Ermolae, Ermip și Ermocrat
Viața și mucenicia
Conform relatărilor din Sinaxare, acești sfinți au fost printre puținii care au scăpat de la moarte dintre cei douăzeci de mii de mucenici arși în Biserica din Nicomidia de tiranul Maximian (284-305) în anul 303 (prăznuirea lor la 28 decembrie), fiind ascunși într-o cămară[1].
Când tânărul Pantoleon (nimeni altul decât Marele Mucenic Pantelimon, prăznuit la 27 iulie) a fost arestat de luptătorii împotriva lui Hristos și fiind el fără de răutate și neștiind sa mintă, a spus că de preotul Ermolae este cel care l-a învățat cele creștinești și a fost botezat de el. Așa că prigonitorii l-au adus în fața lui Maximian pe Ermolae, și cu el au adus și pe slujitorii și însoțitorii lui, Ermip și Ermocrat.
Și stând sfinții la cercetare, și propovăduind cu îndrăzneala că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, li s-au tăiat capetele, în anul 305 de la Hristos.
Posteritatea
Biserica a rânduit prăznuirea sfântului mucenic Ermolae, și a celor împreună cu el Ermip și Ermocrat, la data de 26 iulie, adică cu o zi înainte de prăznuirea sfântului mare mucenic Pantelimon, ucenicul sfântului Ermolae.
Tradiția Bisericii îi numără și îi pomenește adesea împreună pe sfinții mucenici Pantelimon și Ermolae, în ceata sfinților fără de arginți.
Surse
- http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie26.htm
- Τσολακίδης Χρήστος, "Αγιολόγιο της Ορθοδοξίας", Χ.Δ. Τσολακίδης, Αθήνα 2001.
Note
- ↑ Tot printre acești sfinți 20,000 mucenici din Nicodimia care au scăpat de la moarte atunci se numără și episcopul Antim de Nicomidia (aprox. 280-310), care a fost prins mai târziu și a mucenicit și el prin tăierea capului, fiind prăznuit la 3 septembrie.
