Hirotesie
Hirotesia este punerea mâinilor arhiereului pentru a sfinți clerul inferior: citeții, cantorii și ipodiaconii.
Slujba hirotesiei se face în mijlocul bisericii, fiindcă și slujba lor este în afară de altar.
După arhieraticon, pentru citeți și cântăreți sunt aceleași rugăciuni, iar pentru ipodiaconi sunt deosebite.
Citețul și cantorul are ca veșmânt la slujba un fel de felon mic sau stihar special, fără orar.
Ipodiaconul are stihar și orar care îl poartă numai încins cruciș. Slujba lui nu este în altar, ci numai în afară altarului de a ajuta pe diaconi la îmbrăcare, spălarea și servirea arhiereului și a păstra ordinea în biserică la slujbe.
Citețul și cântărețul se pot căsători și recăsători fără hirotesie. Ipodiaconul se poale căsători numai înainte de hirotesie, interzicându-i-se căsătoria sau recăsătoria după hirotesie.
Se pot hirotesi odată mai mulți citeți și ipodiaconi.
Într-o mănăstire, starețul în funcțiune poate hirotesi citeți și ipodiaconi numai pentru mănăstirea sa, cu învoirea episcopului (VII ec. 14; Sf. Nichifor 5; I Cor. 12,6-30).
Pe lângă hirotesiile de consacrare ale clerului inferior mai sunt și alte hirotesii, și anume:
a) Din treapta diaconului: cea a arhidiaconului și a protodiaconului (primul între arhidiaconi), ca fruntași între ceilalți diaconi.
b) Din treapta preotului, pentru clerul de mir:
- Cea a sachelarului, care odinioară era dată unui călugăr însărcinat cu grijă mănăstirilor, deținută astăzi de exarhul mănăstirilor, acum se dă ca prima distincție preoților de mir.
- Cea a iconomului, care odinioară administra averea episcopiei, acum este o treaptă de distincție în pastorație.
- Cea a arhiprezbiterului sau a protoereului, ca treaptă administrativă.
c) Pentru călugări, prima treaptă este cea a singhelului, care avea odinioară în grijă gospodăria casei episcopale. A doua este cea a protosinghelului ca șef al singhelilor. A treia cea a arhimandritului ca și conducător administrativ al unei comunități monahale.
d) Hirotesia în duhovnic se dă deopotrivă preoților monahi sau celor mireni care sunt în stare să aprecieze faptele omenești în lumina legilor Domnului, aplicând îngăduința și severitatea canonisirii după „gândul lui Hristos” (I Cor. 2,15-16).
Surse
- Pravila Bisericească
A se vedea și
| Acest articol face parte din seria Cler |
| |||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||