Caiafa

Giotto di Bondone (1267-1337), Cappella Scrovegni a Padova, Viaţa lui Hristos, Hristos înaintea lui Caiafa. Caiafa este cel aşezat care-şi rupe hainele din pricina spuselor lui Iisus, pe care le considera ca fiind o blasfemie

Caiafa (gr. Kaïaphas) a fost Mare Preot al Sanhedrinului între anii 18-37 (sau 36) d.Hr.(Lc3.2). A plănuit împreună cu preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului uciderea lui Iisus şi a condus procesul nedrept în urma căruia Iisus a fost găsit vinovat. Prenumele lui era Iosif și era ginerele lui Ana.(Ioan 18.12) A fost destituit de Romani în anul 37 (sau 36) d.Hr., împreună cu procuratorul Pilat din Pont.

Sfatul pentru uciderea lui Iisus

În casa lui Caiafa s-au strâns preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului pentru a se sfătui împreună cum să prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-l omoare. Ei spuneau să nu facă acest lucru în timpul Praznicului ca să nu se facă tulburare în norod (Mt26.3-5).

De la Ana la Caiafa

Când a fost arestat Iisus a fost dus întâi la Ana, socrul lui Caiafa. (Ioan 18.12-13). După ce l-a anchetat (Ioan 18.19-23), Ana l-a trimis legat la Caiafa.(Ioan 18.24).

Apoi cei care L-au arestat pe Iisus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră învățătorii Legii și bătrânii.(Mt26.57), unde Iisus a fost judecat în chip profund nedrept.

Profeţia involuntară a lui Caiafa

Caiafa a făcut o profeţie fără să-şi dea seama.

49.Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; 50. Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. 51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, 52. Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. (Ioan 11.49-52)

Osuarul nepoatei lui Caiafa

În august 2011 cercetătorii israelieni au confirmat autenticitatea unui osuar aparţinând unei rude de-a lui Caiafa. Osuarul a fost confiscat de la jefuitorii de antichităţi de Israel Antiquities Authority Unit for the Prevention of Antiquities Robbery cu trei ani în urmă (2008) şi înmânat Prof. Yuval Goren de la Tel Aviv University's Department of Archaeology care a condus cercetările cu privire la autenticitatea acestuia.

Osuarul, decorat cu motive florale, poartă o inscripţie care spune: ,,Miriam, fiica lui Yeshua, fiul lui Caiafa, preot de Maaziah din Beth Imri" "Miriam daughter of Yeshua son of Caiaphas, priest of Maaziah from Beth Imri."

The Israel Antiquities Authority a spus că analiza miscroscopică a scos la iveală faptul că inscripţia este ,,autentică şi antică".

Cuvântul Maaziah se referă la un clan care a fost ultimul ordin menţionat din cele 24 de ordine de înalţi preoţi din timpul celui de-al doilea templu, a explicat Goren. Biblia menţionează acest lucru în 1Cron24.18. Că Maaziah era un ordin de preoţi rezultă şi din Neemia 10.8. Există unele referiri la acest clan în sursele talmudice care detaliză vieţile membrilor acestuia după ce s-au răspândit în Galileea în anul 70 d.Hr. ,,Beth Imri" face trimitere la locaţia familiei de dinaintea migrării.

Este prima referire la succesiunea ordinului Maaziah într-o descoperire epigrafică din perioada celui de-al doilea templu. Pentru prima oară aflăm dintr-o inscripţie că familia lui Caiafa este înrudită cu Maaziah. Numele altor succesori precum Abijah, Eliashib, Bilgah, Delaiah, Hakkoz, Shecaniah, Hezir, Jehoiarib, Jakim (Jakin) and Jeshebeab sunt cunoscute din texte istorice sau epigrafice din perioada celui de-al doilea templu, inclusiv inscripţii descoperite în morminte.

Descoperirea este relatată în Israel Exploration Journal de Dr. Boaz Zissu of the Department of the Land of Israel Studies and Archaeology of Bar Ilan University şi Professor Yuval Goren of the Department of Archaeology and Ancient Near Eastern Civilizations of the Tel Aviv University., volumul 61.

Osuarul este expus în prezent la Israel Museum.

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2