Grigorie Decapolitul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viaţa)
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 46 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
−
Sfântul Cuvios şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''Grigorie Decapolitul''' s-a născut la sfârşitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viaţă monahală exemplară şi a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.  
+
|nume= Sf. Grigorie Decapolitul
 +
|Imagine= [[Imagine:Sf_Grigorie_Decapolitul.jpg|250px|Sfântul Grigorie Decapolitul]]
 +
|nastere= aprox. 790, Decapolea Isauriei
 +
|adormire= 20 noiembrie, 842, [[Constantinopol]]
 +
|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
 +
|etnie= greacă
 +
|tip= [[Cuvios]]
 +
|canonizare= dată necunoscută
 +
|calendar= [[20 noiembrie]]
 +
|biserici= [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)]]
 +
|site= http://www.manastireabistrita.ro/sfantul-grigorie-decapolitul/
 +
|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''[[Grigorie]] Decapolitul''' s-a născut la sfârșitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.  
  
−
Cinstitele sale [[moaşte]], după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la [[Mănăstirea Bistriţa]] din judeţul Vâlcea, unde se află şi în prezent. În anul 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]], [[Prăznuire|prăznuirea]] sa fiind pe [[20 noiembrie]].
+
Cinstitele sale [[moaște]], după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] din județul Vâlcea, unde se află și în prezent. În anul 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]], [[Prăznuire|prăznuirea]] sa fiind pe [[20 noiembrie]].
  
−
==Viaţa==
+
==Viața==
−
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în oraşul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, care aparţinea pe atunci Imperiului bizantin. Se crede că s-a născut prin anii 780-790, deci chiar în vremea când a avut loc [[Sinodul VII Ecumenic]] de la [[Niceea]] din anul 787, sinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, adică pe cei care respingeau cultul [[icoană|icoanelor]]. Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind şi o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învăţătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovniceşti. Lua parte la slujbe, se ruga, citea [[Sfânta Scriptură]], făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră faţă de toţi cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga şi a medita. Apoi a respins îndemnul părinţilor săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceştia şi s-a retras în Munţii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor. Arătându-i dorinţa de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o [[mănăstire]] din apropiere, pentru a se iniţia în tainele vieţii monahale.   
+
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, care aparținea pe atunci Imperiului bizantin. Din punct de vedere etimologic, supranumele ''Decapolitul'' i se trage de la locul de naștere: ''Decapolis'' (grec. deka = zece, polis = oraș) era un grup de zece orașe situat în Isauria (Iordania și Siria de astăzi); în [[limba română]] folosită în scrierile religioase, s-a preferat forma arhaică ''Decapolea'', în loc de ''Decapolis''.
 +
Se crede că s-a născut prin anii 780-790, deci chiar în vremea când a avut loc [[Sinodul VII Ecumenic]] de la [[Niceea]] din anul 787, sinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, adică pe cei care respingeau cultul [[icoană|icoanelor]]. Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind și o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învățătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovnicești. Lua parte la slujbe, se ruga, citea [[Sfânta Scriptură]], făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră față de toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga și a medita. Apoi a respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-a retras în Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor<ref>Acest fapt se referă desigur la cea de-a doua doua perioadă [[Iconoclasm|iconoclastă]], inițiată de către împăratul Leon al V-lea în anul 813. Este și un argument în favoarea datării nașterii sfântului Grigorie în anul 790: în 813, la întâlnirea sa cu acel episcop, ar fi avut deci 23 de ani; dacă s-ar fi născut în 780, ar fi avut 33 de ani - o vârstă prea înaintată pentru un novice.
 +
</ref>. Arătându-i dorința de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o [[mănăstire]] din apropiere, pentru a se iniția în tainele vieții monahale.   
  
−
Între timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era şi un alt frate al său, ca împreună să-şi ducă mai uşor viaţa de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame şi s-a aşezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând şi-au dat seama că [[egumen]]ul mănăstirii, ca şi unii călugări, trecuseră de partea iconoclastilor, adică a duşmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credinţe şi a hotărârilor luate de către [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în faţa tuturor călugărilor din obştea respectivă. Acesta a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situaţie, cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.
+
Între timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era și un alt frate al său, ca împreună să-și ducă mai ușor viața de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame și s-a așezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând și-au dat seama că [[egumen]]ul mănăstirii, ca și unii călugări, trecuseră de partea iconoclaștilor, adică a dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a hotărârilor luate de către [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Acesta a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situație, cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.
  
