Macarie I al Ierusalimului: Diferență între versiuni
(→Viața: traducere) |
(traducere) |
||
Linia 10: | Linia 10: | ||
În „Cronografia” sa, Sf. Teofan relatează că, la sfârșitul Sinodului de la Niceea, împăratul [[Constantin cel Mare]] l-a îndemnat pe Macarie să caute în Ierusalim locurile legate de Patimile și [[Învierea Domnului|Învierea Mântuitorului]], precum și [[Crucea cea Adevărată|Adevărata Cruce]]. Ca urmare, săpăturile în Ierusalim au început la scurt timp după terminarea lucrărilor Sinodului de la Niceea și, contrar așteptărilor, locul Învierii Mântuitorului nostru a fost găsit sub rămășițele templului roman al zeiței Venus. După ce a auzit de această descoperire, Constantin l-a îndrumat pe Macarie să ridice chiar pe acel amplasament o [[Biserică#Biserica – locaș de rugăciune|biserică]] ([[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]]). Tot în acea perioadă, după anul 325, Sf. [[Elena Împărăteasa]], mama lui Constantin, a fost însoțită de Macarie în călătoria ei la Ierusalim, atunci când a descoperit [[Crucea cea Adevărată]]. | În „Cronografia” sa, Sf. Teofan relatează că, la sfârșitul Sinodului de la Niceea, împăratul [[Constantin cel Mare]] l-a îndemnat pe Macarie să caute în Ierusalim locurile legate de Patimile și [[Învierea Domnului|Învierea Mântuitorului]], precum și [[Crucea cea Adevărată|Adevărata Cruce]]. Ca urmare, săpăturile în Ierusalim au început la scurt timp după terminarea lucrărilor Sinodului de la Niceea și, contrar așteptărilor, locul Învierii Mântuitorului nostru a fost găsit sub rămășițele templului roman al zeiței Venus. După ce a auzit de această descoperire, Constantin l-a îndrumat pe Macarie să ridice chiar pe acel amplasament o [[Biserică#Biserica – locaș de rugăciune|biserică]] ([[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]]). Tot în acea perioadă, după anul 325, Sf. [[Elena Împărăteasa]], mama lui Constantin, a fost însoțită de Macarie în călătoria ei la Ierusalim, atunci când a descoperit [[Crucea cea Adevărată]]. | ||
− | [[Sozomen]]<ref>Sozomen, ''Church History'' II.20</ref> | + | [[Sozomen]]<ref>Sozomen, ''Church History'' II. 20</ref> relatează o încercare a lui Macarie de a instala un [[preot]] popular din Ierusalim, Maximus, ca episcop al Lydiei (Diospolis), dar planul lui Macarie a fost respins de locuitorii Ierusalimului, care nu voiau ca Maximus să părăsească orașul. Mai târziu, după trecerea la cele veșnice a Sfântului Macarie în anul 334, acest Maximus i-a urmat lui Macarie ca episcop al Ierusalimului ([[Maxim al III-lea al Ierusalimului|Maxim al III-lea]]: 334–350). |
− | |||
− | |||
==Note== | ==Note== | ||
Linia 31: | Linia 29: | ||
înainte=Ermon| | înainte=Ermon| | ||
titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Episcop al Ierusalimului]]| | titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Episcop al Ierusalimului]]| | ||
− | ani= | + | ani= 312–334 | |
după=[[Maxim al III-lea al Ierusalimului|Maxim al III-lea]]}} | după=[[Maxim al III-lea al Ierusalimului|Maxim al III-lea]]}} | ||
{{end box}} | {{end box}} |
Versiunea de la data 17 august 2023 17:01
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Cel întru sfinți Părintele nostru Macarie I al Ierusalimului a fost episcop al Ierusalimului între anii 312 și 334. A fost un puternic oponent al lui Arie și al arianismului. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 16 august sau, după Martirologiul roman, la 10 martie[1].
