Irod Antipa

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Irod Antipas)
Salt la: navigare, căutare
„Tăierea capului lui Ioan Botezătorul”, Țările de Jos, 1500, Muzeul de Arte Decorative Berlin, inv. nr. AE 465
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Muntele Tabor
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


Irod Antipa (grec.: Ἡρῴδης Ἀντίπατρος, Hērǭdēs Antipatros; n. 21 î.Hr. - d. 39 d.Hr.) a fost fiul regelui Irod cel Mare şi tetrarh[1] al unei părți din fostul regat herodian (Galileea și Pereia) între anii 4 î.Hr. - 39 d.Hr.[2]

A divorțat de prima sa soție, fiica regelui nabateean Aretas al IV-lea Philopatris, fapt ce a dus la un război cu acesta, război pe care Irod l-a pierdut.[3]. S-a căsătorit apoi cu cumnata sa Irodiada (soția fratelui vitreg Philippus, mama Salomeei), fapt pentru care a fost aspru mustrat în mod public de către Ioan Botezătorul. Irod Antipa l-a arestat și l-a executat prin decapitare pe Ioan Botezătorul în cetatea Machaerus din provincia Pereia, aflată pe malul răsăritean al Mării Moarte.

După moartea protectorului său, împăratul roman Tiberius (14-37 d.Hr.), a fost exilat de către noul împărat, Caligula, în provincia Galia (Franța de astăzi), unde a murit în anul 39 d.Hr.[4]

A fost un cârmuitor rău[5], care a ordonat uciderea lui Ioan Botezătorul. El dorea chiar moartea lui Iisus[6] dar, aflat în situaţia de a-l judeca, nu I-a găsit nicio vină[7] şi L-a trimis înapoi la Pilat.[8] Mântuitorul îl numeşte „vulpe”.[9] L-a avut ca frate pe Irod Arhelau.

Irod şi Ioan Botezătorul

Irod, mustrat de Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul îl critică virulent pe Irod Antipas, pe care îl învinuiește că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe Irodiada[10], soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață. Căci, potrivit legii ebraice, era interzis cu desăvârșire să descoperi goliciunea nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui,[11] fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoși[12]. De asemenea, Ioan îl mustră pe Irod și pentru toate relele pe care le făcuse, relatează evanghelistul Luca.[13] Irod îl întemnițase pe Ioan din pricina Irodiadei[14] și ar fi vrut să-l omoare, arată evanghelistul Matei[15], la fel și Irodiada[16], așa cum ne încredințează evanghelistul Marcu. Irod se temea însă de norod pentru că acesta îl privea pe Ioan ca pe un prooroc[17] și se temea și de el căci știa că este bărbat drept și sfânt, relatează Marcu.[18]Același evanghelist arată ca uneori Irod îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu plăcere[19]

Irod comandă decapitarea lui Ioan Botezătorul

Totuși, când Irod își prăznuia ziua dând un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat, și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori ce-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.”[20] Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe maică-sa ce să ceară iar Irodiada i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.[21] Ucenicii au ridicat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt.[22]

Irod şi Iisus

Vulpea Irod Antipas vroia să-l omoare pe Iisus

Unii din farisei i-au spus lui Iisus: ,,Ieşi şi du-Te de aici (din Ierusalim-n.r), că Irod vrea să Te ucidă." Iisus le-a zis să spună vulpii aceleia:

,,Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.

Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim."(Lc13.31-32)

Iisus în faţa lui Irod

Hristos înaintea lui Irod Antipas, pictură de Nicolaes Knüpfer, prima jumătate a secolului al XVII-lea, Muzeul de arte plastice din Budapesta

Când a auzit Pilat din Pont că Iisus este galileean, L-a trimis la Irod care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. Iat ce s-a întâmplat apoi:

Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.

9. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.

10. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.

11. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.

12. Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.

13. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,

14. A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.

15. Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.

16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. (Lc.23.9-16)

Note

  1. Conducătorul unui sfert dintr-o monarhie; în acest caz un sfert din fostul regat al Iudeei.
  2. Christian-Georges Schwentzel, Hérode le Grand, Ed. Pygmalion, Paris, 2011, pp. 202-215.
  3. Iosif Flavius, Antiquités judaïques, Livre XVIII, V, 1.
  4. Emil Schürer, The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ, Vol. I, revised and edited by Geza Vermes, Fergus Millar and Matthew Black, Edinburgh: T&T Clark, 1973, pp. 340–353. ISBN 0-567-02242-0.
  5. Lc3.19
  6. Lc13.31
  7. Lc23.15
  8. Lc23.11
  9. Lc13.32
  10. Mat14.4
  11. Lev18.16, 20.21
  12. Lev20.10, Deut22.22
  13. Lc3.19
  14. Mt14.3, Mc16.7
  15. Mt14.5
  16. Mc6.19
  17. Mt14.5
  18. Mc6.20
  19. Mc6.20
  20. Mc6.21-23
  21. Mc6.24-28
  22. Mc6.29

Bibliografie

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997.

Legături externe