−
Urcând mereu pe treptele vieţii duhovniceşti, a cerut îngăduinţa să se retragă într-o peşteră din Munţii Isauriei, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulţi ani, luptând cu ispitele şi cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune şi meditaţie, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curăţit astfel de patimile trupeşti şi sufleteşti, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peştera şi locurile natale, pentru ca să poată fi de folos şi altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri şi chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în oraşul Proconez, unde a fost găzduit în casa unui om sărac, dar pe care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Părăsind apoi pe acest creştin ospitalier, Grigorie a ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierte. Cu o corabie a unor piraţi, uimiţi de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la [[Roma]].  
+
Urcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, a cerut îngăduința să se retragă într-o peșteră din Munții Isauriei, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulți ani, luptând cu ispitele și cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune și meditație, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curățit astfel de patimile trupești și sufletești, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos și altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri și chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în orașul Proconez, unde a fost găzduit în casa unui om sărac, dar pe care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Părăsind apoi pe acest creștin ospitalier, Grigorie a ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierte. Cu o corabie a unor pirați, uimiți de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la [[Roma]].  
  
−
Acolo, a trăit câteva luni neştiut de nimeni. Vindecarea unui om poseat de demoni l-a făcut însă cunoscut, dar el plecă pe ascuns la Siracuza (în Sicilia). A vindecat şi aici câţiva bolnavi prin rugăciunile sale şi a îndrumat spre o viaţă mai curată pe mulţi locuitori ai Siracuzei.
+
Acolo, a trăit câteva luni neștiut de nimeni. Vindecarea unui om posedat de demoni l-a făcut însă cunoscut, dar el plecă pe ascuns la Siracuza (în Sicilia). A vindecat și aici câțiva bolnavi prin rugăciunile sale și a îndrumat spre o viață mai curată pe mulți locuitori ai Siracuzei.
  
−
Din Sicilia se reintoarce in Grecia, la Hidros, unde era sa fie ucis de adversarii icoanelor, dar este izbavit prin voia lui Dumnezeu, dupa cum a scapat si din alte incercari. Ajuns in Tesalonic s-a asezat in manastirea Sfantul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul sau de a prezice viitorul, dar si prin viata sa aleasa. Ignatie Diaconul, care i-a scris viata, aminteste multe din vindecarile savarsite de el prin puterea rugaciunii, ca si multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci cand era nevoie, impotriva ereticilor sau necredinciosilor. Avea o putere deosebita asupra demonilor. Mai multi calugari si credinciosi stapaniti de duhuri necurate au fost vindecati in urma rugaciunilor cuviosului Grigorie.
+
Din Sicilia, Grigorie s-a reîntors în Grecia, la Hidros, unde era cât pe ce să fie ucis de către [[Iconoclasm|iconoclaști]], dar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, după cum a scăpat și din alte grele încercări. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la [[mănăstire]]a [[Sfânt]]ul [[Mina de Constantinopol|Mina]]. Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar și prin viața sa aleasă. [[Ignatie Diaconul]], cel care i-a scris viața, amintește despre multe din vindecările săvârșite de el prin puterea rugăciunii, ca și multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioșilor. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Mai mulți călugări și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.
  
−
Virtutile cu care era impodobit, ca si darul vindecarilor l-au facut pe Grigorie vrednic sa primeasca taina preotiei. Si-a continuat viata cu aceeasi ravna spre cele sfinte, in folosul semenilor sai.
+
Virtuțile cu care era împodobit, ca și darul vindecărilor l-au făcut pe Grigorie vrednic să primească [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a [[Preot|preoției]]. Şi-a continuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi.
  
