| Mănăstirea Ponor | |
| |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia de Alba Iulia |
| Tip | călugări |
| Înființată | 2002 |
| Ctitori | |
| Stareț | Protosinghelul Irineu Curtescu |
| Mărime aprox. | |
| Localizare |  com. Ponor, jud. Alba
|
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | „Sf. Ier. Nectarie”, „Nașterea Maicii Domnului”, și „Sfinții Trei Ierarhi” pentru paraclise și „Înălțarea Domnului” pentru biserica mare. |
| Site web oficial | - |
Mănăstirea Ponor este o mănăstire ortodoxă din comuna Ponor, în județul Alba, înființată de Pr. Irineu Curtescu.
Uneori, termenul de „Mănăstirea Ponor” se referă la o pereche de mănăstiri: una de călugări și una de maici, în apropiere una de alta. Aceasta este singura pereche de mănăstiri din țară unde sexului opus îi este interzis să intre, astfel încât femeile nu au voie să intre în mănăstirea de călugări, iar bărbații nu au voie să intre în mănăstirea de maici.
Mănăstirea Ponor este cunoscută pentru programul intens de privegheri.
Istoric
Lucrările pentru ridicarea mănăstirii au început în anul 2002. Primul stareț al mănăstirii este Protosinghelul Irineu Curtescu, care a slujit la mănăstirile Sihla, Antim și Schitul Prodromu de la Muntele Athos din Grecia.
Ansamblul monahal are forma unei cetăți, în centru fiind amplasată biserica, iar în clădirea înconjurătoare paraclisul, trapeza, atelierele la parter și chiliile la mansardă.
Localizare
Mănăstirea este situată la o altitudine de peste 1300m, în extravilanul comunei Ponor, în partea central-nordică a județului Alba, la o distanță de aproximativ 40km de Aiud. Accesul se face fie pe DJ750C Teiuș-Stremț-Râmeț (aproximativ 41 km), fie dinspre Aiud pe DJ107I (aproximativ 40 km).
Monahism liturgic
Introducere
Sub conducerea Protos. Irineu Curtescu, viața monahală de la Mănăstirea Ponor a dezvoltat un accent liturgic deosebit. Pe când paisianismul avea ca punct focal rugăciunea inimii, iar cernicanismul avea ca axă principală lucrul mâinilor și ascultarea, se poate spune că la Mănăstirea Ponor accentul cade îndeosebi pe viața liturgică. Acest aspect se poate distinge din câteva caracteristici cum se va arăta mai jos.
Privegherile
Cel mai vădit element prin care Mănăstirea Ponor își dobândește caracterul liturgic este programul de privegheri, acestea remarcându-se atât prin frecvență cât și prin lungime.
În privința frecvenței, aproape în fiecare săptămână din an se fac 4 privegheri[1], conducând astfel la un program în care se fac privegheri în majoritatea nopților din an. Astfel, „normalul” la Ponor este să fie priveghere noaptea.
Cât despre lungimea privegherilor, ele durează în general de la 23:00 la 08:00 (9 ore). Lungimea slujbelor este în general determinată de câte stihiri se cântă pe note și de versiunea Anixandarelor cântată, fără a se prescurta vreodată slujba într-un mod care ar contrazice tipicurile obișnuite.
În ultimul rând, practicabilitatea acestor privegheri este înlesnită de un program al slujbelor decis în prealabil: astfel, în fiecare săptămână se pune slujba Acoperământului Maicii Domnului, și în fiecare lună se pun slujbe ale hramului și slujba Sf. Ier. Nicolae. Tot la fel, privegherile pot fi pentru mai mulți sfinți, mutând unele date din calendar. Când nu este loc în săptămână pentru toate privegherile existente, se face totuși Vecernie cu Litie seara și Utrenie cu mărimuri noaptea.
Este de menționat, de asemenea, că în nopțile în care nu sunt privigheri, adică celelalte 3 nopți din săptămână, slujbele încep de la 02:00 sau 03:00 și durează până pe la 09:00 (6 ore), și aceste slujbe contribuind de altfel la caracterul liturgic al mănăstirii.
Tipicul
Tipicul este respectat cu oarecare strictețe după cum arată exemplele de mai jos:
- Canoanele Utreniei sunt „puse pe 14”[2];
- Catismele sunt puse în fiecare zi atât la Vecernie cât și la Utrenie, astfel încât Psaltirea să se citească integral în fiecare săptămână[3];
- Canonul Maicii Domnului este pus la fiecare Pavecerniță, exceptând scurtele perioadele din an în care este indicat să nu fie pus;
- În Postul Mare se citește Psaltirea de două ori pe săptămână, se pun de fiecare dată lecturi din Sf. Ioan Scărarul și Sf. Efrem Sirul, se citesc toate Evangheliile, etc.
