Simion Ștefan: Diferență între versiuni
(completări şi legături) |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare categorie „Educație”) |
||
(Nu s-au afișat 23 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Simion | + | {{Sfinti |
+ | |nume= Sf. Ierarh Simion Ștefan | ||
+ | |Imagine= [[Fișier:Simion_Stefan.jpg|thumb|center|240 px|''Sf. Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei'']] | ||
+ | |nastere= | ||
+ | |adormire= 1656, Alba Iulia | ||
+ | |localizare= {{flag|Romania}} România | ||
+ | |recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]] | ||
+ | |etnie= română | ||
+ | |tip= [[ierarh]] | ||
+ | |canonizare= [[21 iulie]] 2011 | ||
+ | |calendar= [[24 aprilie]] | ||
+ | |biserici= | ||
+ | |site= | ||
+ | |}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Simion Ștefan''' (sau '''Simeon Ștefan''') a fost [[mitropolit]] al Transilvaniei între anii 1643-1656<ref>[http://www.mitropolia-ardealului.ro/istoric.php Mitropolia Ardealului: Istoric]</ref>. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „''[[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad]]''” (1648). | ||
− | A fost unul dintre cei mai mari | + | A fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea. Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt (canonizat) la [[21 iulie]] 2011. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe data de [[24 aprilie]].<ref>[http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/canonizarea-mitropolitilor-transilvaniei-andrei-saguna-simion-stefan-125591.html Canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Saguna si Simion Stefan]</ref> |
− | == | + | ==Viața== |
− | Simion | + | === Înainte de arhierie === |
+ | Simion Ștefan era originar din Alba Iulia; nu se cunoaște anul exact al nașterii sale. | ||
− | A studiat la o | + | A studiat la o școală mănăstirească din Alba Iulia (capitala principatului Transilvaniei în acea perioadă). Conform Pr. [[Mircea Păcurariu]], este de presupus „că a învățat carte în gimnaziul din Alba Iulia, care funcționa de prin 1580, transformat în colegiu academic de principele Gabriel Bethlen, în 1622”<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>. |
− | + | A devenit apoi [[ieromonah]] în [[mănăstire]]a ortodoxă din Alba Iulia. | |
− | În | + | === Activitatea mitropolitană === |
+ | În 1643 a fost ales „''arhiepiscop și mitropolit al scaunului Bălgradului și a Vadului și a Maramurășului și a toată țara Ardealului''”. I-a urmat în scaunul mitropolitan Sfântului Ierarh [[Ilie Iorest]], înlăturat din scaun și întemnițat pentru apărarea ortodoxiei în fața [[protestantism|calvinilor]]. | ||
− | Când a devenit mitropolit, Simion | + | Când a devenit mitropolit, Simion Ștefan a primit jurisdicția asupra numai trei protopopiate, din cele 20 de protopopiate ortodoxe ale Transilvaniei. Celelalte, asupra cărora el nu mai păstra niciun drept legal, canonic ori pastoral, au fost preluate în mod abuziv, cu sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, de către calvinul Geleji Katona Istvan.<ref>[http://www.crestinortodox.ro/sfinti/mitropolitul-simion-stefan-125596.html Sfântul Simion Ștefan (mitropolit 1643-1656)]</ref> |
− | + | Această situație a nemulțumit pe noul mitropolit, dar și pe unii [[protopop]]i (de pe Câmpulung și din Țara Făgărașului), care i-au declarat lui Geleji în dimineața aceleiași zile că nu doresc să iasă de sub ascultarea mitropolitului ortodox. Dându-și seama de insuccesul propagandei calvine, Geleji sfătuia pe principe în aceeași scrisoare să îngăduie lui Simion Ștefan să facă vizite canonice și în [[protopopiat]]ele puse sub ascultarea lui. În aceste vizite, mitropolitul urma să fie însoțit de „popa Gheorghe și de Molodiț” (probabil Gheorghe din Secul care a lucrat la traducerea ''Catehismului calvinesc'' și Mihail Molodiț, viitorul [[episcop]] de Maramureș, din 1651) „fără de care să nu vorbească nimic cu nimenea, ci adunând preoții români la fiecare protopopie, să-i sfătuiască a primi condițiunile și articolele...”. Desigur este vorba de cele 15 puncte umilitoare care i-au fost impuse prin decretul de recunoaștere dat de Gh. Rákóczy I la 10 octombrie 1643. | |
