Nifon al II-lea al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (→‎Mitropolit al Țării Românești: Fixare legătură)
 
(Nu s-au afișat 24 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
Cel întru sfinţi părintele nostru '''Nifon al Constantinopolului''' ('''Nifon al II-lea al Constantinopolului)''', a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1486-1488 şi 1497-1498. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară pe tronul patriarhal, dar a refuzat invitaţia. A fost şi [[mitropolit]] al Ungrovlahiei aproximativ între anii 1500-1505. [[Biserica Ortodoxă]] îi face [[prăznuire]]a pe [[11 august]].
+
[[Imagine:Nifon-nephon2.jpg|right|frame|Sf. Ierarh Nifon al II-lea al Constantinopolului]]
 +
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Nifon al Constantinopolului''' ('''Nifon al II-lea al Constantinopolului)''', a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1486-1488 și 1497-1498. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară pe [[tron]]ul patriarhal, dar a refuzat invitația. A fost și [[mitropolit]] al [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Ungro-Vlahiei]] între anii 1502-1505. [[Biserica Ortodoxă]] îi face [[Praznic|prăznuirea]] la [[11 august]].
  
−
==Viaţa==
+
==Viața==
−
Preafericitul patriarh Nifon s-a născut în Peloponez, în sudul Greciei, primind la [[botez]] numele de Nicolae. Mama lui era grecoaică, iar tatăl albanez, amândoi de viţă nobilă. A studiat cu mai mulţi dascăli, apo a intrat în [[monahism]] la Epidauros şi, după ce ş-a petrecut vremea uceniciei pe lângă mai mulţi părinţi îmbunătăţiţi, a plecat la [[Muntele Athos]], stabilindu-se la [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|mănăstirea Dionisiu]], unde a primit şi marele şi îngerescul chip al [[schimnic]]ieie. Aici a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]], apoi [[preot]]. Era iubitor de fraţi şi râvnitor în viaţa monahală, nevoindu-se în posturi, rugăciuni şi privegheri. Era şi bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]] şi al [[teologie]]i. Faima lui s-a răspândit atât în Sfântul Munte cât şi dincolo de hotarele acestuia.
+
Preafericitul patriarh Nifon s-a născut în Peloponez, în sudul Greciei, primind la [[botez]] numele de Nicolae. Mama lui era grecoaică, iar tatăl albanez, amândoi de viță nobilă. A studiat cu mai mulți dascăli, apoi a intrat în [[monahism]] la Epidauros și, după ce ș-a petrecut vremea uceniciei pe lângă mai mulți părinți îmbunătățiți, a plecat la [[Muntele Athos]], stabilindu-se la [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|mănăstirea Dionisiu]], unde a primit și marele și îngerescul chip al [[schimnic]]iei. Aici a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]], apoi [[preot]]. Era iubitor de frați și râvnitor în viața monahală, nevoindu-se în [[post]]uri, [[rugăciuni]] și [[priveghere|privegheri]]. Era și un bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]] și al [[teologie]]i. Faima lui s-a răspândit atât în Sfântul Munte cât și dincolo de hotarele acestuia.
  
−
De aceea, la moartea arhiepiscopului Partenie al Tesalonicului, Sf. Nifon a fost cel ales să-i urmeze în [[scaun]]ul arhiepiscopal. A păstorit aici vreme de trei ani, între anii 1483 şi 1486, purtând mare grijă mai ales de cei sărmani, de cei bolnavi şi neputincioşi, de orice credinţă ar fi fost aceştia. A luat parte şi la Sinodul din 1484 care a respins definitiv hotărârile [[Sinodul de la Ferrara-Florenţa|Sinodului unionist de la Ferrara-Florenţa]] din 1439.
+
===Arhiepiscop al Tesalonicului===
 +
De aceea, la moartea [[arhiepiscop]]ului [[Partenie al Tesalonicului]], Sf. Nifon a fost cel ales să-i urmeze în [[scaun]]ul arhiepiscopal. A păstorit aici vreme de trei ani, între anii 1483 și 1486, purtând mare grijă mai ales de cei sărmani, de cei bolnavi și neputincioși, de orice credință ar fi fost aceștia. A luat parte și la Sinodul din 1484 care a respins definitiv hotărârile [[Sinodul de la Ferrara-Florența|Sinodului unionist de la Ferrara-Florența]] din 1439.
  
