Arhiepiscopia Râmnicului: Diferență între versiuni
(→Istorie) |
RappY (Discuție | contribuții) m (→Ridicarea la rangul de arhiescopie: Ortografie) |
||
| (Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | |||
[[Fișier:Catedrala Ramnicu Valcea.jpg|thumb|280px|Catedrala arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea]] | [[Fișier:Catedrala Ramnicu Valcea.jpg|thumb|280px|Catedrala arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea]] | ||
| − | '''Arhiepiscopia Râmnicului''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], făcând parte din [[Mitropolia Olteniei]]. | + | '''Arhiepiscopia Râmnicului''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], făcând parte din [[Mitropolia Olteniei]]. Are [[Scaun|scaunul eparhial]] la Râmnicu Vâlcea, [[jurisdicție]] peste județul Vâlcea, și este păstorită în prezent de către [[arhiepiscop]]ul [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie (Gogescu)]]. |
==Istorie== | ==Istorie== | ||
| + | === Context istoric === | ||
După înființarea primei [[Mitropolie|mitropolii]] românești în anul 1359, în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]] (Mitropolia Ungro-Vlahiei, care l-a avut ca prim mitropolit pe Sf. [[Iachint de Vicina]]), o a doua mitropolie românească, Mitropolia Severinului, a fost înființată în anul 1370, la cererea voievodului Vladislav I al Țării Românești („Vlaicu Vodă”, 1364-1377). Cu încuviințarea mitropolitului Iachint al Ungro-Vlahiei (1359-1372), patriarhul Filotei al Constantinopolului (1364-1376) a aprobat ca Antim Critopol, juristul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]], să fie [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] mitropolit al unei părți din Ungro-Vlahia, cea din dreapta Oltului ([[Mitropolia Olteniei|Oltenia]] de astăzi). Nou-înființata mitropolie era numită „Mitropolia Ungro-Vlahiei de către Severin”, iar titularul acesteia era numit mitropolit al Severinului sau al părții Ungro-Vlahiei cea despre Severin.<ref name=istoria>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/istoria/istoria-arhiepiscopiei-ramnicului ''Istoria Arhiepiscopiei Râmnicului''], 9 iunie 2014, ''Arhiepiscopia Râmnicului'', accesat la 28 septembrie 2021</ref> | După înființarea primei [[Mitropolie|mitropolii]] românești în anul 1359, în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]] (Mitropolia Ungro-Vlahiei, care l-a avut ca prim mitropolit pe Sf. [[Iachint de Vicina]]), o a doua mitropolie românească, Mitropolia Severinului, a fost înființată în anul 1370, la cererea voievodului Vladislav I al Țării Românești („Vlaicu Vodă”, 1364-1377). Cu încuviințarea mitropolitului Iachint al Ungro-Vlahiei (1359-1372), patriarhul Filotei al Constantinopolului (1364-1376) a aprobat ca Antim Critopol, juristul [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]], să fie [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] mitropolit al unei părți din Ungro-Vlahia, cea din dreapta Oltului ([[Mitropolia Olteniei|Oltenia]] de astăzi). Nou-înființata mitropolie era numită „Mitropolia Ungro-Vlahiei de către Severin”, iar titularul acesteia era numit mitropolit al Severinului sau al părții Ungro-Vlahiei cea despre Severin.<ref name=istoria>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/istoria/istoria-arhiepiscopiei-ramnicului ''Istoria Arhiepiscopiei Râmnicului''], 9 iunie 2014, ''Arhiepiscopia Râmnicului'', accesat la 28 septembrie 2021</ref> | ||
În anul 1375, după reocuparea Banatului de Severin de către Regatul Ungariei, reședința mitropolitană a fost mutată la Strehaia. Mai târziu, când în această regiune s-a așternut pacea, s-a simțit nevoia firească a reînființării episcopiei din dreapta Oltului. Astfel, în 1503, într-un [[sinod]] întrunit la Târgoviște, [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Sf. Nifon]] (adus în Țara Românească de voievodul [[Radu cel Mare]]) a luat mai multe hotărâri privind reorganizarea bisericească, înființând două [[Episcopie|episcopii]]: cea a [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Buzăului]] și cea a [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]]. Episcopia Râmnicului se întindea pe teritoriul fostei Mitropolii a Severinului, fiind numită inițial „Episcopia Noului Severin”. Reședința episcopală era în orașul Râmnic, la Biserica Sfântul Nicolae, [[ctitor]]ită de voievodul Dan I (1384-1386), fratele mai mare al lui [[Mircea cel Bătrân]].