Episcop vicar: Diferență între versiuni
(format:cler/lat) |
(mica completare) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Episcopul vicar''' (sau auxiliar) este un cleric hirotonit în treapta episcopatului fără a avea o funcţie administrativă proprie, ci desfăşurându-şi activitatea sub autoritatea unui episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, ca ajutor al acestuia în activităţile canonice şi administrative. | + | '''Episcopul vicar''' (sau auxiliar) este un cleric hirotonit în treapta episcopatului fără a avea o funcţie administrativă proprie, ci desfăşurându-şi activitatea sub autoritatea unui episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, ca ajutor al acestuia în activităţile canonice şi administrative. În [[Biserica Ortodoxă Română]], vicarul unei arhiepiscopii poartă numele de episcop vicar, iar vicarul unei episcopii se numeşte ''arhiereu vicar''. |
| − | De regulă, la | + | |
| + | De regulă, la hirotonie episcopului vicar i se adaugă în titulatură şi numele unui oraş sau regiuni din teritoriul eparhial al episcopiei unde va activa (de exemplu: ''PS Vasile Someşanul'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, iar o excepţie de la această regulă: ''PS Marc Nemţeanul'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale). | ||
Această menţionare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicţie administrativă sau canonică asupra oraşului sau regiunii respective. | Această menţionare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicţie administrativă sau canonică asupra oraşului sau regiunii respective. | ||
| − | Acordarea unui titulaturi ce se referă la un oraş sau o regiune ce nu se află în administrarea episcopului | + | Acordarea unui titulaturi ce se referă la un oraş sau o regiune ce nu se află în administrarea episcopului eparhiot se consideră a fi un act necanonic. Pentru a trece peste această problemă, de multe ori se apelează la un artificiu, ca de exemplu hirotonirea unor episcopi pe seama unor scaune eparhiale istorice, care nu se află însă în teritoriul administrat de către episcopul eparhiot. |
În vechime mai exista şi '''[[horepiscop|horepiscopul]]''' (sau episcopul de ţară), care se asemăna în funcţii episcopului vicar modern, dar aşa după cum se deduce şi din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de oraşele de reşedinţă ale episcopilor eparhioţi, fiind sub jurisdicţia şi conducerea acestora. În mod tradiţional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar îşi putea exercita celelalte funcţii şi îndatoriri episcopale. | În vechime mai exista şi '''[[horepiscop|horepiscopul]]''' (sau episcopul de ţară), care se asemăna în funcţii episcopului vicar modern, dar aşa după cum se deduce şi din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de oraşele de reşedinţă ale episcopilor eparhioţi, fiind sub jurisdicţia şi conducerea acestora. În mod tradiţional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar îşi putea exercita celelalte funcţii şi îndatoriri episcopale. | ||
Versiunea de la data 27 octombrie 2011 10:08
Episcopul vicar (sau auxiliar) este un cleric hirotonit în treapta episcopatului fără a avea o funcţie administrativă proprie, ci desfăşurându-şi activitatea sub autoritatea unui episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, ca ajutor al acestuia în activităţile canonice şi administrative. În Biserica Ortodoxă Română, vicarul unei arhiepiscopii poartă numele de episcop vicar, iar vicarul unei episcopii se numeşte arhiereu vicar.
De regulă, la hirotonie episcopului vicar i se adaugă în titulatură şi numele unui oraş sau regiuni din teritoriul eparhial al episcopiei unde va activa (de exemplu: PS Vasile Someşanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, iar o excepţie de la această regulă: PS Marc Nemţeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale). Această menţionare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicţie administrativă sau canonică asupra oraşului sau regiunii respective.
Acordarea unui titulaturi ce se referă la un oraş sau o regiune ce nu se află în administrarea episcopului eparhiot se consideră a fi un act necanonic. Pentru a trece peste această problemă, de multe ori se apelează la un artificiu, ca de exemplu hirotonirea unor episcopi pe seama unor scaune eparhiale istorice, care nu se află însă în teritoriul administrat de către episcopul eparhiot.
În vechime mai exista şi horepiscopul (sau episcopul de ţară), care se asemăna în funcţii episcopului vicar modern, dar aşa după cum se deduce şi din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de oraşele de reşedinţă ale episcopilor eparhioţi, fiind sub jurisdicţia şi conducerea acestora. În mod tradiţional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar îşi putea exercita celelalte funcţii şi îndatoriri episcopale. Se crede că acest tip de episcopat s-a dezvoltat şi funcţionat mai ales în Imperiul Roman, pe teritoriul actual al României. Această funcţie a încetat a mai fi folosită după secolul al XIII-lea.
| Acest articol face parte din seria Cler |
| |||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||
