Irodiada

Irodiada (gr. herodes - nobil, erou divinizat) era nepoata lui Irod cel Mare, fiind fiica lui Aristobul (al treilea copil al lui Irod cel Mare, provenit din căsătoria cu a doua sa soție, Mariamne I).

După ce inițial s-a căsătorit cu unchiul ei Irod Filip I (al patrulea fiu al lui Irod cel Mare, provenit din căsătoria cu a treia sa soție, Mariamne a II-a), mai târziu l-a părăsit pe acesta pentru a se căsători cu un alt unchi de-al ei, Irod Antipa (4 î.Hr. - 39 d.Hr. : al șaselea fiu al lui Irod cel Mare, provenit din căsătoria cu patra sa soția, Malthake), pe care îl și urmează în exil la Lugdunum Convenarum în anul 39 d.Hr.

Din căsătoria cu Irod Filip a avut un copil, pe Salomeea, cea care a dansat în fața lui Irod Antipa și apoi cerut capul sfântului Ioan Botezătorul la cererea mamei sale Irodiada, amândouă rămânând astfel cu un trist renume în istoria creștină.

Într-adevăr, evangheliile relatează că Ioan Botezătorul nu se temea să adreseze reproşuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de ruşine şi dezmăţat care, contrar Legii, se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, Salomeea. Profetul îi vorbea în numele lui Dumnezeu : "Nu îţi este îngăduit să ai ca soţie pe femeia fratelui tău". De aceea Irodiada nutrea o ură puternică împotriva lui Ioan şi voia să îl omoare; era însa împiedicată de Irod, care îl proteja pe Ioan, ca bărbat drept şi sfânt, dar mai ales pentru că se temea de popor, care îl cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. În cele din urmă Irodiada cea perfidă îşi atinse scopul şi făcu astfel încât Profetul sa fie dus la închisoare în fortăreaţa din Macheronte. Când fu aniversarea zilei de naştere a regelui, în apropierea Paştilor, acesta invită pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, în timpul căruia toţi se dedară îmbuibării şi beţiei. Salomeea dansa cu voluptate în faţa mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, şi ea plăcu privirii desfrânate a tatălui său care îi jura sa îi dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său. La sfatul mamei sale, tânăra ceru sa îi fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul. Regele se simţi încurcat, dar din cauza jurământului său, şi pentru a nu-şi pierde onoarea în faţa invitaţilor, se decise să îl omoare pe Cel Drept. Sentinţa fu pe loc executată, un soldat îi tăie capul Sfântului Ioan în închisoare şi îl aduse imediat, încă sângerând, pe un platou, în sala de ospăţ care adresa în tăcere reproşul său faţă de slăbiciunea criminală a regelui. Salomeea prezentă mamei sale trofeul, cu aerul de a spune : "Mănâncă, o, mamă, trupul celui care a trăit ca unul fără trup, şi bea sângele lui. Această limbă care nu înceta să ne facă reproşuri va tăcea de-acum pentru totdeauna".