<ref name=istoria/> | În anul 1375, după reocuparea Banatului de Severin de către Regatul Ungariei, reședința mitropolitană a fost mutată la Strehaia. Mai târziu, când în această regiune s-a așternut pacea, s-a simțit nevoia firească a reînființării episcopiei din dreapta Oltului. Astfel, în 1503, într-un [[sinod]] întrunit la Târgoviște, [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Sf. Nifon]] (adus în Țara Românească de voievodul [[Radu cel Mare]]) a luat mai multe hotărâri privind reorganizarea bisericească, înființând două [[Episcopie|episcopii]]: cea a [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Buzăului]] și cea a [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]]. Episcopia Râmnicului se întindea pe teritoriul fostei Mitropolii a Severinului, fiind numită inițial „Episcopia Noului Severin”. Reședința episcopală era în orașul Râmnic, la Biserica Sfântul Nicolae, [[ctitor]]ită de voievodul Dan I (1384-1386), fratele mai mare al lui [[Mircea cel Bătrân]].<ref name=istoria/> | ||
| − | + | === Primul episcop === | |
| − | ===Lista ierarhilor Râmnicului<ref>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/ierarhi ''Ierarhi ai Râmnicului''], accesat la 2 octombrie 2021</ref>=== | + | Primul episcop al Râmnicului a fost [[Maxim Brancovici]], [[ierarh]] de origine sârbă, canonizat de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]], care mai apoi a ajuns mitropolit al Țării Românești în perioada 1505 - 1508. De la înființarea Episcopiei Râmnicului și până în prezent, la Râmnic au păstorit circa 50 de ierarhi, dintre care [[Biserica Ortodoxă Română]] a proslăvit până acum doi: Sfântul Ierarh Martir [[Antim Ivireanul]] și Sfântul Ierarh [[Calinic de la Cernica]].<ref name=istoria/> |
| − | * | + | |
| − | * Ilarion I | + | === Perioada fanariotă === |
| + | |||
| + | În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, eparhia Râmnicului a cunoscut o perioadă de maximă strălucire culturală, datorită strădaniilor episcopului [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]], vrednic păstor de suflete, priceput diplomat și om de aleasă cultură, propovăduitor al crezului național între credincioșii săi. Această epocă de strălucire a fost continuată și sub urmașul său [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], ierarh cu aceleași preocupări. | ||
| + | |||
| + | Prin episcopii cărturari care au păstorit aici, prin colaboratorii lor (traducători, diortositori, meșteri tipografi), prin cărțile tipărite și prefețele lor originale ([[Mineiele de la Râmnic]]), prin școlile pe care le susținea, Râmnicul a devenit acum cel mai însemnat centru cultural al Țării Românești, îndeplinind un rol asemănător celui al [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]] în perioada sa de maximă înflorire, sub [[stareț]]ul [[Paisie de la Neamț|Paisie]], și în anii imediat următori. Toată această prodigioasă activitate a decăzut apoi sub ultimii ierarhi greci care au păstorit aici. | ||
| + | |||
| + | === Incendiul din 1847 === | ||
| + | |||
| + | În anul 1847, din cauza incendiului care a distrus în întregime reședința episcopală din Râmnic, aceasta a fost mutată la Craiova. Reședința episcopală a rămas la Craiova până în 1856, când Sf. Ierarh Calinic de la Cernica a readus-o în Râmnicu Vâlcea, după ce mai înainte reconstruise în întregime vechiul ansamblu episcopal. Sub acest sfânt ierarh, Episcopia Râmnicului și orașul de reședință, Râmnicu Vâlcea, au avut parte de o dezvoltare culturală și administrativă fără precedent.<ref name=istoria/> | ||
| + | |||
| + | === Ridicarea la rangul de arhiepiscopie === | ||
| + | |||
| + | La 18 iunie 2009, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de [[arhiepiscopie]], PS Gherasim Cristea fiind numit arhiepiscop.<ref name=istoria/> | ||
| + | |||
| + | ==Lista ierarhilor Râmnicului== | ||
| + | O listă a [[ierarh]]ilor Râmnicului, în ordine cronologică, este redată mai jos<ref>[http://arhiepiscopiaramnicului.ro/ierarhi ''Ierarhi ai Râmnicului''], accesat la 2 octombrie 2021</ref>: | ||
| + | {| cellspacing="0" cellpadding="0" class="multicol" style="backgroundtransparent; width100%;" | ||
| + | | width="70%" align="left" valign="top" | | ||
| + | * [[Maxim Brancovici]], 1503-1505 | ||
| + | * Ilarion I, 1523-1526 | ||
* Leontie, 1532-1534 | * Leontie, 1532-1534 | ||
* Paisie, 1535-1540 | * Paisie, 1535-1540 | ||
| Linia 22: | Linia 41: | ||
* Efrem II, 1601-1613 | * Efrem II, 1601-1613 | ||
* Dionisie I, 1615-1618 | * Dionisie I, 1615-1618 | ||
| − | * Teofil II, 1618-1636 | + | * [[Teofil al Țării Românești|Teofil II]], 1618-1636 |
* Ignatie Sârbul, 1636-1653 | * Ignatie Sârbul, 1636-1653 | ||
* Dionisie II, 1653-1657 | * Dionisie II, 1653-1657 | ||
* Ignatie Grecul, 1657-1668 | * Ignatie Grecul, 1657-1668 | ||
* Serafim, 1668-1671 | * Serafim, 1668-1671 | ||
| − | * | + | * Varlaam, 1670-1672 |
| − | * | + | * Ștefan I, 1673-1693 |
