Nicodim de la Tismana

Sfântul Nicodim de la Tismana a fost călugăr şi arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodiţa şi Tismana din Oltenia şi a mănăstirii Vişina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxie şi neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. Prăznuirea lui se face la 26 decembrie.

"Numeroase amănunte din viaţa şi activitatea sfântului Nicodim nu ne sunt cunoscute, dar măreţia persoanei lui l-a impus în conştiinţa şi dragostea poporului român, nu numai ca reorganizator al vieţii monahale după modelul de la sfântul Munte Athos, ctitor de biserici şi mănăstiri, talentat miniaturist, ci şi ca sfânt, mare făcător de minuni." Prof. dr. Emilian Popescu (Prefaţa )

Contextul istoric

Marea Schismă din 1054 a împărţit creştinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) şi estică (ortodoxă). În secolele următoare, între Biserici a urmat o luptă pentru supremaţie, marcată de prozelitism, în special din partea Bisericii Romano-Catolice. În secolul al XIV-lea la graniţa dintre Ţara Românească, Serbia şi Ungaria aveau loc lupte, susţinute şi de cele două Biserici. Spre deosebire de majoritatea populaţiei din Ţara Românească, de credinţă ortodoxă, domnitorii Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru, se prsupune că erau catolici, sau cel puţin simpatizanţi. Împiedicarea expansiunii spre răsărit a influenţei Bisericii Romano-Catolice necesita reafirmarea credinţei ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată şi locul unde se formau funcţionarii cancelariilor domneşti şi locuri de refugiu.

Date biografice

Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana

Nicodim s-a născut în Macedonia, la Prilep. Mama sa era una din fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi şi ţarii bulgari. Nu se cunoaşte exact anul naşterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este că s-a născut prin 1320.

Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Decani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Decani”. „Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creştinesc, şi crescut întru buna pedepsire, şi temere de D-deu şi a iubirei în tânără vrâstă a prunciei sale, dat a fost de părinţii lui la învăţătura cărţei. Şi isteţ fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învăţat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, şi gramatica cea slovenească, foarte bine şi desăvârşit” .

În 1335 Nicodim întâlneşte monahii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Decani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viaţă. Pleacă la Muntele Athos pentru a-şi desăvârşi instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primeşte numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. După moartea egumenului mănăstirii este ales în fruntea obştii călugăreşti de la Hilandar.

În 1375 Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbeşti. Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul şi ale sfântului Mucenic Teofil, moaşte care se află şi astăzi la Mănăstirea Tismana, şi l-a făcut arhimandrit.

Se stinge din viaţă în 26 decembrie 1406 şi a este înmormântat în pridvorul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat, un timp la Tismana, iar apoi au fost ascunse, se presupune că acum sunt la Mitropolia din Muntenegru , la Tismana râmânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă.

Activitatea Sfântului Nicodim înainte de a veni în Ţara Românească

La Multele Athos îşi face ucenicia în atelierele unde se scriau şi se traduceau producţii literare, însuşindu-şi limbile greacă şi slavonă. Se iniţiază în arta de la Muntele Athos, caligrafie, pictură (miniatură), şi câteva meşteşuguri (arhitectură, zidărie, tâmplărie, argintărie).

În timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină în care i se cerea să construiască o mănăstire lângă o cascadă. Ca urmare se întoarce în Serbia, unde, după legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica (Mănăstiriţa), la graniţa dintre Macedonia şi Kosovo şi Vratna din Negotin. Tot lui i se atribuie şi clădirea unei biserici la Saina, ţinutul Cladova de pe Valea Timocului

Activitatea Sfântului Nicodim în Ţara Românească

În 1369 Nicodim este chemat în Ţara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-şi viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot (!) în zona Porţile de Fier în dreptul localităţilor Tachia (pe malul drept al Dunării) şi Orşova (pe malul stâng).

Întemeierea Mănăstirii Vodiţa

Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Ţara Românească Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit de Domnitorul Vladislav I al Ţării Româneşti (1364 - 1377), al cărui unchi era. În anul 1370 începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea Mănăstirii Vodiţa, lângă satul Vârciorova, construcţie care a continuat până în 1375.

Întemeierea Mănăstirii Tismana

Mănăstirea Tismana

Sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soţie a lui Nicolae Alexandru şi mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acţionau misionari papali. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuşi să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniţei prin înfiinţarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înfiinţării acestora nu se putea face de la Mănăstirea Vodiţa, al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităţilor comunităţii ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la iniţierea ridicării mai multor mănăstiri şi biserici, cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului şi Vişina (la Gura Sadului), bisericile de la Coşuştea, Jidoştiţa şi cea de pe malul râului Topolniţa şi schitul de pe Valea Aninoasei.

Plecând din Aninoasa ajunge la Gropşani (astăzi Vânăta, Gorj), lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismana. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înfiinţarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodiţa, unde lasă în locul său ca stareţ pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana şi în 1377 începe construcţia bisericii din zid, sfinţită în 1378. În paralel cu construcţia se ocupă de organizarea vieţii monahale, conform regulilor însuşite la Muntele Athos. Nicodim fiind deja arhimandrit, mănăstirea înfiinţată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” şi prima arhimandrie din ţară.

De-a lungul timpului, Mănăstirea Tismana s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383), Dan I (1383 - 1386) şi Mircea cel Bătrân (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim.

Activitatea teologică şi culturală

Nicodim a avut calităţi de bun cărturar, isihast şi teolog. A corespondat cu mai mulţi teologi, iar din această corespondenţă s-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie al Târnovei, în chestiuni dogmatice.

În ultimii ani ai vieţii, între 1400 - 1405, s-a mutat la Mănăstirea Prislop, unde între anii 1404 - 1405 a caligrafiat şi miniat un Tetraevanghel pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Românească cu cea mai veche ferecătură şi se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text tradus de Mitropolitul Tit Simedrea este: „Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în anul al şaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”.

Minunile Sfântului Nicodim

Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim :

• Viziunile care le-a avut privind înfiinţarea mănăstirilor;
• Trecerea miraculoasă a Dunării plutind pe rasa călugărească;
• Întâmplarea de la Ponoare, în care blestemul lui Nicodim aruncat asupra localnicilor reluctanţi s-a împlinit;
• Darul tămăduirii, de care a beneficiat şi o fiică, care suferea de epilepsie, a împăratului Sigismund al Ungariei;
• Transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în onoarea lui Sigismund şi a lui Mircea cel Bătrân;
• Mersul prin foc, care a condus la convertirea la ortodoxism a împăratului Sigismund, care a primit prin botez numele de Matei.

Sfinţenia vieţii sale şi minunile săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, prin moaştele sale, l-au eternizat. Deşi a fost considerat un sfânt încă în timpul vieţii, a fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 600 de ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, fiind cinstit în calendarul ortodox în 26 decembrie.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Celui ce a răsărit din Fecioara, mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca pe cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinsteşte pe tine cu credinţă, Sfinte Nicodim, pe care păzeşte-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios şi pururea lăudat.

Sursă

• ro.wikipedia.org

Legături externe

• Mânăstiri şi biserici construite de Sfântul Nicodim de la Tismana
• Viaţa Cuviosului Nicodim în Serbia
• Sinaxarul sfântului Nicodim