− | + | Iată principalele îndatoriri ale mitropolitului Ștefan, impuse de Gheorghe Rákóczy I, în diplomă de confirmare din 1633: să [[predică|predice]] în românește, dar numai după [[Sfânta Scriptură]], înlăturând astfel [[Sfânta Tradiție]], tineretul să fie instruit după Catehismul calvinesc, în locul [[Sfânta Împărtășanie|Sfintei Împărtășanii]] să folosească pâine și vin nesfințite, să se înlăture ritualul [[Botez|botezului]] și al [[Înmormântare|înmormântării]], introducându-se în locul lor rugăciunile și cântările folosite de calvini, să se înlăture cultul [[icoane]]lor și al crucii, ș.a. | |
− | + | Se precizau apoi câteva din drepturile pe care le avea superintendentul calvin asupra Bisericii Ortodoxe și a mitropolitului. Astfel, „Episcopul ortodox unguresc” trebuia să fie consultat „în orice lucru greu în trebile religiunii”, își dădea avizul la numirea, menținerea sau îndepărtarea din slujbă a protopopilor, și se pronunța în caz de apel asupra sentențelor pronunțate de mitropolit și protopopi. | |
− | Simion | + | Dacă mitropolitul Ștefan ar fi îndeplinit toate condițiile care i-au fost impuse, fără îndoială că s-ar fi schimbat din temelii nu numai viața Bisericii, ci și viața poporului român din Transilvania. Faptul că ele n-au fost îndeplinite se datorează nu numai curajului şi destoiniciei mitropolitului Ștefan, ci mai ales credincioșilor ortodocși, care au ştiut să-şi apere cu dârzenie legea strămoșească. |
+ | |||
+ | În pofida condițiilor vitrege în care și-a desfășurat activitatea și a nenumăratelor piedici care i s-au pus, vlădica Ștefan nu s-a înstrăinat de credincioșii săi și nici n-a îndeplinit vreuna din sarcinile umilitoare pe care i le-au impus cârmuitorii de atunci ai Transilvaniei. El nu și-a uitat niciodată înaltele sale îndatoriri arhierești, ci a căutat în permanență să țină trează conștiința ortodoxă și românească în sufletele păstoriților. Dovadă sunt cele două tipărituri românești apărute la Alba Iulia, sub îndrumarea sa: [[Noul Testament de la Alba Iulia|Noul Testament din 1648]] și Psaltirea din 1651. | ||
+ | |||
+ | Pe lângă valoarea culturală și națională a editării în [[limba română]] a acestor scrieri, mai de preț este reușita mitropolitului de a păstra neatinsă dreapta credință. Promovând cultura națională, mitropolitul Simion Ștefan a urmărit mai ales păstrarea nealterată a învățăturii creștine, moștenită de la înaintașul sau, Sf. ierarh [[martir]] [[Ilie Iorest]]. | ||
+ | |||
+ | Mitropolitul Simion Ștefan a trecut la cele veșnice în vara anului 1656 (probabil prin iulie), fiind atestat documentar, pentru ultima oară la 22 mai 1656, când întărea ca protopop al Hunedoarei pe [[preot]]ul Ioan. | ||
==Scrieri== | ==Scrieri== | ||
+ | {{main|Noul Testament de la Alba Iulia}} | ||
+ | [[Imagine:NoulTestament.JPG|thumb|340px|<center>„[[Noul Testament de la Alba Iulia|Noul Testament de la Bălgrad]]”</center>]] | ||
+ | În 1648, cu sprijinul direct al mitropolitului Simion Ștefan, se tipărește la Alba Iulia (sau ''Bălgrad'', cum i se spunea pe atunci, adică „Orașul alb”) traducerea în limba română a [[Noul Testament|Noului Testament]]. Aceasta a fost prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, fiind anterioară [[Biblia de la București (1688)|Bibliei lui Șerban Cantacuzino]], aceasta din urmă conținând în plus și prima traducere în limba română a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. | ||
− | + | Iată ce scria Simion Ștefan în ''Predoslovie'' (prefață): | |
− | :„''Bine | + | :„''Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți''”. |
Nimic din adevărul spuselor sale nu s-a pierdut nici astăzi. | Nimic din adevărul spuselor sale nu s-a pierdut nici astăzi. | ||
− | Predoslovia se încheie cu bine cunoscuta figură de stil a epocii (întâlnită | + | Predoslovia se încheie cu bine cunoscuta figură de stil a epocii (întâlnită și în [[Pravila de la Govora]] - 1641), pe care o utilizau scriitorii de atunci: |