* Ilarion II, 1693-1705 | * Ilarion II, 1693-1705 | ||
* Sf. [[Antim Ivireanul]], 1705-1708 | * Sf. [[Antim Ivireanul]], 1705-1708 | ||
| − | * Damaschin Voinescu, 1708-1725 | + | * [[Damaschin Voinescu]], 1708-1725 |
* Ștefan II, 1726-1727 | * Ștefan II, 1726-1727 | ||
* Inochentie, 1727-1735 | * Inochentie, 1727-1735 | ||
* Climent, 1735-1749 | * Climent, 1735-1749 | ||
* Grigorie Socoteanu, 1749-1764 | * Grigorie Socoteanu, 1749-1764 | ||
| + | | width="30%" align="left" valign="top" | | ||
* Partenie II, 1764-1771 | * Partenie II, 1764-1771 | ||
| − | * Chesarie, 1773-1780 | + | * [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]], 1773-1780 |
| − | * Filaret, 1780-1792 | + | * [[Filaret al Râmnicului|Filaret]], 1780-1792 |
* Nectarie, 1792-1812 | * Nectarie, 1792-1812 | ||
* Galaction, 1813-1824 | * Galaction, 1813-1824 | ||
| Linia 54: | Linia 74: | ||
* Meletie Dobrescu, 1918 | * Meletie Dobrescu, 1918 | ||
* Antim Petrescu, 1918 | * Antim Petrescu, 1918 | ||
| − | * Alexie | + | * Alexie Șerban, 1919-1920 |
* Vartolomeu Stănescu, 1921-1938 | * Vartolomeu Stănescu, 1921-1938 | ||
* Irineu Mihălcescu, 1938-1939 | * Irineu Mihălcescu, 1938-1939 | ||
| Linia 60: | Linia 80: | ||
* Iosif Gafton, 1949-1984 | * Iosif Gafton, 1949-1984 | ||
* Gherasim Cristea, 1984-2014 | * Gherasim Cristea, 1984-2014 | ||
| − | * | + | * [[Varsanufie (Gogescu) al Râmnicului|Varsanufie Gogescu]], 2014-prezent |
| + | |} | ||
==Arhiepiscopia Râmnicului în prezent== | ==Arhiepiscopia Râmnicului în prezent== | ||
| Linia 101: | Linia 122: | ||
==Note== | ==Note== | ||
<small><references /></small> | <small><references /></small> | ||
| + | |||
| + | == Surse == | ||
| + | * [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6. | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea curentă din 26 februarie 2024 22:12
Arhiepiscopia Râmnicului este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, făcând parte din Mitropolia Olteniei. Are scaunul eparhial la Râmnicu Vâlcea, jurisdicție peste județul Vâlcea, și este păstorită în prezent de către arhiepiscopul Varsanufie (Gogescu).
Cuprins
Istorie
Context istoric
După înființarea primei mitropolii românești în anul 1359, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab (Mitropolia Ungro-Vlahiei, care l-a avut ca prim mitropolit pe Sf. Iachint de Vicina), o a doua mitropolie românească, Mitropolia Severinului, a fost înființată în anul 1370, la cererea voievodului Vladislav I al Țării Românești („Vlaicu Vodă”, 1364-1377). Cu încuviințarea mitropolitului Iachint al Ungro-Vlahiei (1359-1372), patriarhul Filotei al Constantinopolului (1364-1376) a aprobat ca Antim Critopol, juristul Patriarhiei Ecumenice, să fie hirotonit mitropolit al unei părți din Ungro-Vlahia, cea din dreapta Oltului (Oltenia de astăzi). Nou-înființata mitropolie era numită „Mitropolia Ungro-Vlahiei de către Severin”, iar titularul acesteia era numit mitropolit al Severinului sau al părții Ungro-Vlahiei cea despre Severin.[1]
În anul 1375, după reocuparea Banatului de Severin de către Regatul Ungariei, reședința mitropolitană a fost mutată la Strehaia. Mai târziu, când în această regiune s-a așternut pacea, s-a simțit nevoia firească a reînființării episcopiei din dreapta Oltului. Astfel, în 1503, într-un sinod întrunit la Târgoviște, Sf. Nifon (adus în Țara Românească de voievodul Radu cel Mare) a luat mai multe hotărâri privind reorganizarea bisericească, înființând două episcopii: cea a Buzăului și cea a Râmnicului. Episcopia Râmnicului se întindea pe teritoriul fostei Mitropolii a Severinului, fiind numită inițial „Episcopia Noului Severin”. Reședința episcopală era în orașul Râmnic, la Biserica Sfântul Nicolae, ctitorită de voievodul Dan I (1384-1386), fratele mai mare al lui Mircea cel Bătrân.[1]
Primul episcop
Primul episcop al Râmnicului a fost Maxim Brancovici, ierarh de origine sârbă, canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă, care mai apoi a ajuns mitropolit al Țării Românești în perioada 1505 - 1508. De la înființarea Episcopiei Râmnicului și până în prezent, la Râmnic au păstorit circa 50 de ierarhi, dintre care Biserica Ortodoxă Română a proslăvit până acum doi: Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.[1]
Perioada fanariotă
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, eparhia Râmnicului a cunoscut o perioadă de maximă strălucire culturală, datorită strădaniilor episcopului Chesarie, vrednic păstor de suflete, priceput diplomat și om de aleasă cultură, propovăduitor al crezului național între credincioșii săi. Această epocă de strălucire a fost continuată și sub urmașul său Filaret, ierarh cu aceleași preocupări.