−
Spre sfarsitul vietii, Dumnezeu i-a dat o boala grea. Vestea suferintei sale s-a raspandit repede, ajungand pana la Constantinopol, unde se gasea si unchiul sau Simeon, acum foarte batran, dar aruncat in inchisoare pentru darzenia cu care apara cultul icoanelor. Acesta il instiinteaza pe Grigorie unde este, aratandu-i dorinta de a se revedea. In ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleaca din Tesalonic la Constantinopol, unde il afla pe unchiul sau eliberat din temnita. In curand a si murit intr-o manastire din capitala imperiului, in ziua 20 noiembrie 842. Dupa cateva luni, in martie 843, a fost convocat la Constantinopol un sinod local, care a restabilit pentru totdeauna cultul icoanelor, a aruncat anatema asupra tuturor ereticilor din primele opt veacuri de viata crestina si a randuit Duminica Ortodoxiei si anume prima din postul Pastilor, ca zi de biruinta a dreptei credinte asupra tuturor dusmanilor ei.
+
Spre sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea. Vestea suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la [[Constantinopol]], unde se găsea și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înștiință pe Grigorie unde este, arătându-i dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de [[20 noiembrie]] a anului 842.
  
−
In scurt timp mormantul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscut, datorita minunilor care se savarseau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om garbov care s-a atins de trupul sau, ce era dus spre inhumare, precum si a unor indraciti. Dupa trecerea unui timp, calugarii din manastirea in care era ingropat au hotarat sa-i scoata trupul si sa-l aseze intr-o racla. Ramasitele sale pamantesti erau intregi si neputrezite, incat acum puteau fi socotite ca sfinte moaste. Nu stim cand s-a facut slujba speciala de canonizare a noului sfant, numit de acum inainte Grigorie Decapolitul, dupa provincia in care se nascuse.
+
Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]] care a consfințit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]], ca zi de biruință a dreptei credințe.
  
−
Ele au ramas intr-o manastire din Constantinopol, intemeiata de ucenicul sau Iosif Imnograful. Au ramas aici mai bine de sase veacuri, probabil pana dupa anul 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turci. O traditie spune ca racla cu moaste a fost dusa atunci, de monahii care o pazeau, in Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o manastire, savarsindu-se alte minuni in jurul lor. Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, care le-a adus in manastirea Bistrita din Oltenia, ctitoria familiei sale. Barbu insusi s-a calugarit aici sub numele Pahomie.
+
==Moaștele==
 +
La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum și a unor îndrăciți. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o raclă. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte [[moaște]].  
  
−
==Moaştele==
+
Nu se cunoaște exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia ''Decapolis'' în care se născuse.
  
−
==Acatistul Sfântului Grigorie Decapolitul==
+
[[Moaște]]le Sfântului Grigorie au rămas într-o [[mănăstire]] din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său [[Iosif Imnograful]]. Au rămas aici mai bine de șase veacuri, până după [[Căderea Constantinopolului|căderea Constantinopolului]] din anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Tradiția spune ca racla cu sfintele moaște a fost dusă de către [[Monahism|monahii]] care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost așezate într-o mănăstire, săvârșindu-se alte minuni în jurul lor.
  
−
Condacul 1
+
Din acest loc le-a cumpărat, în ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: „''Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage''”. Barbu însuși s-a călugărit la Mănăstirea Bistrița, spre sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.
 +
[[Fișier:ManastireaBistritaVL_(23).jpg|left|thumb|340 px|<center>[[Naos]]ul [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistrița]]</center>]]
 +
De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Drept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulți ani la [[Mănăstirea Dealu]], i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al Bistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Țării Românești. Aceasta a fost tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă și el pe scurt viața Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viața și petrecerea sfinților''.
  
−
Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
+
În anul 1656 [[Constantin Șerban|Constantin Șerban Voievod]] (ctitorul bisericii actualei [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhii]]) a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.
  
−
Icosul 1
+
De asemenea, de peste o sută de ani și în [[Biserica Hagiu (București)|Biserica Hagiu]] din București se află spre cinstire o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, care a fost adusă de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]].
  
−
Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:
+
În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebită despre Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viața sa, slujba care se săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum și [[paraclis]]ul său. Slujba și viața lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate edițiile românești ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate „Viețile de sfinți” care s-au tipărit în românește. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România.
  
