Intrarea Domnului în Ierusalim

Intrarea Domnului în Ierusalim

Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care este celebrat în Duminica dinaintea Paștilor.

Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină (măgăruș), ca pe Mesia și Împăratul lui Israel. Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze de finic (curmal), simbolul biruinței, și chiar și copiii Îi strigau cuvinte de laudă.

Referințe scripturistice

• Matei 21,1-11;
• Marcu 11,1-11;
• Luca 19,28-44;
• Ioan 12,12-19.

Intrarea Domnului în Ierusalim: aspecte liturgice

Intrarea Domnului în Ierusalim, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr, de care este indisolubil legată, inclusiv liturgic, fac trecerea de la perioada Postului mare - care ia sfârșit în seara de vineri care precedă Sâmbăta lui Lazăr - la Săptămâna Mare, a Patimilor și a Învierii Mântuitorului.

Citirile din scriptură la Duminica Floriilor (Evanghelia și Apostolul) sunt următoarele:

• la Utrenie: Matei 21,1-11;
• la Liturghie: Filipeni 4,4-9, Ioan 12, 1-18.

Ele cuprind intrarea Domnului în Ierusalim, călare pe mânzul asinei, precum și ungerea Lui în Betania de către Maria, sora lui Lazăr cel înviat din morți.

Tradiții

Ortodocșii sărbătoresc această zi ca pe una de bucurie, dar cu înțelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeții.

Ortodocșii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau curmali, precum românii sau rușii folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și stâlpări, de unde denumirea de Duminica Stâlpărilor) de salcie, de finic sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. La sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu agheasmă, sfințindu-le, apoi le distribuie credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele, păstrându-le cu grijă. În unele Biserici este obiceiul ca, după Liturghie, să se distribuie cruci mici făcute din frunze de palmier, care sunt mai apoi puse la icoană.

În seara din ajunul praznicului, în unele locuri se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care pornește întotdeauna de la o biserică și se sfârșește la o (altă) biserică. Se face astfel amintirea ieșirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul Său spre Ierusalim, iar pelerinajul în sine are și rolul binecuvântării locului (orașului) respectiv [1].

Datorită faptului că Intrarea Domnului în Ierusalim este o sărbătoare a bucuriei, Biserica a modificat rânduiala postului, astfel că în această zi este dezlegare la pește și icre.

Floriile

Numele popular de Florii păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia, care se desfășura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătorește Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv în memoria oamenilor. Dar, întrucât la începuturile instituirii creștinismului în Imperiul Roman acestea erau încă o realitate sau cel puțin o amintire recentă, suprapunerea calendaristică a fost astfel gândită încât sărbătorile păgâne să fie cu totul înlocuite cu cele creștine, uneori acestora suprapunându-li-se temporal celebrările creștine. În limba română, memoria populară a păstrat însă pentru praznicul creștin numele sărbătorii antice.

Imnografie

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):

Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o,

pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.

Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând,

Ție, Biruitorului morții, strigăm:

Osana Celui dintru înălțime!

Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.

Tropar (glasul al 4-lea)

Îngropându-ne împreună cu Tine prin Botez, Hristoase, Dumnezeul nostru,

vieții celei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta și, cântând, strigăm:

Osana Celui dintru înălțime,

binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului!

Ipacoi (glasul al 6-lea)

Cu stâlpări lăudându-L mai înainte,

cu lemne mai pe urmă au prins pe Hristos Dumnezeu nemulțumitorii iudei;

iar noi, cu credință neschimbată pururea lăudându-L, ca pe un făcător de bine,

totdeauna strigăm către dânsul:

Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să chemi pe Adam!

Condac (glasul al 6-lea)

Pe scaun, în cer, și pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule,

laudă de la îngeri ai primit

și cântare de la pruncii cei ce strigau Ție:

Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam!

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 112) arată că Intrarea Domnului în Ierusalim trebuie zugrăvită astfel:

Se pictează zidurile unei cetăți (Ierusalimul), iar în afara lor un deal. Hristos e zugrăvit stând pe un mânz de asin, binecuvântând. În spatele Său sunt pictați Sfinții Apostoli.

În fața Lui, pe deal, este pictat un copac, din care copiii taie ramuri de finic (i.e. curmal) cu topoarele și le aruncă pe jos. Tot în acel copac e pictat un copil care încearcă să se urce ca să-L vadă pe Hristos.

Mai jos de Domnul, care vine călare de mânz, mai mulți copii Îl întâmpină: unii țin în mâini ramuri de finic, alții își aștern pe jos veșmintele în calea mânzului, alții se trântesc ei înșiși pe jos. Mai sunt pictați câțiva copii care își scot ghimpii și mărăcinii din tălpi.

Chiar în afara porții cetății Ierusalimului, sunt pictați mai mulți bărbați și femei, tot cu ramuri în mâini, și unii și cu copii în brațe sau purtați pe umeri; iar de pe ziduri și de pe la ferestrele cetății se văd alți oameni care Îl privesc pe Hristos.

A se vedea și

• Sâmbăta lui Lazăr
• Postul mare
• Săptămâna Mare
• Praznice Împărătești

Surse

• OrthodoxWiki:Palm Sunday
• Ceaslov, IBMBOR, București, 2001 (pentru imnografie).
• Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000 (pentru iconografie).

Legături externe

• ro: Sfântul Ioan Gură de Aur, "Cuvânt la Duminica Floriilor", în Omilii la Postul Mare, versiune românească îmbunătățită pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), Colecția COMORILE PUSTIEI, Editura Anastasia, București, 1997.
• ro: Sfântul Grigorie Palama, Omilia 15 la Duminica Floriilor.
• ro: Sfântul Nicolae Velimirovici, Evanghelia despre împărțirea turmei înaintea Păstorului.
• ro: Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre intrarea Domnului în Ierusalim.
• ro: Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre sălășluirea lui Dumnezeu în noi. A doua predică la Duminica Floriilor.
• ro: Părintele Cleopa Ilie, Predică la Duminica Floriilor.
• IPS Pimen Suceveanul, Explicarea icoanei Intrării Domnului în Ierusalim.
• ro: Laurențiu DUMITRU, Gânduri la Duminica Floriilor.
• Icoane ale Intrării Domnului în Ierusalim.
• en: Palm Sunday to Pascha: Orthodox Customs de pe siteul Catedralei Ortodoxe "Sfânta Treime" (OCA).

Resurse audio

• Troparul Intrării Domnului în Ierusalim
• Axion la Duminica Floriilor

Notă: O listă mai extinsă de resurse în format text și audio despre Intrarea Domnului în Ierusalim găsiți pe site-ul Război întru Cuvânt: aici.