− | :„'' | + | :„''Socotește, cititorule, în ciastă carte, pentru că n-au scrisă îngerii din ceriu, ci au scrisă mână păcătoasă, din țărână făcută''”. |
− | Tot în vremea sa, a mai fost tipărită în | + | Tot în vremea sa, a mai fost tipărită în românește o lucrare de seamă a vieții bisericești: „''[[Psaltirea]]''”, în 1651. |
− | + | Deși singurul text semnat explicit de către Simion Ștefan este „''Predoslovie cătră Maria sa Craiul Ardealului''” (Gheorghe Rákóczi al II-lea), tot lui îi sunt atribuite și „''Cuvintele cătră cititor''” (introducerile), de la cele doua opere citate mai sus. | |
− | „Noul Testament de la Bălgrad” | + | „Noul Testament de la Bălgrad” conține, pe lângă prefața mitropolitului Simion Ștefan, și alte câteva părți originale, cum sunt introducerile la cele patru [[Evanghelie|Evanghelii]], precum și la unele capitole din [[Faptele Apostolilor]]. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat și un „Lexicon”, care oferă sinonime și explicații pentru unele neologisme și regionalisme. Acțiunea curajoasă de traducere din limbile greacă, latină și slavonă, în limba română, a Noului Testament și apoi tipărirea lui, a scos în evidență dimensiunea teologică a ierarhului transilvănean. Astfel, această renumită scriere, „Noul Testament de la Bălgrad”, face din Simion Ștefan o mare personalitate a istoriei culturii românești și bisericești. |
==Proslăvirea ca sfânt== | ==Proslăvirea ca sfânt== | ||
− | [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] Simion | + | [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] Simion Ștefan a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt la [[21 iulie]] 2011 de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]]. Proclamarea oficială a canonizării s-a făcut la [[30 octombrie]] 2011, în „Catedrala Reîntregirii” din Alba Iulia. |
− | [[Prăznuire]]a lui se face pe [[24 aprilie]], data | + | [[Prăznuire]]a lui se face pe [[24 aprilie]], data morții sale. |
− | ==Imnografie== | + | == Imnografie == |
+ | |||
+ | [[Condac]]ul Sfinților Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei, [[glas]]ul al 4-lea: | ||
+ | |||
+ | :Pe fericiții ierarhi ai Transilvaniei: Ilie Iorest, mărturisitor pentru adevăr, Simion Ștefan, tălmăcitor al Sfintelor Scripturi, în graiul românesc și Sava Brancovici, pătimitor pentru dreapta credință, care prin viața și învățăturile lor, au luminat pe credincioși, cu evlavie să-i lăudăm, cinstind ostenelile lor și zicând: Bucurați-vă, ierarhi prea înțelepți, mărturisitori ai Ortodoxiei! | ||
+ | |||
+ | |||
+ | {{start box}} | ||
+ | {{succesiune| | ||
+ | înainte= [[Ilie Iorest]]| | ||
+ | titlu= Mitropolit al Transilvaniei| | ||
+ | ani= 1643-1656| | ||
+ | după= [[Sava Brancovici]]}} | ||
+ | {{end box}} | ||
+ | |||
+ | == Surse == | ||
+ | * [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6. | ||
==Note== | ==Note== | ||
Linia 49: | Linia 89: | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
− | + | [[Categorie:Sfinți români]] | |
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Ierarhi români]] |
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Mitropoliți români]] |
+ | [[Categorie:Mitropolia Ardealului]] | ||
+ | [[Categorie:Traducători ai Sfintelor Scripturi]] | ||
+ | [[Categorie:Educație]] |
Versiunea curentă din 9 august 2024 19:59
Sf. Ierarh Simion Ștefan | |
Date personale | |
Naștere | |
Mutare la Domnul (†) | 1656, Alba Iulia |
Localizare | România |
Naționalitate | română |
Date cult | |
Tip | ierarh |
Data canonizării | 21 iulie 2011 |
Prăznuire la data de | 24 aprilie |
Proclamare | Biserica Ortodoxă Română |
Biserici patronate |
Sfântul Ierarh Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656[1]. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „Noului Testament de la Bălgrad” (1648).
A fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face pe data de 24 aprilie.[2]
Cuprins
Viața
Înainte de arhierie
Simion Ștefan era originar din Alba Iulia; nu se cunoaște anul exact al nașterii sale.
