Moaște
Moaștele (sl. mošti) sunt rămășițe, oseminte - adesea mumificate, plăcute la vedere și având un miros plăcut - ale unui sfânt sau ale unei persoane cu viață sfântă. Prin extensie, se aplică și la resturi de îmbrăcăminte, veșminte sau alte obiecte persoanei sfinte (de exemplu: Brâul Maicii Domnului).
Sinonimie
În limba veche se folosea și sinonimul „odor/ odoare”, iar sinonimul neologistic este „relicvă/ relicve” (lat. reliqua = rămășițe de moaște).
Teologie
Moaștele sunt semnul lucrării harului Duhului Sfânt în lume, și ele sunt făcătoare de minuni pentru cei care se închină cu credință lui Dumnezeu, a cărui lucrare se manifestă în sfintele moaște.
Prin moaște se proslăvește Dumnezeu, iar credincioșii se folosesc de minunile harului revărsat spre ele, căci trupurile lor sunt Biserică a Duhului Sfânt (I Cor. 3,16-17; 6,19, 20), vrednic de cinste și cât trăiește și după moarte, ca niște făcătoare de minuni (II Tim. 2, 21; Ps. 33, 20) așa cum a fost a lui Iosif (Fac. 50, 1-14; Exod. 13, 19), a lui Elisei (IV Regi 13, 20-21; 19, 11-12).
Sinodul al șaptelea ecumenic caterisește și afurisește pe mirenii care se dovedesc că defaimă moaștele sfinților, care stau la temelia vieții bisericești (VI ec. 51; VII ec. 7; Cart. 83; Ant,5).
Citate
„Mulțimea păgânilor aduseră lemne și vreascuri, mai ales iudeii făcură aceasta bucuros, după cum le este obiceiul... Focul a luat forma unei bălți că o pânză umflată de vânt în jurul trupului lui Policarp... și am simțit un miros plăcut ca de fum de tămâie sau alte prețioase miresme... Păgânii s-au străduit ca nici rămășițele trupului lui să nu le putem lua, că mulți creștini au dorit să facă aceasta și să aibă sfântul lui trup (moaște)... După aceea am dobândit osemintele lui, care sunt mai de preț decât pietrele scumpe și mai cinstite decât aurul. Domnul ne va ajuta ca să ne adunăm, după putință ca în jurul lor, să prăznuim ziua nașterii lui ca mucenic cu veselie și cu bucurie intru aducerea aminte de cei care luptă au săvârșit.” - Martirul Sf. Policarp al Smirnei (prăznuit la 23 februarie), cap. XIII-XVIII; Eusebiu de Cezareea Ist. Bis. III, 36.
„Am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați pentru mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu și ziceau: Până când Stăpân Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești și să judeci și să răzbuni sângele nostru...?” (Apoc. 6, 9-11; 2,13; Sirah 48, 14-15; 49, 11).
Utilizare
Astăzi, o părticică de sfinte moaște se găsește în fiecare sfânt antimis. De asemeni, sfinte moaște sunt puse la temelia unei biserici și a sfântului altar.
Uneori, în vechime, creștinii sau clericii (mai ales episcopii) purtau o părticică de sfinte moaște în engolpion.
Legături externe
- The Place of Holy Relics in the Orthodox Church (or here) - by St. Justin Popovich
- On the Veneration of the Holy Relics and Remains of the Saints by Archpriest Vasily Demidov
- Gleanings from Orthodox Christian Authors and the Holy Fathers