−
A fost ales patriarh al Constantinopolului în anul 1486, rămânând în scaun până în 1488, când a fost alungat din scaun datorită intrigilor din sânul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]];  a fost trimis în exil la Mănăstirea Sozopoli. De-a lungul întregii sale păstoriri pe scaunul ecumenic a trebuit să se confrunte cu diferitele facţiuni din sânul Bisericii Constantinopolului. ceea ce a făcut mai dificilă încercarea sa de a reorganiza patriarhatul, precum şi la depunerea sa repetată din scaunul de patriarh. Astfel, el a fost readus în scaun, pentru scurtă vreme, între anii 1497-1498, dar a fost alungat din nou din scaun din pricina aceloraşi intrigi şi exilat la Adrianopol.  
+
===Patriarh al Constantinopolului===
 +
A fost ales [[patriarh]] al Constantinopolului în anul 1486, rămânând în scaun până în 1488, când a fost alungat din scaun datorită intrigilor din sânul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]];  a fost trimis în exil la Mănăstirea Sozopoli. De-a lungul întregii sale păstoriri pe scaunul ecumenic a trebuit să se confrunte cu diferitele facțiuni din sânul Bisericii Constantinopolului, ceea ce a făcut mai dificilă încercarea sa de a reorganiza patriarhia, și a condus la depunerea sa repetată din scaunul de patriarh.  
  
−
Probabil în perioada ultimei păstoriri pe scaunul ecumenic l-a întâlnit la Constantinopol pe domnitorul Radu cel Mare (1496-1508) al Ţării Româneşti, care a rămas profund impresionat de înţelepciunea ierarhului. Aflând de scoaterea lui din scaun, acesta l-a chemat pe sfântul episcop la el, rugându-l să urce în scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti. Devenit mitropolit al Ungrovlahiei (cca. 1500), sfântul Nifon a ţinut un sinod de clerici şi mireni pentru a pune în rânduială viaţa bisericească de aici. La acest sinod s-a hotărât înfiinţarea episcopiilor Râmnicului şi Buzăului.  
+
După prima depunere, în 1488, el a fost readus în scaun după nouă ani, dar pentru scurtă vreme, între 1497-1498, dar a fost alungat din nou din scaun din pricina acelorași intrigi și exilat la Adrianopol. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară să preia tronul ecumenic, dar de data aceasta a refuzat<ref>http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=172</ref>.
  
−
La scurtă vreme însă, între mitropolit şi domnitor a izbucnit un conflict. Un boier pe nume Bogdan, fugit din Moldova, unde era şi căsătorit, la curtea lui Radu cel Mare, dorea să o ia de soţie acum pe sora domnitorului. Mitropolitul Nifon, cunoscând situaţia, a refuzat categoric să accepte o asemenea situaţie, afurisindu-l pe boierul moldovean şi pe toţi cei care ajutaseră la o asemenea faptă; tot atunci a proorocit şi despre necazurile care aveau să se abată asupra domnitorului, a boierului şi a ţării, şi care aveau să se împlinească întocmai. Toate acestea i-au atras mânia domnitorului, care a poruncit ca sfântul ierarh să fie alungat din ţară şi tratat ca un proscris.  
+
===Mitropolit al Țării Românești===
 +
Probabil în perioada ultimei păstoriri pe scaunul ecumenic l-a întâlnit la [[Constantinopol]] pe domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]] (1496-1508), care a rămas profund impresionat de înțelepciunea [[ierarh]]ului. Aflând de scoaterea lui din scaun, acesta l-a chemat pe sfântul episcop la el, rugându-l să urce în scaunul mitropolitan al Țării Românești. Devenit mitropolit al Ungrovlahiei (cca. 1502), sfântul Nifon a ținut un sinod de [[cler]]ici și mireni pentru a pune în rânduială viața bisericească de aici. La acest sinod s-a hotărât înființarea [[Eparhie|episcopiilor]] [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]] și [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Buzăului]].
  