−
Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;
+
Bucurându-se de această aleasă cinstire, la [[28 februarie]] 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]]. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcașurile de cult ortodoxe românești, prin slujbe și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la această generalizare în cadrul unor mari solemnități bisericești, care au avut loc în octombrie 1955.
−
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;
 
−
Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;
 
−
Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;
 
−
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;
 
−
Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;
 
−
Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;
 
−
Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;
 
−
Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
 
−
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
 
−
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
 
−
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
  
−
Condacul 2
+
==Imnografie==
  
−
Vazandu-se pe sine sfantul izbavit de grijile lumesti, tainuindu-se de slugile sale, a alergat la parintele si pastorul care l-a invatat rinduiala vietii sihastresti, si l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dansul si cu care a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
+
[[Tropar]], [[glas|glasul]] al 3-lea:
  
−
Icosul 2
+
:Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat; alergarea dreptei credințe ai săvârșit-o și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
  
−
Intelegerea cea razvratita a raucredinciosului igumen cunoscand-o, cu indrazneala l-ai infruntat in sobor mustrandu-l; iar el trufasul, maniindu-se, a poruncit ca sa te bata fara mila; tu insa, primind multimea loviturilor ca niste roua cereasca, multumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, laudand ravna ta cea dumnezeiasca, graim tie:
+
[[Condac]], [[glas|glasul]] al 3-lea:
  
−
Bucura-te, ca ai vadit cu indrazneala eresurile celor raucredinciosi;
+
:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, preafericite Părinte, înțelepte Grigorie.
−
Bucura-te, ca ai fugit de locuirea cea impreuna cu dansii;
 
−
Bucura-te, ca pentru dreapta credinta primind rani te bucurai ca apostolii;
 
−
Bucura-te, aparatorul dogmelor celor sobornicesti si apostolesti;
 
−
Bucura-te, ravnitorul vietii ingeresti;
 
−
Bucura-te, locuitorul pustiei cel ales;
 
−
Bucura-te, ca prin varsarile lacrimiior ai stins focul pacatului;
 
−
Bucura-te, ca prin starile la privegheri ai adormit valurile patimilor;
 
−
Bucura-te, caci cu dumnezeiasea smerenie ai smerit rautatea vrajmasilor diavoli;
 
−
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de nalucirile lor cele prefacute in chip de lumina;
 
−
Bucura-te, ca prin sihastrie te-ai aratat ca un pom rasadit langa izvoarele apelor;
 
−
Bucura-te, caci cu lucrarea cuvantului te-ai aratat vita mult roditoare;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
  
−
Condacul 3
+
==Iconografie==
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Grigorie Decapolitul se zugrăvește ca un om de statură mijlocie, nu prea bătrân, cu chipul uscățiv și palid, cu creștetul pleșuv, cu părul negru până la urechi și barbă tot neagră, rotundă și cu câteva fire albe; se zugrăvește în veșminte preoțești sau în veșminte monahale și cu capul acoperit cu [[Veșminte#Ve.C5.9Fminte_monastice|camilafca]]<ref>
 +
Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 191, 203.</ref>.
  
−
Puterea Celui Preainalt prin rugaciunile tale cele primite pogorandu-se, a gonit pe diavolii care te suparau si te chinuiau spre pacatul trupesc; de care izbavindu-te in vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a aratat in chipul maicii tale, ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
+
==Note==
−
 
+
<references/>
−
Icosul 3
 
−
 
 
−
Avand dorire sa vezi pe fratele tau cel dupa trup, ai trimis la dinsul pe ucenicul tau; iar tu, fiind cuprins de lumina cereasca ce s-a pogorat peste tine, ai petrecut in buna mireasma multe ziie, pina ce s-a intors ucenicul; atunci te-ai desteptat, iar el intelegand acea taina preamarita, a grait catre tine:
 
−
 
 
−
Bucura-te, vazatorule de ceresti vedenii;
 
−
Bucura-te, locas de cereasca lumina;
 
−
Bucura-te, ca prin buna mireasma a ei te-ai izbavit de curgerea sangelui;
 
−
Bucura-te, ca printr-insa ai scapat de patimi si de supararile diavolilor;
 
−
Bucura-te, ca, rastignindu-te lumii, Donmului te-ai adus jertfa;
 
−
Bucura-te, caci cu sudorile sihastriei ai stins carbunii patimilor;
 