A studiat la o școală mănăstirească din Alba Iulia (capitala principatului Transilvaniei în acea perioadă). Conform Pr. Mircea Păcurariu, este de presupus „că a învățat carte în gimnaziul din Alba Iulia, care funcționa de prin 1580, transformat în colegiu academic de principele Gabriel Bethlen, în 1622”[3].
A devenit apoi ieromonah în mănăstirea ortodoxă din Alba Iulia.
Activitatea mitropolitană
În 1643 a fost ales „arhiepiscop și mitropolit al scaunului Bălgradului și a Vadului și a Maramurășului și a toată țara Ardealului”. I-a urmat în scaunul mitropolitan Sfântului Ierarh Ilie Iorest, înlăturat din scaun și întemnițat pentru apărarea ortodoxiei în fața calvinilor.
Când a devenit mitropolit, Simion Ștefan a primit jurisdicția asupra numai trei protopopiate, din cele 20 de protopopiate ortodoxe ale Transilvaniei. Celelalte, asupra cărora el nu mai păstra niciun drept legal, canonic ori pastoral, au fost preluate în mod abuziv, cu sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, de către calvinul Geleji Katona Istvan.[4]
Această situație a nemulțumit pe noul mitropolit, dar și pe unii protopopi (de pe Câmpulung și din Țara Făgărașului), care i-au declarat lui Geleji în dimineața aceleiași zile că nu doresc să iasă de sub ascultarea mitropolitului ortodox. Dându-și seama de insuccesul propagandei calvine, Geleji sfătuia pe principe în aceeași scrisoare să îngăduie lui Simion Ștefan să facă vizite canonice și în protopopiatele puse sub ascultarea lui. În aceste vizite, mitropolitul urma să fie însoțit de „popa Gheorghe și de Molodiț” (probabil Gheorghe din Secul care a lucrat la traducerea Catehismului calvinesc și Mihail Molodiț, viitorul episcop de Maramureș, din 1651) „fără de care să nu vorbească nimic cu nimenea, ci adunând preoții români la fiecare protopopie, să-i sfătuiască a primi condițiunile și articolele...”. Desigur este vorba de cele 15 puncte umilitoare care i-au fost impuse prin decretul de recunoaștere dat de Gh. Rákóczy I la 10 octombrie 1643.
Iată principalele îndatoriri ale mitropolitului Ștefan, impuse de Gheorghe Rákóczy I, în diplomă de confirmare din 1633: să predice în românește, dar numai după Sfânta Scriptură, înlăturând astfel Sfânta Tradiție, tineretul să fie instruit după Catehismul calvinesc, în locul Sfintei Împărtășanii să folosească pâine și vin nesfințite, să se înlăture ritualul botezului și al înmormântării, introducându-se în locul lor rugăciunile și cântările folosite de calvini, să se înlăture cultul icoanelor și al crucii, ș.a.
Se precizau apoi câteva din drepturile pe care le avea superintendentul calvin asupra Bisericii Ortodoxe și a mitropolitului. Astfel, „Episcopul ortodox unguresc” trebuia să fie consultat „în orice lucru greu în trebile religiunii”, își dădea avizul la numirea, menținerea sau îndepărtarea din slujbă a protopopilor, și se pronunța în caz de apel asupra sentențelor pronunțate de mitropolit și protopopi.
Dacă mitropolitul Ștefan ar fi îndeplinit toate condițiile care i-au fost impuse, fără îndoială că s-ar fi schimbat din temelii nu numai viața Bisericii, ci și viața poporului român din Transilvania. Faptul că ele n-au fost îndeplinite se datorează nu numai curajului şi destoiniciei mitropolitului Ștefan, ci mai ales credincioșilor ortodocși, care au ştiut să-şi apere cu dârzenie legea strămoșească.
În pofida condițiilor vitrege în care și-a desfășurat activitatea și a nenumăratelor piedici care i s-au pus, vlădica Ștefan nu s-a înstrăinat de credincioșii săi și nici n-a îndeplinit vreuna din sarcinile umilitoare pe care i le-au impus cârmuitorii de atunci ai Transilvaniei. El nu și-a uitat niciodată înaltele sale îndatoriri arhierești, ci a căutat în permanență să țină trează conștiința ortodoxă și românească în sufletele păstoriților. Dovadă sunt cele două tipărituri românești apărute la Alba Iulia, sub îndrumarea sa: Noul Testament din 1648 și Psaltirea din 1651.