−
Mitropolitul a plecat atunci şi din Ţara Românească şi, după un popas la Sofia, s-a retras din nou la Sfântul Munte, la mănăstirea de unde plecase. A trecut la Domnul în ziua de [[11 august]] 1508, fiind în vârstă de 90 de ani.
+
Despre acest eveniment, Pr. [[Mircea Păcurariu]] adaugă acestea:
 +
{{Citat|Cei mai mulți istorici cred că este vorba de înființarea celor două eparhii existente până azi: a Râmnicului, în locul vechii Mitropolii a Severinului (de aici și titulatura acesteia de „Episcopia Râmnicului Noului Severin”) și a Buzăului. Interpretarea aceasta trebuie să fie făcută însă cu multă rezervă, căci nu se poate sprijini pe nicio marturie documentară. De asemenea, socotim că s-a exagerat rolul lui Nifon în reorganizarea Bisericii muntene, prin anii 1503-1505. Măsurile de îndreptare vor fi pornit mai târziu din partea celor doi domni iubitori de cultură și artă din primele două decenii ale secolului al XVI-lea: Radu cel Mare și Neagoe Basarab, iar mai târziu din partea lui Radu de la Afumați și Radu Paisie, căci Nifon, în cei doi ani petrecuți la noi, n-a putut duce la bun sfârșit un program de mari proporții, așa cum arată panegiristul său Gavriil Protul|[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române''<ref>Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>}}
 +
La scurtă vreme însă, între mitropolit și domnitor a izbucnit un conflict. Un boier pe nume Bogdan, fugit din Moldova, unde era și căsătorit, la curtea lui Radu cel Mare, dorea să o ia de soție acum pe sora domnitorului. Mitropolitul Nifon, cunoscând situația, a refuzat categoric să accepte o asemenea situație, afurisindu-l pe boierul moldovean și pe toți cei care ajutaseră la o asemenea faptă; tot atunci a proorocit și despre necazurile care aveau să se abată asupra domnitorului, a boierului și a țării, și care aveau să se împlinească întocmai. Toate acestea i-au atras mânia domnitorului, care a poruncit ca sfântul ierarh să fie alungat din țară (pe la anul 1505) și tratat ca un proscris.
  
−
După doar şapte ani, în anul 1515, domnitorul [[Neagoe Basarab]] al Ţării Româneşti (1512-1521) a trimis la Muntele Athos o delegaţie condusă de logofătul Danciul pentru a cere şi a aduce înapoi în ţară [[moaşte]]le sfântului Nifon, pentru a-i putea cere astfel iertare acestuia şi a răscumpăra greşelile domnitorului Radu şi ale poporului faţă de sfântul mitropolit. Aşezate într-un coşciug de lemn şi însoţite mitropolitul Neofit de Anchialos şi de mai mulţi călugări de la mănăstirea Dionisiu, moaştele sfântului au fost purtate cu cinste până în Ţara Românească. Moaştele sfântului Nifon au ajuns la mănăstirea Dealu pe [[16 august]] 1517, fiind aşezate pe mormântul lui Radu cel Mare, ca semn de dezlegare a domnitorului de blestemul ce-l pusese sfântul asupra sa, şi tot atunci s-a făcut [[proslăvire]]a sfinţitului Nifon.
+
==Moartea și posteritatea==
 +
Mitropolitul a plecat atunci și din Țara Românească și, după un popas la Sofia, s-a retras din nou la Sfântul Munte, la mănăstirea de metanie, [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|Dionisiu]], de unde plecase. A trecut la Domnul în ziua de [[11 august]] 1508, fiind în vârstă de 90 de ani.
  