−
Bucura-te, ca ai fost pilda tuturor spre mantuire;
 
−
Bucura-te, ca pe multi mantuiti ai adus Domnului;
 
−
Bucura-te, temelia cea neclintita a pustnicestilor stradanii;
 
−
Bucura-te, ca ai inflorit ca un trandafir si crin bine mirositor in vaile sihastriei;
 
−
Bucura-te, ca de la cer ai primit dar in chipul focului;
 
−
Bucura-te, ca ai stralucit mai mult decat soarele;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 4
 
−
 
 
−
Vifor de ganduri indoite avand sfantul pentru vedenia de care a fost uimit in multe zile, a chemat pe unchiul si parintele sau Simeon ca sa vina la dansul; de la care luand buna incredintare ca vedenia aceea n-a fost de la intunecatii diavoli, ci dumnezeiasca si ingereasca, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 4
 
−
 
 
−
Auzit-ai glas din cer strigandu-te ca pe patriarhul Avraam: iesi din pamantul tau si din rudenia ta si mergi in pamantul in care vei putea sluji lui Dumnezeu; si indata ascultand dumnezeiasca porunca, sculandu-te, te-ai dus; pentru aceea graim:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca te-ai facut urmator lui Avraam cu credinta;
 
−
Bucura-te, caci ca dansul ai parasit patria si neamul;
 
−
Bucura-te, cu Isaac mostenitorule al credintei;
 
−
Bucura-te, cu Iacov minte vazatoare de Dumnezeu;
 
−
Bucura-te, noule Moise cu nerautatea;
 
−
Bucura-te, noule David cu blandetea;
 
−
Bucura-te, ca te-ai aratat nou Iov cu rabdarea;
 
−
Bucura-te, ca ai ravnit credinta lui Iosif;
 
−
Bucura-te, ca pentru credinta te-ai aprins cu ravna ca Ilie;
 
−
Bucura-te, caci cu indrazneala ai mustrat ca Botezatorul;
 
−
Bucura-te, barbat ai doririlor duhului, noule Daniele;
 
−
Bucura-te, profet vazator de cele viitoare;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 5
 
−
 
 
−
Stea neratacita mult-luminoasa povatuita de Duhul Sfant te-ai aratat in pustietati si in orase, stralucind cu minunile, diavolii gonind si bolile talmaduind; pentru care de catre toti vestindu-se minunile tale, cu multumire se aduce lui Dumnezeu cantare: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 5
 
−
 
 
−
Vazand popoarele faptele tale cele bune si viata ta cea mai presus de om, cu credinta au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care si noi impartasindu-ne de facerile tale de bine, dupa Evanghelie preamarind pe Tatal ceresc cu multumire cantam tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca ai imbogatit pe cel sarac din Priconis ca marele Nicolae;
 
−
Bucura-te, ca te-ai aratat cu blandete catre cel ce te-a batut ca pe o iscoada;
 
−
Bucura-te, ca ai vadit avutia lui Mercurie ca era din nedrepte agoniseli;
 
−
Bucura-te, ca ai izbavit din mare pe calugarul ce-ti slujea tie;
 
−
Bucura-te, ca la Roma te-ai iaratat mare facator de minuni;
 
−
Bucura-te, ca de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
 
−
Bucura-te, ca in Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
 
−
Bucura-te, ca acolo pe femeia cea desfranata o ai indreptat la pocainta;
 
−
Bucura-te, caci cu rugaciunea ta catre Dumnezeu ai imblanzit pe cetatenii idrisini;
 
−
Bucura-te, ca in chip nevazut ai trecut prin oastea de saracini;
 
−
Bucura-te, ca ai vindecat mana ce se uscase a saracinului pe care o ridicase ca sa te junghie;
 
−
Bucura-te, caci cu rugaciunile tale s-a tamaduit cel indracit;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 6
 
−
 
 
−
Propovaduitor, purtator de Dumnezeu fiind, ai invatat a ne inchina Treimii in Unime si Unimii in Treime si facindu-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de ravna, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a pazit in viata aceasta ca sa folosesti multora care au cantat Lui: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 6
 
