Proscomidia

Proscomidia este un ritual, parte integrantă a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru Sfânta Împărtăşanie.

Înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii, în altar, la adăpost de privirile credincioşilor, preotul, singur sau împreună cu diaconul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.

Ce este Proscomidia?

Proscomidia, în esenţa ei, constă în punerea înainte a darurilor pentru jertfa liturgică, însăşi denumirea de Proscomidie venind de la cuvântul grecesc προσκομιδη care înseamnă a pune înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei constă în alegerea, pregătirea şi afierosirea de către preot a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfinţite şi prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii.

Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu

Obiecte liturgice
în ritualul proscomidiei

Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le binecuvinteze.

Locul primirii darurilor era o încăpere numită proscomidiar sau schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de biserică.

În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea catehumenilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.

O altă opinie, mai nouă susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.

Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV

Proscomidiarul cu Cinstitele Daruri

Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.

Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia .

Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic

Cinstitele Daruri pe sfântul disc

Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.

Simbolismul jertfei este întărit de rostirea la tăierea agneţului, începând cu secolul al IX-lea, a cuvintelor profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.

Dacă până atunci diaconii au avut un rol important în pregătirea darurilor având dreptul chiar să taie Sfântul Agneţ şi să toarne vinul şi apa în potir (rugăciunea de afierosire a darurilor fiind rostită însă de preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertfă al Proscomidiei a făcut ca diaconul să apară tot mai nepotrivit pentru săvârşirea acesteia deoarece dreptul de a jertfi îl are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce treptat până la interzicerea completă, în secolul al XVII-lea, a dreptului de a proscomidia.

În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.

Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea miridelor în cinstea Maicii Domnului şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.

Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului redactează o Diataxă (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavă şi răspândită în Biserica bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu.

Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii

Preotul și diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit și se închină de trei ori înaintea lui, zicând de fiecare dată:

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul și mă miluiește.

Preotul ia întâia prescură și copia cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunții și zice:

Preotul: Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe Cruce fiind răstignit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție.

Diaconul: Binecuvintează, părinte.

Preotul ține prescura și copia în mâna stangă, le binecuvintează cu dreapta, făcând semnul crucii, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Diaconul: Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia semnul crucii de trei ori deasupra prescurii, zicând de fiecare dată:

Preotul: Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea peceții cu literele IC și NI, zicând:

Preotul: Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.

Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC și KA și zice:

Preotul: Și ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.

Tăind în partea de sus a peceții, preotul zice:

Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Apoi, tăind în partea de jos a peceții, preotul zice:

Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?

Diaconul, privind cu evlavie la această lucrare, ținând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

Îndreptând orarul către Sfântul Agneţ, diaconul zice:

Diaconul: Ridică, părinte.

Înfigând copia în prescură, în colțul drept al peceții, și tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agneţ, zicând:

Preotul: Că s-a luat de pe pământ viața Lui.

Preotul pune Sfântul Agneț cu pecetea în jos pe Sfântul Disc:

Diaconul: Junghie, părinte.

Preotul taie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:

Preotul: Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii.

Preotul întoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus.

Diaconul: Împunge, părinte.

Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând:

Preotul: Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns.

Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin și în stânga vasul cu apă și toarnă în Sfântul Potir deodată vin și apă. Preotul continuă, zicând:

Preotul: Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a mărturisit și adevarată este mărturia lui.

Diaconul: Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare.

Preotul binecuvintează Sfântul Potir, zicând:

Preotul: Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).

Preotul ia în mână a doua prescură și taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:

Preotul: Întru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.

Și scoțând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agneț (în stânga sa), zicând:

Preotul: De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbracată și preaînfrumusețată.

Luând a treia prescură, scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai mici decat părticica pentru Sfânta Fecioară.

Luând întâia părticică, el zice:

Preotul: A Cinstitului, măritului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan.

Pune părticica sus, în partea stângă a Sfântului Agneț (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel făcând începutul cetei celei dintâi.

Tăind a doua părticică, zice:

Preotul: A Sfinților, măriților prooroci: Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei; a sfinților trei tineri și a lui Daniel proorocul, și a tuturor sfinților prooroci.

Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică.

Taind a treia părticică, zice:

Preotul: A Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli Petru și Pavel, a celor doisprezece, a celor șaptezeci și a tuturor Sfinților Apostoli.

Aceasta este pusă sub a doua părticică, încheind rândul cel dintâi:

Tăind a patra părticică, preotul zice:

Preotul: A celor între sfinți Parinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, Atanasie și Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova, Iosif cel Nou, Iorest și Sava, și a tuturor sfinților ierarhi.

Aceasta se pune lângă părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.

Tăind a cincea părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfântului întaiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan (Arhidiaconul), a sfinților Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie și Vah, Ioan Valahul si Oprea și a tuturor sfinților mucenici și a Sfintelor Mucenițe: Tecla, Varvara, Paraschiva, Ecaterina, Filoftea și a tuturor sfintelor mucenițe.