−
Aşezate într-o raclă de argint aurit, moaştele sfântului au fost înapoiate, cu toată cinstea, mănăstirii Dionisiu. Capul şi o mână a sfântului au fost dăruite de monahii de aici domnitorului, care le-a aşezat în noua mănăstire ctitorită de el la Curtea de Argeş. În anul 1949, moaştele sfântului Nifon au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Craiova.  
+
După doar șapte ani, în anul 1515, domnitorul [[Neagoe Basarab]] al Țării Românești (1512-1521) a trimis la Muntele Athos o delegație condusă de logofătul Danciul pentru a cere și a aduce înapoi în țară [[moaște]]le sfântului Nifon, pentru a-i putea cere astfel iertare acestuia și a răscumpăra greșelile domnitorului Radu și ale poporului față de sfântul mitropolit. Așezate într-un coșciug de lemn și însoțite mitropolitul Neofit de Anchialos și de mai mulți [[călugăr]]i de la mănăstirea Dionisiu, moaștele sfântului au fost purtate cu cinste până în Țara Românească. Moaștele sfântului Nifon au ajuns la [[mănăstirea Dealu]] pe [[16 august]] 1517, fiind așezate pe mormântul lui Radu cel Mare, ca semn de dezlegare a domnitorului de [[blestem]]ul ce-l pusese sfântul asupra sa, și tot atunci s-a făcut [[proslăvire]]a sfințitului Nifon.
  
−
În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sf. Nifon al Constantinopolului în întreaga ţară şi înscrierea sa în calendarul bisericesc anual<ref> [http://www.basilica.ro/ro/documente/drumul_sfinteniei_din_istorie_in_calendar.html Drumul sfinţeniei: din istorie în calendar], pe basilica.ro <ref>.
+
Așezate într-o raclă de argint aurit, moaștele sfântului au fost înapoiate, cu toată cinstea, mănăstirii Dionisiu. Capul și o mână a sfântului au fost dăruite de monahii de aici domnitorului, care le-a așezat în noua [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstire ctitorită de el la Curtea de Argeș]]. În anul 1949, moaștele sfântului Nifon au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Craiova.  
  
−
<small>Notă: <references /></small>
+
În anul 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a decis generalizarea cultului Sf. Nifon al Constantinopolului în întreaga țară și înscrierea sa în calendarul bisericesc anual<ref> [http://www.basilica.ro/ro/documente/drumul_sfinteniei_din_istorie_in_calendar.html Drumul sfințeniei: din istorie în calendar], pe basilica.ro </ref>.
  
−
{{start box}}
+
==Sfinte moaște==
−
{{succesiune|
 
−
înainte=[[Simeon I al Trapezuntului]]|
 
−
titlu=[[Lista Patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
−
ani=1486-1488|
 
−
după=[[Dionisie I al Constantinopolului|Dionisie I]]}}
 
−
{{succesiune|
 
−
înainte=[[Maxim IV al Constantinopolului|Maxim IV]]|
 
−
titlu=Patriarh al Constantinopolului|
 
−
ani=1497-1498|
 
−
după=[[Ioachim I al Constantinopolului|Ioachim I]]}}
 
−
{{succesiune|
 
−
înainte=Ioachim I|
 
−
titlu=Patriarh al Constantinopolului|
 
−
ani=1502|
 
−
după=[[Pahomie I al Constantinopolului|Pahomie I]]}}
 
−
{{end box}}
 
  
−
==Sfinte Moaşte==
+
Părticele din [[moaște]]le Sf. Nifon se găsesc și în România:
−
 
 
−
Părticele din [[moaştele]] Sf. Nifon se găsesc în România:
 
  
 
*în Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova
 
*în Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova
−
*în Catedrala Mitropolitană din Târgovişte
+
*în Catedrala Mitropolitană din Târgoviște
−
*în biserica mănăstirii Mihai-Vodă din Bucureşti
+
*în Biserica [[Mănăstirea Mihai Vodă|Mănăstirii Mihai Vodă din București]]
−
*la mănăstirea Curtea de Argeş
+
*la [[Mănăstirea Curtea de Argeș]]
−
 
 
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 55: Linia 43:
 
''[[Podobie]]: Cu faptele strălucind...''
 
''[[Podobie]]: Cu faptele strălucind...''
  
