Diacon
| Acest articol face parte din seria Cler | |
| |
| Ordinele mari | |
| Episcop – Preot – Diacon | |
| Ordinele mici | |
| Subdiacon – Citeț Cantor – Acolit | |
| Ordine dispărute | |
| Horepiscop – Exorcist Paznicul ușii – Diaconiță | |
| Titluri episcopale | |
| Patriarh – Catolicos Arhiepiscop – Mitropolit Vicar – Titular | |
| Titluri preoțești | |
| Protopop – Paroh Protosinghel – Sachelar Iconom – Iconom stavrofor | |
| Titluri diaconale | |
| Arhidiacon Protodiacon – Ierodiacon | |
| Titluri monahale | |
| Arhimandrit Stareț – Egumen – Econom | |
| Adiacente | |
| Hirotonie – Axios Veșminte Formule de adresare Distincții bisericești Exarh – Vicar | |
| Editați această casetă | |
Diaconul este al treilea și cel mai mic grad al ordinelor mari ale clerului din Biserica Ortodoxă, fiind după episcop și preot. Cuvântul diacon (în grecește διάκονος) înseamnă servitor și inițial se referea la o persoană care servea/slujea la agape în comunitățile primilor creștini.
Cuprins
Diaconia
Diaconul este ajutorul preotului și episcopului în slujbele bisericii și îi ajută la săvârșirea tainelor. Totuși, un diacon nu poate săvârși slujbele de unul singur.
Cu binecuvântarea preotului sau a episcopului care slujește, diaconul conduce comunitatea prezentă în rugăciunile colective și citește din Sfânta Scriptură în timpul slujbelor. De asemenea, el este responsabil de amenajările necesare în timpul slujirilor publice și îi atenționează pe oameni la momentele necesare.
În plus, diaconul mai poate realiza și alte sarcini legate de viața Bisericii, din când în când, cu binecuvântarea și sub îndrumarea preotului sau episcopului său.
Un diacon poate primi binecuvântare de la episcopul sau preotul său paroh să împartă Sfânta Euharistie credincioșilor, fie din al doilea potir la Sfânta Liturghie obișnuită (atunci când slujește un preot), fie la slujba numită obednița care se slujește atunci când preotul este absent. Cu toate acestea, în niciunul din cazuri, diaconul nu sfințește Sfintele Daruri de unul singur.
Rangurile diaconilor
Din punct de vedere al Tainelor, toți diaconii sunt egali între ei. Cu toate acestea, ei au rangul și slujesc în funcție de vechimea de la hirotonire.
La fel ca în cazul episcopilor și preoților, există diferite ranguri administrative printre diaconi. Un diacon în vârstă al unei catedrale sau al unei biserici importante poate primi titlul de protodiacon și pretinde prioritate atunci când slujește împreună cu alți diaconi. Diaconul șef numit pe lângă persoana unui episcop este numit arhidiacon. Un diacon care este și monah este numit ierodiacon.
În Biserica Ortodoxă Română, conform Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 145 (4)), rangul de arhidiacon poate fi acordat de către episcopul locului, „pentru activitate îndelungată și deosebită”, diaconilor din clerul de mir. Această distincție îi dă dreptul de a purta și cruce pectorală.
Etichetă
La ocaziile oficiale (de exemplu, în antetul unei scrisori sau când este prezentat un vorbitor), adresarea politicoasă către un diacon se face cu formula "Cuviosul Diacon [Ioan]." Diacon este adesea abreviat Dcn. sau Dn.
În situații obișnuite, de exemplu conversații uzuale, este adecvat să se facă referire la un diacon cu formula "Diaconul [Ioan]." Este de notat că în anumite tradiții se obișnuiește ca diaconii să fie apelați cu formula "Părinte"—de exemplu, "Părinte Diacon [Ioan]" sau chiar "Părinte [Ioan]."
Diaconii nu pot binecuvânta, de aceea este inadecvat să ceri binecuvântarea unui diacon și să-i săruți mâna. Binecuvântările sunt date doar de preoți și episcopi, astfel încât aceste exprimări ale cinstei le sunt rezervate.
- Nota bene: Pentru mai multe detalii despre modul potrivit de adresare față de clerici și monahi, a se vedea și articolul: Cler (formule de adresare)
Veșmintele diaconilor
Veșmintele diaconilor sunt stihar, orar și mânecuțe.
Toate trei nivelele clerului superior poartă stihar. Stiharul este o tunică cu mâneci lungi care atinge pământul. Ea îi amintește purtătorului că harul Duhului Sfânt îl acoperă ca și cu o haină a mântuirii și bucuriei. Pentru diaconi, stiharul are mâneci largi și este confecționată dintr-un material mai greu decât în cazul preoților și episcopilor, care își îmbracă stiharul pe sub alte veșminte.
A doua piesă a veșmintelor diaconului este orarul. Orarul este o fâșie îngustă de material pe care diaconii o înfășoară în jurul corpului și care se termină în față după ce trece peste umărul drept. El reprezintă harul Duhului Sfânt care îl unge pe diacon la hirotonire ca uleiul. Este veșmântul principal al diaconului iar fără el nu poate sluji. Atunci când diaconul conduce rugăciunea poporului sau când le cere atenția, diaconul ține un capăt al orarului său în mâna dreaptă ridicată. Epitrahilul preoțesc și omoforul episcopului sunt modele specializate de orar.
A treia piesă a veșmintelor diaconului sunt mânecuțele. Acestea sunt manșete care sunt îmbrăcate peste încheieturile mâinii, legate cu un șiret lung. Această piesă este purtată și de episcop și de preot. Ea are rolul practic de a ține legate mânecile hainelor de pe dedesubt în timpul slujbelor pentru a nu-l încurca pe purtător. De asemenea, îi amintesc purtătorului că el nu slujește prin propria lui putere ci cu ajutorul lui Dumnezeu.
Înainte ca diaconul să poată îmbrăca vreun veșmânt, el trebuie ca mai întâi să primească binecuvântarea episcopului sau preotului cu care slujește.
A se vedea și
Legături externe
- The Ministry of Deacon (în rusește)
- The Deacon
- Clergy Etiquette