−
 
 
−
Stralucind tu ca al doilea Pavel in Tesalonic, petreceai in multe lipsuri dintre cele ale vietii trupesti; dar Dumnezeu purtand grija de tine, te hranea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi si ca pe Daniel in groapa leilor prin ingeri; iar noi, auzind credinta ce aveai catre Dumnezeu in Care ai nadajduit, graim tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca in multa lipsa find nu ai slabit nevointele sihastriei;
 
−
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai rabdat foamea si lipsa de imbracaminte;
 
−
Bucura-te, ca ai folosit pe femeia cea saraca cu izvorarea de smoala;
 
−
Bucura-te, ca ai vadit pe cel ce ascunsese din milostenia cea randuita pentru saraci;
 
−
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel nebun indracit ce sarise in spatele tau;
 
−
Bucura-te, ca ai vadit pe calugarul ce se prefacea ca este indracit;
 
−
Bucura-te, caci cunoscand viclesugurile diavolilor, ca pe niste paianjeni le-ai risipit;
 
−
Bucura-te, ca intru toate desavirsit i-ai rusinat pe ei;
 
−
Bucura-te, ca mai inainte ai spus pristavirea stalpnicului si a celor doi frati;
 
−
Bucura-te, ca asemenea ai vestit si altui batran sa-si gateasca mormantul;
 
−
Bucura-te, caci cunoscand cu duhul, ai infruntat pe cel ce nu ingropase pe cel mort gasit pe cale;
 
−
Bucura-te, ca destepti mintea celor ce sunt ingropati in mormantul lenevirii;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 7
 
−
 
 
−
Vrand odinioara sa mergi in partile slovenilor spre a vietui in mai multa liniste acolo, mergand putin pe cale, te-ai intors degrab, caci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era sa cada peste putin timp asupra lor; iar ucenicul tau spaimantandu-se de mai inainte cunoasterea ta, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 7
 
−
 
 
−
Aratat-a Dumnezeu prin tine minune preamarita cu boierul cel inchis in temnita, caci hotarat fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemanandu-te marelui Nicolae, indata ai alergat la mai-marele cetatii si cu multe rugaciuni l-ai izbavit din amara moarte; iar el aducandu-ti multumire, a grait catre tine:
 
−
 
 
−
Bucura-te, izbavitorul celor osanditi la moarte;
 
−
Bucura-te, ajutatorul celor in primejdii;
 
−
Bucura-te, ca ai fost liman celor invaluiti de marea acestei vieti;
 
−
Bucura-te, ca din nevoi se izbaveau si se izbavesc cei ce cheama numele tau;
 
−
Bucura-te, ca mai inainte cunoscand venirea ucenicului tau l-ai intampinat;
 
−
Bucura-te, ca ai izbavit de moarte pe cel muscat de vipera;
 
−
Bucura-te, ca ai izbavit pe fecioara de durerile ochilor si de orbire;
 
−
Bucura-te, ca ai tamaduit de raceala pe cel bolnav ce se culcase pe patul tau;
 
−
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel bolnav de friguri prin imbracarea cu rasa ta;
 
−
Bucura-te, ca ai izbavit pe o femeie saraca, bolnava de durerea capului;
 
−
Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul din calugarul ce se chinuia rau;
 
−
Bucura-te, primeste de la noi cei suparati de diavoli, de trup si de lume;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 8
 
−
 
 
−
Straina viata petrecand pe pamant, fericite parinte Grigorie, cu totul ti-ai inaltat mintea catre cele ceresti, minunand pe ingeri si pe oameni cu rabdarea ta; pentru aceasta acum luand rasplatire de la Dumnezeu canti Lui neincetat impreuna cu ingerii: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 8
 
−
 
 
−
Cu trupul ai fost intru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai invrednicit a scoate foc din gura ta, care ti-a luminat fata mai mult decat soarele; de care infricosandu-se ucenicul tau, i-ai poruncit ca pana la sfarsitul tau sa pazeasca taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci si noi cu dansul graim tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
 
−
Bucura-te, ca intotdeauna ai privit la sfarsitul lucrarii cea de Dumnezeu iubita;
 
−
Bucura-te, ca pentru neincetatele rugaciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurita;
 
−
Bucura-te, caci cu dansa ai taiat spinul pacatului;
 
−
Bucura-te, ca in trup fiind ai auzit cantare ingereasca;
 