−
:Cu faptele dreptei credinţe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, Mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
+
:Cu faptele dreptei credințe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoțindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălțare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locașuri, podoaba și înfrumusețarea patriarhilor, Mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeiești daruri pe cei ce cu credință te măresc pe tine.
  
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea
 +
''Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...''
  
−
[[Condac]], glasul al 4-lea
+
:Pomenirea nevoințelor tale cea strălucită și de lumină purtătoare răsărind în chip luminat, veselește, Părinte, sufletele tuturor celor binecredincioși; iar atingerea de sfintele tale moaște îndulcește simțirile lor, îndulcindu-le. Pentru aceasta, după cuviință te mărim, înțelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.
−
''Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce...''
 
  
−
:Pomenirea nevoinţelor tale cea strălucită şi de lumină purtătoare răsărind în chip luminat, veseleşte, Părinte, sufletele tuturor celor binecredincioşi; iar atingerea de sfintele tale moaşte îndulceşte simţirile lor, îndulcindu-le. Pentru aceasta, după cuviinţă te mărim, înţelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.
+
==Note==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
  
 
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august11.htm Sinaxar 11 august, Sf. Nifon al Constantinopolului]
 
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august11.htm Sinaxar 11 august, Sf. Nifon al Constantinopolului]
−
*ro: [http://sfintiromani.ro/ro/pagina/108/sfinti_august.html Sf. Nifon al Constantinopolului] - viaţa şi nevoinţele, slujba, acatistul, icoane etc., pe sfintiromani.ro
+
*ro: [http://sfintiromani.ro/ro/pagina/108/sfinti_august.html Sf. Nifon al Constantinopolului] - viața și nevoințele, slujba, acatistul, icoane etc., pe sfintiromani.ro
−
*ro: [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/sinaxar_ortodox/sfinti/august/sf_ierarh_nifon.htm Viaţa Sf. Ier. Nifon al Constantinopolului]
+
*ro: [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/sinaxar_ortodox/sfinti/august/sf_ierarh_nifon.htm Viața Sf. Ier. Nifon al Constantinopolului]
 
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=172  EC-patr: Nifon II]
 
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=172  EC-patr: Nifon II]
 
*en: [[wikipedia: Patriarch_Nephon_II_of_Constantinople]]
 
*en: [[wikipedia: Patriarch_Nephon_II_of_Constantinople]]
 
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102277  St Niphon the Patriarch of Constantinople of Mt Athos]
 
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102277  St Niphon the Patriarch of Constantinople of Mt Athos]
 +
*ro: [http://www.bibliotheca.ro/reviste/enciclopedia/continut/enciclopedia_targovistei.pdf ''Enciclopedia Târgoviștei'', Editura  Bibliotheca, Târgoviște, 2012, pag. 335]
 +
 +
 +
{{start box}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=[[Partenie al Tesalonicului]]|
 +
titlu=Arhiepiscop al Tesalonicului|
 +
ani=1483-1486|
 +
după=?}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=[[Simeon I al Trapezuntului]]|
 +
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 +
ani=1486-1488|
 +
după=[[Dionisie I al Constantinopolului|Dionisie I]]}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=[[Maxim al IV-lea al Constantinopolului|Maxim al IV-lea]]|
 +
titlu=Patriarh al Constantinopolului|
 +
ani=1497-1498|
 +
după=[[Ioachim I al Constantinopolului|Ioachim I]]}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=Ilarion I|
 +
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]]|
 +
ani=1502-1505|
 +
după=[[Maxim Brancović]]}}
 +
{{end box}}
 +
 +
[[Categorie:Sfinți români]]
 +
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
 +
[[Categorie:Mitropoliți români]]
  
 
[[en:Nephon II of Constantinople]]
 
[[en:Nephon II of Constantinople]]

Versiunea curentă din 30 aprilie 2024 15:02

Sf. Ierarh Nifon al II-lea al Constantinopolului

Cel întru sfinți părintele nostru Nifon al Constantinopolului (Nifon al II-lea al Constantinopolului), a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1486-1488 și 1497-1498. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară pe tronul patriarhal, dar a refuzat invitația. A fost și mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1502-1505. Biserica Ortodoxă îi face prăznuirea la 11 august.

