Alexander Schmemann

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Grupuri
Biserica Catolică Ortodoxă Americană
Frăția Sfântului Moise cel Negru
Sfântul Ordin al MANS/CSB
Societatea preoților de mir Sfântul Vasile
Editaţi această casetă

Protopopul Alexander Schmemann (13 mai 1921 - 13 decembrie 1983) a fost un proeminent preot, teolog şi scriitor creştin ortodox al secolului XX.

Viaţa

Părintele Alexander Schmemann s-a născut în Estonia din părinţi ruşi emigranţi. Familia sa s-a mutat în Franţa, unde şi-a făcut studiile universitare. El s-a căsătorit cu Juliana Osorguine în 1943, înainte de terminarea studiilor sale teologice de la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie din Paris şi a fost hirotonit preot în 1946.

Matushka Iuliana Schmemann, Părintele Alexander şi Alexander Solzhenitsyn

Din 1946 până în 1951, Părintele Alexander a predat Istoria Bisericii la Sfântul Serghie. El a fost invitat să predea la Seminarul Sfântul Vladimir (pe atunci în New York City), unde a predat începând cu 1951. Când seminarul s-a mutat în locaţia actuală din Crestwood, New York în 1962, Părintele Alexander şi-a asumat funcţia de decan, pe care a deţinut-o până la moartea sa. A mai predat ca profesor adjunct la Universitatea Columbia, Universitatea New York, Seminarul Teologic Uniune şi la Seminarul Teologic General din New York. La Sfântul Vladimir s-a concentrat cu precădere pe teologia liturgică, care accentuează tradiţia liturgică a Bisericii ca semn major şi exprimare a credinţei creştine.

Părintele Alexander a primit titlu de protopop (numit şi arhipreot în unele jurisdicţii ortodoxe, deşi în tradiţia rusă din care venea Părintele Alexander, cele două sunt titluri onorifice distincte), cea mai mare onoare care poate fi acordată unui preot ortodox căsătorit. El a primit titluri onorifice de la Universitatea Butler, Seminarul teologic General, Colegiul Lafayette, Colegiul Iona şi Şcoala Ortodoxă Greacă de Teologie Sfânta Cruce.

El a fost observator ortodox la Conciliul Vatican II al Bisericii Romano-Catolice din 1962 până în 1965.

În 1970, a participat activ la înfiinţarea Bisericii Ortodoxe din America, care în acea perioadă a devenit oficial independentă Biserica Ortodoxă Rusă, deşi autocefalia ei nu este încă recunoscută universal.

Predicile sale erau transmise la radio de Radio Liberty în limba rusă timp de 30 de ani. El a câştigat un mare număr de ascultători în întreaga Uniune Sovietică, inclusiv Alexander Solzhenitsyn, care a devenit prietenul său după emigrarea în Occident.

Părintele Alexander a publicat multe cărţi şi articole. Pentru viaţa lumii, un volum popular despre credinţa creştină aşa cum este reflectată în liturghie, a fost tradusă în unsprezece limbi. Pregătită iniţial ca un ghid de studiu pentru Federaţia Naţională a Creştinilor Studenţi în 1963, având chiar şi o versiune anonimă publicată de editurile clandestine din Uniunea Sovietică. Euharistia a fost terminată chiar înainte de moartea sa. Aceasta şi câteva culegeri de scrieri ale sale au fost publicate postum.

Cărţi

Mormântul Părintelui Alexander de la Mănăstirea Sfântul Tihon
  • Postul Mare: Călătorie spre Sfintele Paşti (1969)
  • Pentru viaţa lumii: Taine şi Ortodoxie (1970)
  • Liturghie şi viaţă: Dezvoltarea creştină prin experienţa liturgică (1974)
  • Din apă şi din Duh: Studiu liturgic la botezului (1974)
  • Introducere la Teologia liturgică (1975)
  • Drumul istoric al Ortodoxiei răsăritene (1977)
  • Întrebările de pe urmă: Antologie a gândirii religioase moderne ruse (1977)
  • Biserică, lume, misiune: Gânduri despre Ortodoxia din Apus (1979)
  • Euharistia: Taina Împărăţiei (1988)
  • Sărbătoarea credinţei: Cred... (1991)
  • Sărbătoarea credinţei: Anul bisericesc (1994)
  • Sărbătoarea credinţei: Fecioara Maria (1995)
  • Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann 1973-1983 (2000)

Articole şi alte lucrări

Listă de lucrări ale lui Schmemann care încă mai necesită să fie sortate (în limba engleză):

Legături externe