−
Bucura-te, ca prin curatia mintii te-ai invrednicit de taine dumnezeiesti ca acestea;
 
−
Bucura-te, caci cu vointa cea indreptata spre Dumnezeu te-ai indumnezeit dupa dar;
 
−
Bucura-te, ca in trup fiind te-ai facut locas curat Preasfintei Treimi;
 
−
Bucura-te, ca in chip nevazut ai mers cu Ioan ucenicul tau pe cale;
 
−
Bucura-te, ca de multe ori te-ai aratat unchiului tau in vremea rugaciunii;
 
−
Bucura-te, ca mai inainte apucind ai mantuit pe stalpnicul ce era sa cada in pacat;
 
−
Bucura-te, graim tie cei ce ne izbavim de toate pacatele in toata vremea;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 9
 
−
 
 
−
Toata latura Decapolei, Asia, Bizantul, Tesalia, Roma, Rasaritul si Apusul propovaduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe multi din dureri si din necazuri i-ai izbavit, vrednicule de minune, pe cei ce au cantat lui Dumnezcu: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 9
 
−
 
 
−
Ritorii cei mult barfitori, care se falesc numai cu filozofia cea desarta, nu pricep cum tu, in trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vietuind ca un fara de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi multumire aducand Celui ce te-a marit in viata si dupa moarte, cantam tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca prin multa stradanie ai castigat intelepciunea cea de sus;
 
−
Bucura-te, cel ce ai defaimat intelepciunea cea desarta;
 
−
Bucura-te, cel ce ai fost dulce la cuvant si mangaietor in invataturi;
 
−
Bucura-te, cel ce multe cetati le-ai izbavit din ratacirea idolilor;
 
−
Bucura-te, ca corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit;
 
−
Bucura-te, ca pentru dansa te-ai primejduit pana la moarte;
 
−
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit pana la varsarea sangelui;
 
−
Bucura-te, caci cu ravna dreptei credinte te-ai facut mucenic fara de sange;
 
−
Bucura-te, ca ai marturisit pe Hristos a fi Dumnezeu si om;
 
−
Bucura-te, ca icoana ai zugravit intruparii Lui;
 
−
Bucura-te, caci cu focul duhului ai ars barfelile ereticilor, ca pe niste neghina si pleava;
 
−
Bucura-te, caci cu lopata dreptei credinte le-ai vanturat pe ele;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 10
 
−
 
 
−
Voind a te asemana Stapanului Hristos, cu nerautate ai iubit pacea si dragostea si n-ai rasplatit rau pentru rau; ci pentru cei ce te-au napastuit si te-au batut te-ai rugat, ca si Acela pentru rastignitorii Lui si ca intaiul mucenic Stefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurandu-te, canti lui Dumnezeu: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 10
 
−
 
 
−
Zid nebiruit impotriva patimilor si tare nesurpat al curatiei te-ai aratat, parinte vuvioase, caci cu privegherea gonind somnul lenii te-ai facut casa Duhului Sfant si nici macar in somn sau in vis n-au putut diavolii cu naluciri sa te insele; pentru care noi laudandu-te graim catre tine:
 
−
 
 
−
Bucura-te, pazitorul cel ales al fecioriei;
 
−
Bucura-te, ca urmarea lui Hristos ca Pavel in trupul tau o ai purtat;
 
−
Bucura-te, ca esti numit cu numele privegherii;
 
−
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de camara cea de mire a Mantuitorului Hristos;
 
−
Bucura-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare si Maicii lui Dumnezeu;
 
−
Bucura-te, aparatorule al cinstitei sale icoane;
 
−
Bucura-te, ca prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preotia;
 
−
Bucura-te, ca ai adus lui Hristos jertfa cu inima curata;
 
−
Bucura-te, ca pe multi i-ai tras din adancul pierzarii de suflet;
 
−
Bucura-te, ca pe multi i-ai facut ingeri la minte;
 
−
Bucura-te, ca din poftele cele necurate izbavesti pe multi;
 
−
Bucura-te, ca potolesti aprinderea patimilor noastre celor trupesti;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 11
 