Viața

Preafericitul patriarh Nifon s-a născut în Peloponez, în sudul Greciei, primind la botez numele de Nicolae. Mama lui era grecoaică, iar tatăl albanez, amândoi de viță nobilă. A studiat cu mai mulți dascăli, apoi a intrat în monahism la Epidauros și, după ce ș-a petrecut vremea uceniciei pe lângă mai mulți părinți îmbunătățiți, a plecat la Muntele Athos, stabilindu-se la mănăstirea Dionisiu, unde a primit și marele și îngerescul chip al schimniciei. Aici a fost hirotonit diacon, apoi preot. Era iubitor de frați și râvnitor în viața monahală, nevoindu-se în posturi, rugăciuni și privegheri. Era și un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi și al teologiei. Faima lui s-a răspândit atât în Sfântul Munte cât și dincolo de hotarele acestuia.

Arhiepiscop al Tesalonicului

De aceea, la moartea arhiepiscopului Partenie al Tesalonicului, Sf. Nifon a fost cel ales să-i urmeze în scaunul arhiepiscopal. A păstorit aici vreme de trei ani, între anii 1483 și 1486, purtând mare grijă mai ales de cei sărmani, de cei bolnavi și neputincioși, de orice credință ar fi fost aceștia. A luat parte și la Sinodul din 1484 care a respins definitiv hotărârile Sinodului unionist de la Ferrara-Florența din 1439.

Patriarh al Constantinopolului

A fost ales patriarh al Constantinopolului în anul 1486, rămânând în scaun până în 1488, când a fost alungat din scaun datorită intrigilor din sânul Bisericii Constantinopolului; a fost trimis în exil la Mănăstirea Sozopoli. De-a lungul întregii sale păstoriri pe scaunul ecumenic a trebuit să se confrunte cu diferitele facțiuni din sânul Bisericii Constantinopolului, ceea ce a făcut mai dificilă încercarea sa de a reorganiza patriarhia, și a condus la depunerea sa repetată din scaunul de patriarh.

După prima depunere, în 1488, el a fost readus în scaun după nouă ani, dar pentru scurtă vreme, între 1497-1498, dar a fost alungat din nou din scaun din pricina acelorași intrigi și exilat la Adrianopol. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară să preia tronul ecumenic, dar de data aceasta a refuzat[1].

Mitropolit al Țării Românești

Probabil în perioada ultimei păstoriri pe scaunul ecumenic l-a întâlnit la Constantinopol pe domnul Țării Românești, Radu cel Mare (1496-1508), care a rămas profund impresionat de înțelepciunea ierarhului. Aflând de scoaterea lui din scaun, acesta l-a chemat pe sfântul episcop la el, rugându-l să urce în scaunul mitropolitan al Țării Românești. Devenit mitropolit al Ungrovlahiei (cca. 1502), sfântul Nifon a ținut un sinod de clerici și mireni pentru a pune în rânduială viața bisericească de aici. La acest sinod s-a hotărât înființarea episcopiilor Râmnicului și Buzăului.

Despre acest eveniment, Pr. Mircea Păcurariu adaugă acestea:

„Cei mai mulți istorici cred că este vorba de înființarea celor două eparhii existente până azi: a Râmnicului, în locul vechii Mitropolii a Severinului (de aici și titulatura acesteia de „Episcopia Râmnicului Noului Severin”) și a Buzăului. Interpretarea aceasta trebuie să fie făcută însă cu multă rezervă, căci nu se poate sprijini pe nicio marturie documentară. De asemenea, socotim că s-a exagerat rolul lui Nifon în reorganizarea Bisericii muntene, prin anii 1503-1505. Măsurile de îndreptare vor fi pornit mai târziu din partea celor doi domni iubitori de cultură și artă din primele două decenii ale secolului al XVI-lea: Radu cel Mare și Neagoe Basarab, iar mai târziu din partea lui Radu de la Afumați și Radu Paisie, căci Nifon, în cei doi ani petrecuți la noi, n-a putut duce la bun sfârșit un program de mari proporții, așa cum arată panegiristul său Gavriil Protul”
(Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române[2])