Cuprins
Viața
Se cunosc puține date despre viața Sfântului Macarie. Conform lui Eusebiu de Cezareea, a devenit episcop al Ierusalimului în anul 312. În această calitate, Macarie a luat parte la Sinodul I Ecumenic din 325, în timpul căruia a luat o poziție puternică împotriva arianismului, poziție remarcată abuziv de Arie într-o scrisoare către Eusebiu al Nicomidiei[2]. Sfântul Atanasie al Alexandriei, într-unul din discursurile sale împotriva arianismului, se referă la Macarie ca un exemplu de „stil cinstit și simplu al oamenilor apostolici”.
Numele lui Macarie apare primul printre episcopii din Palestina care au subscris la actele Sinodului de la Niceea (numele lui Eusebiu din Cezareea apare al cincilea). La acest Sinod Ecumenic, se pare că Macarie se pare că s-a certat cu Eusebiu de Cezareea din cauza punctelor de vedere diferite referitoare la al șaptelea canon al sinodului: „După cum obiceiul și tradiția antică arată că episcopul Aeliei (Ierusalim) ar trebui să fie onorat, el va avea prioritate, fără a prejudicia însă demnitatea care aparține Mitropoliei”, o declarație vagă care sugerează un compromis.
În „Cronografia” sa, Sf. Teofan relatează că, la sfârșitul Sinodului de la Niceea, împăratul Constantin cel Mare l-a îndemnat pe Macarie să caute în Ierusalim locurile legate de Patimile și Învierea Mântuitorului, precum și Adevărata Cruce. Ca urmare, săpăturile în Ierusalim au început la scurt timp după terminarea lucrărilor Sinodului de la Niceea și, contrar așteptărilor, locul Învierii Mântuitorului nostru a fost găsit sub rămășițele templului roman al zeiței Venus. După ce a auzit de această descoperire, Constantin l-a îndrumat pe Macarie să ridice chiar pe acel amplasament o biserică (Biserica Sfântului Mormânt). Tot în acea perioadă, după anul 325, Sf. Elena Împărăteasa, mama lui Constantin, a fost însoțită de Macarie în călătoria ei la Ierusalim, atunci când a descoperit Crucea cea Adevărată.
Sozomen[3] relatează o încercare a lui Macarie de a instala un preot popular din Ierusalim, Maximus, ca episcop al Lydiei (Diospolis), dar planul lui Macarie a fost respins de locuitorii Ierusalimului, care nu voiau ca Maximus să părăsească orașul. Mai târziu, după trecerea la cele veșnice a Sfântului Macarie în anul 334, acest Maximus i-a urmat lui Macarie ca episcop al Ierusalimului (Maxim al III-lea: 334–350).
Note
- ↑ Părintele Macarie de la Simonos Petras, în Sinaxarul său notează că Sf. Macarie I al Ierusalimului nu apare în sinaxarele bizantine, dar că este comemorat la mai multe date în diferite sinaxare, calendare, lecționare sau martirologii istorice: 7 februarie, 16 august și 28 octombrie în Calendarul georgian de la Ierusalim din secolul al X-lea (éd. GARITTE, Calendrier, pp. 153, 165, 304 et 369-370) și la 10 martie în Martirologiul roman. Unele lecționare grecești comemorează la 26 februarie un Macarie al Ierusalimului, fără alte precizări (GARITTE, p. 153, 165).
- ↑ Teodoret din Cir, Istoria Bisericii I. 4
- ↑ Sozomen, Church History II. 20
Surse
- Macarius
- Wikipedia:Macarius of Jerusalem
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
Legături externe
- Maximus, who succeeded Macarius in the See of Jerusalem.
- Macarius of Jerusalem: Letter to the Armenians, AD 335
Macarie I al Ierusalimului | ||
---|---|---|
Precedat de: Ermon |
Episcop al Ierusalimului 312–334 |
Urmat de: Maxim al III-lea |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Israel > Patriarhi ai Ierusalimului
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate