Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus)

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus)
Jurisdicție	Arhiepiscopia Sibiului
Tip	călugări
Înființată	1657
Ctitori	Sf. voievod Constantin Brâncoveanu Mitropolitul Nicolae Bălan Mitropolitul Antonie Plămădeală
Stareț	Ilarion Făgărășanul
Mărime aprox.	40 călugări
Localizare	Sâmbăta de Sus, județul Brașov
Limba liturgică	română
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri	Adormirea Maicii Domnului (15 august)
Site web oficial	www.manastireabrancoveanu.ro

Mănăstirea Brâncoveanu (cunoscută și ca Mănăstirea Sâmbăta de Sus), cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sâmbăta de Sus, județul Brașov, ctitorie a Sf. voievod Constantin Brâncoveanu. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare BV-II-a-A-11812.

Istoric

Pe locul actualei mănăstiri a existat un așezământ monahal având o biserică de lemn cu dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), construită în 1657 din inițiativa lui Preda Brâncoveanu, vornic din Țara Românească.

Sf. voievod Constantin Brâncoveanu a ridicat aici o biserică nouă, cu ziduri de piatră și cărămidă, construită între anii 1696-1707. Deoarece vechea pisanie din vremea lui Constantin Brâncoveanu a dispărut, nu se cunoaște cu exactitate anul ctitoririi, ceea ce a dus la mai multe supoziții. Există însă o însemnare făcută pe un Triod, tipărit la Buzău în 1701, unde se specifică: „acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodă Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mânăstirii din satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus, văleat 7210”. Anul 7210 (de la facerea lumii) corespunde anului 1701 d.Hr., deci în acel an mânăstirea era deja ridicată.

Picturile interioare (fresce) au fost realizate în 1766, de către zugravii Ionașcu și Pană.

După trecerea Transilvaniei în stăpânirea Imperiului Habsburgic (la sfârșitul secolului al XVII-lea), persecuțiile de natură religioasă au făcut mii de victime printre românii ardeleni, care nu voiau să-și schimbe credința ortodoxă strămoșească și să treacă la catolicism. Românii ortodocși au rezistat, fiind ajutați, în primul rând, de bisericile și mănăstirile lor. Din acest motiv a început calvarul distrugerii mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Transilvania. Peste 150 de mănăstiri au fost distruse la ordinul guvernatorului Transilvaniei, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow (1762-1764). Ca prin minune, Mănăstirea Brâncoveanu a rămas neatinsă, dar după două decenii, în 1785, a fost trimis un detașament militar condus de generalul Preiss, care a dărâmat această sfântă mănăstire. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a rămas în stare de ruină. După distrugerea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbata de Sus, aflat la circa 10 km depărtare, a fost locuit vremelnic de urmași ai familiei Brâncoveanu. Aceștia au stăpânit domeniul până la primul război mondial. În 1922, după realizarea Marii Uniri, cu ocazia realizării reformei agrare decretate în 1921, statul român a predat Mitropoliei Ardealului domeniul brâncovenesc, inclusiv ruinele mănăstirii.

IPS Nicolae Bălan, Mitropolit al Ardealului între 1920-1955, este al doilea ctitor al Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus. Consecvent țelului său de întărire a Ortodoxiei și de reorganizare a monahismului în Transilvania, el a hotărât reconstruirea acestui sfânt lăcaș. Lucrările de refacere a bisericii au început în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părțile ce lipseau și s-a construit acoperișul. Lucrările au fost anevoioase și au fost întrerupte în perioada celui de-al doilea război mondial. Târnosirea bisericii și a noilor clădiri (chilii și anexe) a avut loc la 15 august 1946, când se sărbătorea și hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului. În cuvântarea ținută cu acest prilej, după ce a făcut un scurt istoric al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan a explicat de ce întârziase sfințirea: vroia să clădească o casă mare pentru călugări, tiparniță și casă de adăpost pentru preoții bătrâni. Întrucât împrejurările nu au permis realizarea acestui plan mai vast, mitropolitul Nicolae a săvârșit sfințirea, mulțumindu-se cu ce se realizase până atunci.

Noua biserică „Sfinții Martiri Brâncoveni” (intrarea)

Al treilea ctitor al Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus este IPS Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului. IPS Antonie a rezidit complet incinta mănăstirii, lucrare începută în anul 1985. Sub directa sa îndrumare s-au efectuat reparații capitale și la biserica mănăstirii, restaurându-se cu această ocazie și pictura. Împrejurul bisericii s-a ridicat din temelii o nouă incintă în formă de patrulater.

După 208 ani de la dărâmarea ei în anul 1785, Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus se poate spune că „a reînviat” în ziua de duminică, 15 august 1993, la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când s-a târnosit o biserică nouă, cu hramul Sfinților Martiri Brâncoveni. Sfințirea a fost săvârșită de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României, IPS Antonie Mitropolitul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului și de alți înalți ierarhi, preoți și diaconi.

De Mănăstirea Brâncoveanu sunt legate numele câtorva dintre cei mai importanți Părinți duhovnicești români din secolul XX, care au viețuit aici: Arsenie Boca (1910-1989), Serafim Popescu (1912-1990) și Teofil Părăian (1929-2009).

Stareții mănăstirii

• Protosinghel Arsenie Boca (1940-1944)
• Arhimandrit Serafim Popescu (1944-1954)
• Arhimandrit Ioan Dinu (1955-1971)
• Arhimandrit Veniamin Tohăneanu (1971-1993)
• Arhimandrit Irineu Duvlea (1993-2000)
• Arhimandrit Ilarion Urs (2000-2015)
• Arhimandrit Atanasie Roman (2015-prezent)

Arhitectură

Turnul-clopotniță (văzut dinspre exterior)

Turnul-clopotniță

Stăreția

Galeria chiliilor

Arhitectura bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită între anii 1926-1946, se încadrează în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în Țara Românească.

Pe peretele dinspre apus al pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni. Pronaosul bisericii a servit și ca necropolă pentru cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan.

La exterior, decorația în piatră a încadrărilor de la uși și ferestre, dar mai ales a pilaștrilor sculptați și a panourilor de piatră traforată din pridvorul bisericii conferă o frumusețe aparte acestui monument. A fost realizat un brâu de cărămidă dispus în zimți, tipic stilului brâncovenesc. Turla bisericii este octogonală la exterior și cilindrică în interior.

Interiorul bisericii, în formă de cruce în plan, divizat în altar, naos, pronaos și pridvor, prezintă împărțirea întâlnită la mai toate bisericile construite în epoca lui Brâncoveanu, ca și după aceea. Pictura din pridvorul bisericii e în întregime nouă și cuprinde scene din Vechiul Testament, precum și Judecata de apoi, Raiul și Iadul. În naos, pictura este aranjată în cinci registre: sfinți mucenici, scene din Noul Testament, prooroci, Învierea Domnului și Schimbarea la Față. Tâmpla bisericii, construită din zid masiv, care permite intrarea în altar prin trei uși, este de asemenea pictată în întregime în frescă cu icoane conforme cu canonul bisericesc ortodox.

În interiorul acestei biserici s-au păstrat și porțiuni din pictura veche.

Mai jos de biserică, la circa 50 m, a fost reconstruită și vechea clopotniță a mânăstirii, în forma inițială. Până în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) au fost adăpostite cele cinci clopote, foarte bine armonizate, a căror greutate depășește 2000 Kg.

Noua incintă a mănăstirii, ridicată după 1990, are o formă în plan de patrulater, potrivit tradiției ortodoxe românești, fiind compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre nord și altul spre sud - precum și trei foișoare sculptate în piatră.

Mănăstirea Brâncoveanu în prezent

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este nu numai un sfânt lăcaș de viață monastică, ci și un important centru de activitate teologică și culturală.

Corpul de clădiri așezat pe latura de nord a incintei mănăstirii cuprinde, printre altele, o trapeză încăpătoare și chilii (la parter), „casa brâncovenească”, o bibliotecă mare și un arhondaric (la etajul 1), iar la mansardă a fost amenajat un muzeu în care sunt expuse icoane vechi pe sticlă și lemn și obiecte de patrimoniu colecționate de IPS Antonie, toate aceste spații fiind dovadă a intenției de a face din Mănăstirea Brâncoveanu un centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură românească. Muzeul, bogat în exponate și bine organizat, care poate fi vizitat de oricine, cuprinde următoarele colecții:

• Colecția de carte veche, manuscrise și documente
• Colecția de icoane
• Colecția de veșminte liturgice și obiecte de cult
• Colecția numismatică și de medalii
• Colecția etnografică și de artă populară