La scurtă vreme însă, între mitropolit și domnitor a izbucnit un conflict. Un boier pe nume Bogdan, fugit din Moldova, unde era și căsătorit, la curtea lui Radu cel Mare, dorea să o ia de soție acum pe sora domnitorului. Mitropolitul Nifon, cunoscând situația, a refuzat categoric să accepte o asemenea situație, afurisindu-l pe boierul moldovean și pe toți cei care ajutaseră la o asemenea faptă; tot atunci a proorocit și despre necazurile care aveau să se abată asupra domnitorului, a boierului și a țării, și care aveau să se împlinească întocmai. Toate acestea i-au atras mânia domnitorului, care a poruncit ca sfântul ierarh să fie alungat din țară (pe la anul 1505) și tratat ca un proscris.

Moartea și posteritatea

Mitropolitul a plecat atunci și din Țara Românească și, după un popas la Sofia, s-a retras din nou la Sfântul Munte, la mănăstirea de metanie, Dionisiu, de unde plecase. A trecut la Domnul în ziua de 11 august 1508, fiind în vârstă de 90 de ani.

După doar șapte ani, în anul 1515, domnitorul Neagoe Basarab al Țării Românești (1512-1521) a trimis la Muntele Athos o delegație condusă de logofătul Danciul pentru a cere și a aduce înapoi în țară moaștele sfântului Nifon, pentru a-i putea cere astfel iertare acestuia și a răscumpăra greșelile domnitorului Radu și ale poporului față de sfântul mitropolit. Așezate într-un coșciug de lemn și însoțite mitropolitul Neofit de Anchialos și de mai mulți călugări de la mănăstirea Dionisiu, moaștele sfântului au fost purtate cu cinste până în Țara Românească. Moaștele sfântului Nifon au ajuns la mănăstirea Dealu pe 16 august 1517, fiind așezate pe mormântul lui Radu cel Mare, ca semn de dezlegare a domnitorului de blestemul ce-l pusese sfântul asupra sa, și tot atunci s-a făcut proslăvirea sfințitului Nifon.

Așezate într-o raclă de argint aurit, moaștele sfântului au fost înapoiate, cu toată cinstea, mănăstirii Dionisiu. Capul și o mână a sfântului au fost dăruite de monahii de aici domnitorului, care le-a așezat în noua mănăstire ctitorită de el la Curtea de Argeș. În anul 1949, moaștele sfântului Nifon au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Craiova.

În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sf. Nifon al Constantinopolului în întreaga țară și înscrierea sa în calendarul bisericesc anual[3].

Sfinte moaște

Părticele din moaștele Sf. Nifon se găsesc și în România:

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea: Podobie: Cu faptele strălucind...

Cu faptele dreptei credințe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoțindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălțare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locașuri, podoaba și înfrumusețarea patriarhilor, Mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeiești daruri pe cei ce cu credință te măresc pe tine.

Condac, glasul al 4-lea Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...

Pomenirea nevoințelor tale cea strălucită și de lumină purtătoare răsărind în chip luminat, veselește, Părinte, sufletele tuturor celor binecredincioși; iar atingerea de sfintele tale moaște îndulcește simțirile lor, îndulcindu-le. Pentru aceasta, după cuviință te mărim, înțelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.

Note

  1. ↑ http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=172
  2. ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
  3. ↑ Drumul sfințeniei: din istorie în calendar, pe basilica.ro

Surse


Casetă de succesiune:
Nifon al II-lea al Constantinopolului
Precedat de:
Partenie al Tesalonicului 		Arhiepiscop al Tesalonicului
1483-1486 		Urmat de:
?
Precedat de:
Simeon I al Trapezuntului 		Patriarh al Constantinopolului
1486-1488 		Urmat de:
Dionisie I
Precedat de:
Maxim al IV-lea 		Patriarh al Constantinopolului
1497-1498 		Urmat de:
Ioachim I
Precedat de:
Ilarion I 		Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1502-1505 		Urmat de:
Maxim Brancović


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nifon_al_II-lea_al_Constantinopolului&oldid=57584”