Golgota
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Golgota (gr. Κρανιου-τοπος (Kraniou Topos); lat. Calvariae Locus; aramaică Gûlgaltâ; slav. паннихида, pannikhída - „locul căpățânii”) este locul unde a fost crucificat Iisus, situat în afara zidurilor vechiului Ierusalim. Uneori "Golgota" este și numele unei reprezentări iconice a crucificării Mântuitorului.
Locul
Posibilele surse ale cuvântului Golgota variază. Numele „Golgota” ar fi putut fi adoptat, din punct de vedere istoric, acest loc ar fi putut fi unul al executărilor publice, unde puteau fi văzute craniile celor executați, sau poate că numele a fost derivat de la un cimitir vecin, sau poate că este legat de felul în care arată pământul, un deal care seamănă cu un craniu. Potrivit tradiției, Golgota a fost locul îngropării craniului lui Adam [1] iar un altar există în acest loc. Locul a fost identificat în 326 d.Hr. de către Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, fiind în partea de nord-vest a orașului antic. [2]
Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim) pe locul pe care tradiția creștină l-a considerat a fi „Golgota”, menționat cu acest nume în Noul Testament ca loc al crucificării lui Iisus.
Reprezentarea iconică „Golgota”
În bisericile ortodoxe, Golgota este o reprezentare iconică de mari dimensiuni a crucificării lui Iisus, situată în spatele sfintei mese a altarului. Mai rar, sunt reprezentați și Maica Domnului și Apostolul Ioan, ca în icoana crucificării. În anumite tradiții locale, această reprezentare iconică este scoasă în mijlocul naosului când se fac parastase.
În timpul Săptămânii Patimilor Golgota este scoasă de preot sau de episcop în mijlocul bisericii spre închinare într-o procesiune de la utrenia din Vinerea Mare, în timp ce strana cântă de trei ori troparul:
- Astăzi s-a răstignit pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
- Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor.
- Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori.
- Lovire peste obraz a luat Cel ce a liberat în Iordan pe Adam.
- Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
- Cu sulița a fost împuns Fiul Fecioarei!
- Închinămu-ne Patimilor Tale, Hristoase, arată-ne nouă și slăvită Învierea Ta.
Note
Surse
- Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984.
- Wikipedia:Golgotha/