al Universului", dar care se referă în realitate mai ales la capacitatea de a judeca situația astronomică a Universului.
Canoane
Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la, în ordine stabilită de Sinod:
- 1. cei care se mutilează sau cer să fie mutilați să nu fie primiți în cler;
- 2. cei de curând botezați să nu fie promovați de îndată la hirotonisire;
- 3. viața clandestină a clericilor;
- 4. cerințe pentru a fi consacrat episcop;
- 5. situația celor excomunicați și datoria de a ține sinod de două ori pe an în fiecare episcopie;
- 6. precedența anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi consacrat episcop;
- 7. episcopul Ierusalimului;
- 8. atitudinea față de catari;
- 9. promovarea la preoție fără examenul recerut;
- 10. cei care și-au renegat credința în timpul prigoanei și apoi admiși între clerici;
- 11. renegarea propriei credințe de către mireni;
- 12. cei care au părăsit lumea pentru viața consacrată și apoi s-au întors la ea;
- 13. penitenții care cer Euharistia pe patul morții;
- 14. despre catehumenii lași (care au cedat în timpul prigoanei);
- 15. despre clericii care se mută din loc în loc;
- 16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost aleși;
- 17. despre clericii cămătari;
- 18. locul diaconilor la celebrările liturgice și rândul lor la împărtășanie;
- 19. despre cei care vin în Biserica ortodoxă de la eroarea (erezia) lui Paul din Samosata și despre diaconese;
- 20. în zilele de duminică și-n zilele Cincizecimii nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi.
Participanți
Există o listă a episcopilor care au participat la Sinod, cuprinzând aproximativ 230 de nume, dar există unele indicii că listele ar avea unele lipsuri. Sfântul Atanasie al Alexandriei afirmă că numărul participanților era de 318 [4], număr cu semnificație mistică, întrucât acesta era numărul slujitorilor lui Avraam (care pe atunci se numea încă „Avram”) pe care acesta i-a luat cu el atunci când s-a dus să îl salveze pe nepotul său Lot (Cf. Facerea 14, 14).
La Sinod au fost prezenți puțini episcopi din Occident (o situație care avea să se repete la toate Sinoadele Ecumenice): Marcu de Calabria, Nicasie de Dijon, Domnus de Stridon, Osius de Cordoba și Cecilian al Cartaginei. Sfântul Silvestru, Papă al Romei a fost reprezentat de doi preoți.
Au fost prezenți și mai mulți sfinți răsăriteni binecunoscuți: în afară de Atanasie cel Mare, mai erau prezenți Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Alexandru al Alexandriei și Pafnutie al Tebaidei.
Între participanții la sinod, semnatari ai hotărârilor doctrinare și canonice, se numără și doi ierarhi de pe teritoriul de astăzi al României. "Este vorba de Scitanul, cum este menționat de Eusebiu de Cezareea, Marcu Tomensis, așa cum a fost identificat de către istorici, și Teofil episcopul Goților care își avea reședința în zona de astăzi a județului Buzău" [5]
Zile de pomenire
Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic se face la 29 mai și în a șaptea duminică după Sfintele Paști. La Sfânta Liturghie din această zi se citește pericopa evanghelică de la Evanghelia după Ioan, cap. 17, versetele 1-13. Pericopa reamintește rugăciunea înălțată de Mântuitorul Iisus Hristos către Tatăl, pentru Sine și pentru toți credincioșii, înainte de prinderea și răstignirea Sa.
Mai sunt pomeniți și în a noua duminică după Rusalii, numită Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.
Note
- ↑ Alexander Schmemann, Historical Road of Eastern Orthodoxy, p. 76)
- ↑ ibid., p. 77
- ↑ Schmemann, op. cit., p. 78
- ↑ Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina și Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Ghelasie de Cizic, peste 300.
- ↑ Pr. Prof. Dr. Adrian Gabor de la Catedra de Teologie istorică a Facultății de Teologie ortodoxă din București - sursă: http://www.basilica.ro/ro/stiri/pomenirea_celor_318_sfinti_parinti_care_au_participat_la_primul_sinod_ecumenic.html
Surse
A se vedea și
Legături externe
- Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic - pe site-ul OCA (în limba engleză).
- Blogul dedicat Sf. Nicolae
| Sinoade Ecumenice |
| I Niceea (325 d.Hr.)| I Constantinopol (381) | Efes (431) | Calcedon (451) | II Constantinopol (553) | III Constantinopol (680-681) | Quinisext (692) | II Niceea (787)| IV Constantinopol* (879-880) | V Constantinopol* (1341-1351) |
| Sinoadele desemnate cu un * (IV şi V Constantinopol) sunt considerate doar de unii ortodocşi ca sinoade ecumenice, alţii considerându-le doar sinoade locale cu autoritate în Biserica Ortodoxă. |
Categorii > În afara Ortodoxiei > Erezii
Categorii > În afara Ortodoxiei > Mișcări, curente, grupări neortodoxe
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii > Drept canonic
Categorii > Istoria Bisericii > Sinoade
Categorii > Istoria Bisericii > Sinoade > Sinoade ecumenice
Categorii > Teologie
Categorii > Teologie