Prin episcopii cărturari care au păstorit aici, prin colaboratorii lor (traducători, diortositori, meșteri tipografi), prin cărțile tipărite și prefețele lor originale (Mineiele de la Râmnic), prin școlile pe care le susținea, Râmnicul a devenit acum cel mai însemnat centru cultural al Țării Românești, îndeplinind un rol asemănător celui al mănăstirii Neamț în perioada sa de maximă înflorire, sub starețul Paisie, și în anii imediat următori. Toată această prodigioasă activitate a decăzut apoi sub ultimii ierarhi greci care au păstorit aici.
Incendiul din 1847
În anul 1847, din cauza incendiului care a distrus în întregime reședința episcopală din Râmnic, aceasta a fost mutată la Craiova. Reședința episcopală a rămas la Craiova până în 1856, când Sf. Ierarh Calinic de la Cernica a readus-o în Râmnicu Vâlcea, după ce mai înainte reconstruise în întregime vechiul ansamblu episcopal. Sub acest sfânt ierarh, Episcopia Râmnicului și orașul de reședință, Râmnicu Vâlcea, au avut parte de o dezvoltare culturală și administrativă fără precedent.[1]
Ridicarea la rangul de arhiepiscopie
La 18 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de arhiepiscopie, PS Gherasim Cristea fiind numit arhiepiscop.[1]
Lista ierarhilor Râmnicului
O listă a ierarhilor Râmnicului, în ordine cronologică, este redată mai jos[2]:
|
|
Arhiepiscopia Râmnicului în prezent
Actualul Arhiepiscop al Râmnicului este Înaltpreasfințitul Varsanufie (Gogescu), ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul vacant de Arhiepiscop al Râmnicului la 22 mai 2014 (după trecerea la Domnul a IPS Gherasim Cristea) și întronizat la 8 iunie 2014, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.
În prezent, Arhiepiscopia Râmnicului are în jurisdicție un număr de patru protoierii din județul Vâlcea, cu 350 de parohii[3], precum și 28 unități monahale (18 mănăstiri și 10 schituri, cu un total de 558 de călugări). De asemenea, Arhiepiscopia are în subordine 10 unități de asistență socială, precum și un seminar teologic la Râmnicu Vâlcea.[4]
Protopopiate
- Protoieria Râmnicu Vâlcea
- Protoieria Horezu
- Protoieria Drăgășani
- Protoieria Călimănești
Mănăstiri
Județul Vâlcea se află pe primul loc din România în ceea ce privește numărul așezămintelor monahale[5], aici aflându-se multe dintre cele mai reprezentative mănăstiri românești. Printre cele mai importante mănăstiri aflate în jurisdicția Arhiepiscopiei Râmnicului se numără:
|
|
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 Istoria Arhiepiscopiei Râmnicului, 9 iunie 2014, Arhiepiscopia Râmnicului, accesat la 28 septembrie 2021
- ↑ Ierarhi ai Râmnicului, accesat la 2 octombrie 2021
- ↑ Arhiepiscopia Râmnicului: Parohii, accesat la 22 septembrie 2021
- ↑ Secretariatul de Stat pentru Culte: Mitropolia Olteniei, Culte.gov.ro, accesat la 22 septembrie 2021
- ↑ Daciana Mitrache, Care este judeţul cu cele mai multe biserici şi mănăstiri din ţară, 21 septembrie 2018, Adevărul.ro, accesat la 24 septembrie 2021
Surse
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
Legături externe
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții > Eparhii > Eparhii românești
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