Aceasta se pune sub prima părticică din rândul al doilea.

Tăind a șasea părticica, zice:

Preotul: A Cuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu Părinților noștri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion și Sofronie și a tuturor preacuvioșilor părinți și Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Paraschiva și a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.

Taind a șaptea părticică, zice:

Preotul: A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon și Ermolae, și a tuturor sfinților fără de arginți.

Aceasta se pune deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.

Tăind a opta părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinti Ioachim și Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim și a tuturor sfinților, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei.

Tăind a noua și ultima părticică pentru cete, zice:

Preotul: A celui între sfinși Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, îl pomenește pe acesta).

Aceasta se pune sub părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.

Luând a patra prescură, scoate o părticica din ea și îl amintește pe ierarhul locului, zicând:

Preotul: Pomenește, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pe toți episcopii ortodocși și pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, și pe (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), (Preotul îl pomenește apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viață - după care continuă:), cinstita preoțime, cea întru Hristos diaconime și toată ceata preoțească, pe stareţul nostru (N), pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta, Preabunule Stăpâne.

Această părticică este așezată apoi sub Sfântul Agneț, spre colțul din dreapta acestuia (în stânga preotului), în partea cu semnul NI.

După aceasta taie altă părticică din prescură și o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând:

Preotul: Pomenește, Doamne și pe (aici se pomenește cârmuirea țării, după îndrumările Sfântului Sinod).

Preotul scoate apoi o particică pentru ctitorii și binefăcătorii bisericii, așezând-o (în dreapta sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA și zice:

Preotul: Pomenește, Doamne, și pe ctitorii și binefăcătorii sfântului locașului acestuia (N).

Taie părticele mai mici din a patra prescură și le pune, toate la un loc, sub părticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune:

Preotul: Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pacatelor tuturor fratilor celor intru Hristos si pentru tot sufletul crestinesc cel necajit si intristat, care are trebuinta de mila si de ajutorul Tau; pentru apararea tarii acesteia si a celor ce vietuiesc intr-insa si pentru pacea si buna asezarea intregii lumi; pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mantuirea si ajutorul celor ce cu osardie si cu frica de Dumnezeu se ostenesc si slujesc: parinti si frati ai nostri; pentru cei trimisi; pentru cei ce sunt in calatorie; pentru tamaduirea celor ce zac in boli; pentru izbavirea celor robiti; pentru cei ce sunt in judecati, in ocne, in izgoniri, in necazuri si stramtorare; pentru cei ce ne urasc si pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc si slujesc noua si pentru cei ce ne-au poruncit noua, nevrednicilor; sa ne rugam pentru dansii; pentru fratii nostri care sunt in slujbe, si pentru toti cei ce slujesc si au slujit in sfant locasul acesta.

Apoi preotul pomeneste pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia cate o particica mica, zicand:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).

El pune aceste particelele sub Sfantul Agnet, la un loc cu cele scoase mai inainte pentru cei vii.

Apoi preotul ia a cincea prescura, taie particele mici pentru pomenirea celor care au adormit intru Domnul si le pune, toate la un loc, pe sfantul disc in dreapta sa, sub particica pentru ctitori,in partea cu semnul KA, zicand: Preotul: Pentru pomenirea si iertarea pacatelor tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta: ale stramosilor, ale mosilor, ale parintilor, ale maicilor, ale fratilor, ale surorilor, ale fiilor si fiicelor, ale celor dintr-o rudenie si ale celor dintr-o semintie cu noi si ale tuturor celor ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice; ale ctitorilor sfantului locasului acestuia (aici pomeneste pe ctitorii raposati); ale miluitorilor si facatorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit si au slujit in sfant locasul acesta: arhierei, arhimandriti, ieromonahi, preoti, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii si slujitori; ale preabinecinstitorilor imparati, domnitori si dregatori; ale fericitilor patriarhi, ale ortodocsilor arhierei si preoti; ale dreptmaritorilor crestini, pe care i-au acoperit apa, marea, raurile, izvoarele, baltile, puturile, sau razboiul i-a secerat si cutremurul i-a cuprins, talharii i-au ucis si focul i-a ars, sau fiarelor, pasarilor, jiganiilor si la toata firea celor din mare s-au facut mancare; ale celor rapiti fara de veste; ale celor arsi de trasnete si ale celor inghetati in munti, pe cale, in loc pustiu si in sihastrie; ale celor sfarsiti de intristare sau de bucurie; ale celor ce au patimit in zile bune si in nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zapada, ploaia inmultita, caramida si tarana i-au im presurat si de naprasna au cazut; ale celor pe care i-au omorat bauturile otravitoare, inecarile cu oase; ale celor loviti de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului si a oricarui fel de piatra; ale celor sfarsiti de chiotul tare, de alergarea grabnica, de palma, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciuma, de foame, de sete, de muscaturi inve ninate, de inghitirea serpilor, de cal carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pamantul desfacandu-se i-a inghitit; si de toata varsta: batrani, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fara de vreme, parte barbateasca si femeiasca; si pe care nu i-am pomenit, din nestiinta sau din uitare, sau din pricina multimii numelor, Insuti ii pomeneste, Dumnezeule, Cel ce stii numele si varsta fiecaruia.

