Miezonoptica

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Acatistul | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litia
Slujba Botezului-Creștinării
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Miezonoptica (în grecește Mesonyktikon; în slavonă Polunoșnița) este o una din slujbele din slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat ca o slujbă specific monahală, inspirată de Psalmul 118,62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25,1-13).[1]

Dezvoltarea și semnificațiile Miezonopticii

Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118 ca pe o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru pe care o rosteau călugării în chilie, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai slujește în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Ceasul I într-una din cele trei slujbe compuse de peste zi prevăzute și în Tipic.[3]

În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu al Efesului spune: "Începutul tuturor imnurilor și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către viața care este, după spusele lui Hristos, liberă și luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9,1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță.

Miezonoptica în practica liturgică

În tradiția rusă, Miezonoptica este adesea precedată de Rugăciunile dimineții sau rugăciunile dimineții, care altfel ar trebui făcute de monahi în chilie, sunt integrate în slujba Miezonopticii. La sfârșitul Miezonopticii, după Pavecerniță, în multe locuri există tradiția ca cei de față să se închine la icoane și la moaștele sfinților din biserica respectivă.

În cărțile de rugăciune grecești, o formă modificată a Miezonopticii se folosește ca Rugăciune de dimineață pentru laici, iar o versiune modificată a Pavecerniței mici slujește drept rânduială de rugăciune de seară.

Forme ale Miezonopticii

În prezent, Miezonoptica poate avea patru forme, în funcție de ziua în care se slujește: (a) pentru zile de lucru, (b) pentru sâmbăta, (c) pentru duminica și (d) o variantă unică, ce se ține doar în Sâmbăta Mare ca parte componentă a Privegherii de Sfintele Paști. Frecvent, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujește Miezonoptica în parohii.

Structura Miezonopticii

Miezonoptica poate fi împărțită în patru părți:[5]

  1. Începutul constă din rugăciunile cu car încep de obicei majoritatea slujbelor ortodoxe: binecuvântarea preotului (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...) și rugăciunile pe care le rostește citețul (Împărate Ceresc..., Trisaghionul, Preasfântă Treime și Tatăl nostru), care se sfârșesc cu chemarea la rugăciune: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu..."
  2. Prima parte cuprinde Psalmul 50 (Miluiește-mă, Dumnezeule...) și o catismă din Psaltire (vezi mai jos), Crezul de la Niceea, Trisaghionul și Rugăciunea Domnească urmate de tropare și de rugăciuni, încheindu-se cu o nouă binecuvântare a preotului. În timpul slujbelor din Postul Mare, urmează Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.[6]).
  3. Partea a doua începe cu reînnoirea chemării: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu...", urmată de psalmii 120 și 133, apoi de Trisaghion, de troparele de pocăință, de o ectenie de mijlocire și de binecuvântarea preotului (otpustul mic).
  4. În încheierea slujbei, urmează o cerere reciprocă de iertare între preot și toți credincioșii prezenți. Apoi preotul citește o rugăciune în timpul căreia toată lumea prezentă cântă lent și cu glas scăzut "Doamne miluiește", la sfârșit preotul acordând ultima binecuvântare.

Zilele obișnuite

Trăsătura distinctivă a Miezonopticii din zilele de lucru (luni-vineri) este citirea catismei a 17-a care cuprinde psalmul 18, cel mai lung psalm din Biblie, în prima parte a slujbei. Troparele cântate în prima parte sunt troparele Mirelui: "Iată, Mirele vine în miezul nopții...", reamintindu-ne de Parabola celor zece fecioare (Matei 25,1-13). Primul dintre aceste tropare este, de asemenea, cântat la Utrenie în Săptămâna Mare, de unde și numele acestor Utrenii de "Rugăciunea Mirelui."

Sâmbăta

Sâmbăta, psalmul 118 este citit întotdeauna la Utrenie,[7]; de aceea, el este înlocuit cu Catisma a noua, care cuprinde psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie (Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine...).

Duminica

Duminica, psalmul 118 este citit adesea (dar nu întotdeauna) la Utrenie, deci el nu mai este citit la Miezonoptică. În mod normal, acest psalm este înlocuit de un Canon al Sfintei Treimi, compus de Sf. Teofan, cântat pe glasul săptămânii, potrivit Octoihului. Dat fiind că slujba de duminică este mai lungă decât cea din celelalte zile, deoarece ea prăznuiește Învierea Domnului, Miezonoptica este mai scurtă. Crezul de la Niceea, troparele și rugăciunile din prima parte, dar și cele din partea a II-a ale slujbei sunt omise. În schimb, după canon, sunt cântate imnuri speciale în cinstea Sfintei Treimi, compuse de Sfântul Grigorie Sinaitul, urmate de Trisaghion, Rugăciunea Domnească și Ipacoi, pe glasul săptămânii. Se citește rugăciunea Sfântului Marcu Monahul către Prea Sfânta Treime, fiind urmată de iertarea reciprocă, de o ectenie și de încheiere.

În tradiția rusă, în fiecare duminică se face Priveghere (care începe sâmbătă seara) și de aceea Miezonoptica și Pavecernița sunt de obicei omise. În unele locuri, Miezonoptica se slujește înainte de Ceasuri și de Liturghie. De obicei, grecii nu fac slujba Privegherii, astfel încât ei pot sluji Miezonoptica la momentul ei obișnuit, înainte de Utrenia de duminica dimineața.

Sâmbăta Mare

În Sfânta și Marea Sâmbătă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a Triodului. În tradiția rusă, slujba se face lângă Sfântul Epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care stă așezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Început și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (se repetă canonul de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditație la sensul morții lui Hristos și a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul și diaconul duc epitaful înapoi în Altar și îl așează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascale, ca o aducere aminte a giulgiurilor rămase în mormântul gol (Ioan 20,5). Apoi este citită o ectenie scurtă, iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toți credincioșii așteaptă în liniște și întuneric sosirea miezului nopții, când este prăznuită Învierea Domnului.

Tradiția liturgică bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără mutarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica actuală, , ectenia și încheierea sunt înlocuite de troparul Învierii, cântat pe glasul al II-lea, Când Te-ai pogorât la moarte....

Note

  1. În acest articol este folosită numărarea Psalmilor specifică Septuagintei.
  2. Episcop Ilarion Alfeyev, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition (Oxford University Press, 2000), p. 79.
  3. Kovalchuk, Feodor S., Abridged Typicon, 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."
  4. Patrologia Greacă 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, On the Priesthood and the Holy Eucharist (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].
  5. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 74.
  6. În mod normal, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este spusă doar o dată, cu trei metanii mari, dar în prima zi a Postului Mare (după Duminica Iertării) este spusă de două ori, cu patru metanii și douăsprezece închinăciuni.
  7. Cu excepția Săptămânii Luminate, când nu se citesc nici un fel de psalmi. În timpul Săptămânii Luminate, Miezonoptica este înlocuită în întregime cu Ceasurile Paștilor.

Surse

Legături externe