Alt element distinctiv al tipicului de la Ponor este principiul de a se pune tot ce este în Minei, astfel încât unele stihiri, care altfel nu ar avea loc la locul indicat, ori sunt puse la Litie, ori sunt adăugate stihuri suplimentare la Laude, ori se pun mai multe stihiri pe un singur stih la Doamne, strigat-am..., etc. Există totuși și un efort de a se pune și slujba din Octoih pe cât posibil, în afara perioadelor praznicale. De asemenea, „recuperările” de la Pavecerniță se fac frecvent, în special când nu încap toate slujbele la canoane.
Tipicul de la Ponor pune în evidență cinstea acordată integralității slujbelor și prioritizarea lor în mod special, alocându-se suficiente resurse pentru a fi asigurat faptul că slujbele se desfășoară în întregime zi de zi și noapte de noapte.
Alte aspecte
Deși slujbele formează baza monahismului liturgic de la Ponor, alte aspecte importante răsădesc din această rădăcină, conturând o viziune monahală completă.
Nevoința ca neadormire
Elementele mai sus menționate duc în mod firesc la un alt aspect liturgic: dacă în alte mănăstiri nevoința principală este manifestată prin post, la Mănăstirea Ponor, modul de nevoință cel mai puternic conturat este neadormirea. Atât slujbele lungi cât și programul de ascultări sunt structurate în așa fel încât somnul să fie descurajat, fiind încurajată în schimb o stare de veghe cât se poate de prelungită.
Rugăciunea neîncetată ca pomenire
O altă extensiune a vieții liturgice structurată pe pravila bisericească este timpul îndelungat dedicat pomenitului. De vreme ce unii viețuitori petrec aproximativ 10 ore pe zi la biserică, se poate aloca un timp semnificativ pomelnicelor. Astfel, chiar dacă un viețuitor nu este deprins cu repetarea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus prin simplul fapt că se repetă rugăciuni de pomenire pe tot parcursul slujbelor, monahii pot să se deprindă cu o variație a „rugăciunii neîncetate” prin însăși viața liturgică.
Programul iconografic ca un catehism liturgic
O altă caracteristică care atât definește Mănăstirea Ponor cât și contribuie la aspectul de monahism liturgic este pictura bisericească. Preluând tradiția iconografică introdusă în Bucovina în secolul XVI, pereții paracliselor și ai bisericii sunt pictați și pe exterior. Tematic, pătimirea sfinților domină cu desăvârșire orice alte teme, vrând astfel să educe închinătorii și viețuitorii asupra Crucii pe care sfinții noștri au purtat-o și pe care creștinii trebuie s-o poarte până la sfârșitul vieții. La fel cum în trecut pictura avea rol catehetic pentru cei ce nu puteau să citească, aceste picturi grafice continuă să împlinească același rol azi.
Este, de asemenea, de menționat faptul că picturile care domină interiorul lăcașurilor, în locurile în care erminia permite, sunt cele de tip „scenă”. Astfel, într-un spațiu restrâns sunt incluse învățături și întâmplări din viața sfinților, făcând pereții bisericilor un loc plin de înțelepciune practică pentru orice rugător.
Trapeza ca biserică
Timpul de masă, la trapeză, este văzut întocmai ca timpul liturgic, de la slujbe. Bineînțeles, masa începe și se termină cu rugăciuni, se citește un cuvânt de învățătură, se binecuvântează bucatele, și se cânte troparele relevante zilei respective. Totodată, viețuitorii trebuie să poarte veșmintele de slujbă și sunt obligați să vină la masă, încercându-se astfel transformarea timpului de masă într-un timp liturgic de asemenea.
Sursele predicilor
Nu de puține ori, predicile părintelui stareț își au sursele cu precădere din resurse liturgice precum Viețile Sfinților, paremiile citite la Vecernie, pericopele de la Utrenie sau Evanghelie, sau chiar stihirile de la canoane sau din alte părți. O altă sursă frecvent folosită este Psaltirea, și ea constituind de fapt un element dominant în majoritatea slujbelor din biserică.
Concluzie
Aceste scurte observații, disponibile pentru cercetare și verificare oricărui vizitator interesat, se împletesc într-o viziune monahală unică, născută pe pământul românesc din monahi români.
Astfel, se poate distinge moștenirea spiritului de la Sihăstria combinată cu pravila bisericească de la Schitul Prodromul din Muntele Athos, dar mai ales și cu precădere se remarcă viziunea și experiența personală a Protos. Irineu Curtescu, care a dat viață acestor elemente nu urmând vreun plan ori vreo teorie ci printr-o izvorâre remarcabilă de dragoste sinceră pentru biserică.
Note
- ↑ Evident, în timpul Postului Mare nu se fac privegheri în timpul săptămânii, ele făcându-se doar sâmbătă spre duminică. În afara Postului Mare, când este hram, se reduce numărul de privegheri din acea săptămână de la 4 la 3.
- ↑ Bineînțeles, există zile în care canoanele sunt puse pe 12 sau pe 16 după caz.
- ↑ În Postul Mare, Psaltirea este citită de două ori pe săptămână așa cum este prevăzut în tipic. În mod excepțional, se citește o catismă chiar și duminica seara.
- ↑ Arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, vol 1, 1984.