Atelierul de pictură al Mănăstirii Brâncoveanu, condus de Părintele Arhidiacon Calinic Morar, a adus un mare renume mănăstirii. În prezent, aici se realizează într-o manieră nouă picturile tradiționale pe sticlă, precum și creații noi ce respectă vechiul stil impus de meșterii iconari din veacurile trecute. Toate picturile sunt realizate manual și necesită o muncă migăloasă și asiduă. O parte din lucrările realizate sunt expuse într-o secțiune separată a muzeului mănăstirii. Trebuie amintit faptul că școala de zugravi, întemeiată de Constantin Brâncoveanu la Sâmbăta de Sus, a împământenit în această zonă stilul brâncovenesc, mai întâi în picturi murale realizate la bisericile din această parte a Transilvaniei, iar apoi în pictura icoanelor pe sticlă, al cărei leagăn de formare a fost în Țara Făgărașului.

O importantă realizare, din punct de vedere cultural-istoric, este amenajarea bibliotecii mânăstirii, numită în prezent „Biblioteca Mitropolit Antonie”, întru cinstirea IPS Antonie al Ardealului, cel care a donat una dintre cele mai bogate colecții de cărți și manuscrise vechi din secolele XIV-XIX, cărți stau mărturie pentru dezvoltarea civilizației europene de-a lungul secolelor și în particular a civilizației românești din interiorul și exteriorul arcului carpatic. Biblioteca mănăstirii deține astăzi circa 35.000 de volume. Aceste cărți, deși în majoritate cu cuprins teologic, aparțin tuturor domeniilor gândirii umane. Majoritatea sunt în limba română, dar se găsesc aici și un mare număr de cărți în limbi de largă circulație: engleză, franceză, germană, rusă și greacă. Biblioteca numără printre altele și circa 2.000 volume de carte veche; este vorba în general de cărți de cult, un adevărat tezaur de cultură și artă. Astfel, la Sâmbăta de Sus se găsesc cărți și manuscrise, acoperind cele mai diverse domenii: religie, literatură, istorie, filozofie, artă, geografie, științe exacte, drept etc. Dintre lucrările de mare valoare ce se află aici se remarcă Chronica Hungarorum, de Thurocz Johannes, tipărită la Brno în 1488, Traité des anciennes ceremonies (1660) și un manuscris în limba arabă datând din 1186.

Tot în incinta mănăstirii se află și fântâna „Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar încă din secolul al XVII-lea, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut multe întâmplări miraculoase și s-au țesut legende. Această fântână a fost restaurată, mai întâi, de IPS Nicolae Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un chioșc sculptat în lemn de stejar.

Unul din obiectivele cultural-religioase care măresc strălucirea pe care o are Mânăstirea Brâncoveanu este centrul ecumenic „Academia Sâmbăta – spiritualitate, cultură, artă, știință”, care a fost inaugurată la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului din 15 august 2003. Construită la inițiativa IPS Antonie al Ardealului, această „Academie de vară”, o clădire cu 70 de camere, respectiv 130 de locuri la cazare, și un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri, are ca scop principal să fie un spațiu în care să poată fi primiți, găzduiți și serviți oameni din afară, care în dorința lor de studiu și retragere să se poată bucura de condițiile oferite de mănăstire, de materialul științific necesar studiului pus la dispoziție de bibliotecă, precum și de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural ambient.

Mănăstirea Brâncoveanu este foarte des vizitată, atât de credincioșii din toată țara, cât și de turiști din lumea întreagă. Accesul la mănăstire este ușor, din drumul național DN1 (Sibiu-Făgăraș), pe un drum asfaltat de circa 15 km, care trece prin satele Sâmbăta de Jos și Sâmbăta de Sus. În jurul mănăstirii s-a dezvoltat în ultimii ani o adevărată mini-stațiune turistică, cuprinzând câteva hoteluri și, mai ales, pensiuni. De la mănăstire, un drum forestier urcă prin pădure, urmând valea râului Sâmbăta, până la Cabana Valea Sâmbetei, o adevărată poartă de acces spre traseele de drumeție în Munții Făgăraș (de la cabană se poate urca în circa 5 ore până la Vârful Moldoveanu, cel mai înalt pisc din România).

Legături externe

• www.manastireabrancoveanu.ro Site-ul web al mănăstirii