Preotul il pomeneste pe episcopul care l-a hirotonit - daca a trecut la Domnul - si pe toti cei adormiti, punand o particica pentru fiecare pe sfantul disc laolalta cu particelele pentru cei adormiti de dinaintea lor, zicand:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).

Terminand pomenirea mortilor, preotul zice:

Preotul: Si pe toti, care intru nadejdea invierii si a vietii de veci, cu impartasirea Ta au adormit, dreptmaritori parinti si frati ai nostri, Iubitorule de oameni, Doamne.

Preotul ia din nou a patra prescura pentru vii; scoate o particica si o pune la cele vii, zicand:

Preotul: Pomeneste, Doamne, dupa multimea indurarilor Tale, si a mea nevrednicie; iarta-mi toata greseala cea de voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele mele, harul Preasfantului Tau Duh, de la darurile ce sunt puse inainte.

Preotul ia buretele si aranjeaza cu grija particelele de pe marginea discului, ca sa nu cada jos ceva dintr-insele. Diaconul pune cadelnita inaintea preotului si zice:

Diaconul: Binecuvanteaza, parinte, tamaia.

Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul binecuvanteaza tamaia si zice rugaciunea tamaiei:

Preotul: Tamaie Iti aducem Tie, Hristoase Dumnezeul nostru intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Prea sfantului Tau Duh.

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul ia steluta, o tine deasupra tamaiei apoi o pune deasupra Sfantului Agnet pe sfantul disc, zicand:

Preotul: Si venind steaua, a statut deasupra, unde era Pruncul.

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Acopera, parinte.

Preotul ia acoperamantul sfantului disc, il tine deasupra tamaiei, apoi acopera discul, zicand:

Preotul: Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat ; imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incins, pentru ca a intarit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tau de atunci, din veac esti Tu. Ridicat-au raurile, Doamne, ridicat-au raurile glasurile lor, ridica-vor raurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt inaltarile marii, minunat este intru cele inalte Domnul. Marturiile Tale s-au incredintat foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne, intru lungime de zile.

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Acopera, parinte.

Preotul tine acoperamantul sfantului potir deasupra tamaiei si apoi acopera potirul zicand:

Preotul: Acoperit-a cerurile bunatatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin pamantul.

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Acopera, parinte.

Preotul tine acoperamantul mare (Aerul) deasupra tamaiei si apoi acopera cu el sfantul disc si potir laolalta, zicand:

Preotul: Acopera-ne pe noi cu acoperamantul ari pilor Tale; departeaza de la noi pe tot vrajmasul si potrivnicul; impaca viata noastra, Doamne; miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mantuieste sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor.

Luand cadelnita, preotul tamaiaza de trei ori Darurile asezate la proscomidiar.

Preotul: Bine esti cuvantat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit asa, slava Tie.

Diaconul incheie de fiecare data, zicand:

Diaconul: Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se inchina amandoi cu toata cucernicia de trei ori. Diaconul, luand cadelnita, zice:

Diaconul: Pentru punerea inainte a Cinstitelor Daruri, Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul zice rugaciunea punerii inainte:

Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce painea cea cereasca, hrana a toata lumea, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mantuitor si izbavitor si binefacator, Care ne binecuvanteaza si ne sfinteste pe noi, Insuti, binecuvanteaza (preotul binecuvanteaza cu mana) aceasta punere inainte si o primeste pe dansa intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri. Pomeneste, ca un bun si de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne pazeste neosanditi intru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale Taine. Ca s-a sfintit si s-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si dupa aceasta, preotul face apolisul, zicand:

Preotul: Slava Tie Hristoase, Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.

Diaconul: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

In numele Domnului, Parinte, binecuvanteaza.

Otpustul

Preotul face otpustul potrivit fiecarei zile.

Preotul: (Duminica) Cel ce a inviat din morti... (in celelalte zile ale saptamanii, zice numai) Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se savarseste Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui intre sfinti Parintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) si ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Preotul merge si sta inaintea Sfintei Mese. Diaconul tamaiaza Darurile asezate la proscomidiar, apoi tamaiaza in cele patru laturi ale Sfintei Mese si altarul, zicand incet:

Diaconul: In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase pe toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins.

Diaconul continua sa tamaieze intreaga biserica zicand psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule... .

Dupa ce tamaiaza toata biserica, intra in sfantul altar si tamaiaza Sfanta Masa si pe preot si apoi pune cadelnita la locul ei.