Pe lângă valoarea culturală și națională a editării în limba română a acestor scrieri, mai de preț este reușita mitropolitului de a păstra neatinsă dreapta credință. Promovând cultura națională, mitropolitul Simion Ștefan a urmărit mai ales păstrarea nealterată a învățăturii creștine, moștenită de la înaintașul sau, Sf. ierarh martir Ilie Iorest.
Mitropolitul Simion Ștefan a trecut la cele veșnice în vara anului 1656 (probabil prin iulie), fiind atestat documentar, pentru ultima oară la 22 mai 1656, când întărea ca protopop al Hunedoarei pe preotul Ioan.
Scrieri
- Articol principal: Noul Testament de la Alba Iulia.
În 1648, cu sprijinul direct al mitropolitului Simion Ștefan, se tipărește la Alba Iulia (sau Bălgrad, cum i se spunea pe atunci, adică „Orașul alb”) traducerea în limba română a Noului Testament. Aceasta a fost prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, fiind anterioară Bibliei lui Șerban Cantacuzino, aceasta din urmă conținând în plus și prima traducere în limba română a Vechiului Testament.
Iată ce scria Simion Ștefan în Predoslovie (prefață):
- „Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți”.
Nimic din adevărul spuselor sale nu s-a pierdut nici astăzi.
Predoslovia se încheie cu bine cunoscuta figură de stil a epocii (întâlnită și în Pravila de la Govora - 1641), pe care o utilizau scriitorii de atunci:
- „Socotește, cititorule, în ciastă carte, pentru că n-au scrisă îngerii din ceriu, ci au scrisă mână păcătoasă, din țărână făcută”.
Tot în vremea sa, a mai fost tipărită în românește o lucrare de seamă a vieții bisericești: „Psaltirea”, în 1651.
Deși singurul text semnat explicit de către Simion Ștefan este „Predoslovie cătră Maria sa Craiul Ardealului” (Gheorghe Rákóczi al II-lea), tot lui îi sunt atribuite și „Cuvintele cătră cititor” (introducerile), de la cele doua opere citate mai sus.
„Noul Testament de la Bălgrad” conține, pe lângă prefața mitropolitului Simion Ștefan, și alte câteva părți originale, cum sunt introducerile la cele patru Evanghelii, precum și la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a păstrat și un „Lexicon”, care oferă sinonime și explicații pentru unele neologisme și regionalisme. Acțiunea curajoasă de traducere din limbile greacă, latină și slavonă, în limba română, a Noului Testament și apoi tipărirea lui, a scos în evidență dimensiunea teologică a ierarhului transilvănean. Astfel, această renumită scriere, „Noul Testament de la Bălgrad”, face din Simion Ștefan o mare personalitate a istoriei culturii românești și bisericești.
Proslăvirea ca sfânt
Sfântul Ierarh Simion Ștefan a fost proslăvit ca sfânt la 21 iulie 2011 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Proclamarea oficială a canonizării s-a făcut la 30 octombrie 2011, în „Catedrala Reîntregirii” din Alba Iulia.
Prăznuirea lui se face pe 24 aprilie, data morții sale.
Imnografie
Condacul Sfinților Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei, glasul al 4-lea:
- Pe fericiții ierarhi ai Transilvaniei: Ilie Iorest, mărturisitor pentru adevăr, Simion Ștefan, tălmăcitor al Sfintelor Scripturi, în graiul românesc și Sava Brancovici, pătimitor pentru dreapta credință, care prin viața și învățăturile lor, au luminat pe credincioși, cu evlavie să-i lăudăm, cinstind ostenelile lor și zicând: Bucurați-vă, ierarhi prea înțelepți, mărturisitori ai Ortodoxiei!
Simion Ștefan | ||
---|---|---|
Precedat de: Ilie Iorest |
Mitropolit al Transilvaniei 1643-1656 |
Urmat de: Sava Brancovici |
Surse
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
Note
- ↑ Mitropolia Ardealului: Istoric
- ↑ Canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Saguna si Simion Stefan
- ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
- ↑ Sfântul Simion Ștefan (mitropolit 1643-1656)
Legături externe
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți români
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Mitropoliți > Mitropoliți români
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții > Mitropolia Ardealului
Categorii > Texte > Sfânta Scriptură > Traducători ai Sfintelor Scripturi
Categorii > Viața Bisericii > Educație
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români