−
 
 
−
Imparatul imparatilor si Dumnezeu vrand sa te cheme la Sine ca sa-ti rasplateasca cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a ingaduit sa patimesti de boala cumplita; din care dupa rugaciunea ta izbavindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a facut mai mult aratata rabdarea ta; iar tu pana la sfarsit ai dat lui Dumnezeu lauda, cantand: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 11
 
−
 
 
−
Faclie primitoare de lumina intelegatoare te cunoastem pe tine, parinte, ca ravnind la bunatatile cuviosilor celor mai inainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamant si ai ars toata materia cea poftitoare de cele de jos si catre cunostinta cea dumnezeiasca ai povatuit pe cei ce au nazuit catre tine; pentru care graim tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca intru toate te-ai facut urmator al marelui Antonie;
 
−
Bucura-te, cel ce cunosti gandurile ca marele Eftimie;
 
−
Bucura-te, cel ce infranezi poftele ca Sava sfintitul;
 
−
Bucura-te, invatatorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;
 
−
Bucura-te, cel ce iubesti tacerea ca marele Arsenie;
 
−
Bucura-te, cel ce indrepti spre pocainta ca Efrem Sirul;
 
−
Bucura-te, stalp al rabdarii si facator de minuni;
 
−
Bucura-te, aparatorule al dreptei credinte ca si marturisitorii Maxim si Teodor Studitul;
 
−
Bucura-te, ca ai vietuit in blandete si in nerautatea inimii;
 
−
Bucura-te, ca te-ai facut comoara a toata fapta buna;
 
−
Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut buna mireasma a lui Hristos;
 
−
Bucura-te, ca te desfatezi intru viata veseliei cea de taina;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 12
 
−
 
 
−
Vrand unchiul si parintele tau sa te vada mai inainte de a trece tu din viata aceasta, ti-a scris sa mergi la dansul, aflandu-se inchis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, desi erai cuprins de boala, ai mers cale indelungata, ca un diamant multrabdator, si sarutandu-va unul pe altul si duhovniceste bucurandu-va, v-ati despartit; si dupa patimirea unui an deplin in cumplita boala ai adormit somnul cel cuvios al sfintilor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
 
−
 
 
−
Icosul 12
 
−
 
 
−
Cantand adormirea ta, te laudam ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai savarsit, credinta ai pazit; pentru care marturie este cinstitul tau trup, care cu darul lui Dumnezeu se pazeste intreg si nestricat. Din el culegem noi nenumarate tamaduiri de boli, de faceri de minuni si graim tie cu credinta:
 
−
 
 
−
Bucura-te, cel ce ai fost inger in trup si acum dantuiesti cu ingerii;
 
−
Bucura-te, sfinte, care te veselesti cu toti sfintii;
 
−
Bucura-te, cu apostolii si cu mucenicii vorbitorule;
 
−
Bucura-te, cu cuviosii si cu dreptii locuitorule;
 
−
Bucura-te, ca dupa trup ti-a fost nasterea si cresterea Decapolia;
 
−
Bucura-te, ca in veci mostenesti Ierusalimul cel de sus;
 
−
Bucura-te, comoara nepretuita a tarii Valahiei;
 
−
Bucura-te, ca de multe feluri de primejdii pe aceasta o pazesti;
 
−
Bucura-te, lauda cea de cinste a sfintei Manastiri Bistrita;
 
−
Bucura-te, podoaba a tot clerul bisericesc;
 
−
Bucura-te, mangaierea celor deznadaiduiti;
 
−
Bucura-te, bucuria celor scarbiti;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
−
 
 
−
Condacul 13
 
−
 
 
−
O, Parinte Sfinte Preacuvioase Grigorie, placutule al lui Hristos si ajutatorul tuturor celor in nevoi, care in viata ta pe pamant dupa Evanghelie ai fost lumina lumii, iar dupa moarte din purtarea de grija a lui Dumnezeu ai fost dat pazitor acestei tari crestinesti (si acestui sfint locas) prin aducerea sfintelor tale moaste, primind acum acest putin dar de la noi smeriitii, mijloceste catre Dumnezeu ca in veacul acesta sa ne izbaveasca de toata primejdia si neputinta, iar in cel viitor de vesnicele chinuri si impreuna cu tine sa ne invredniceasca in pamantul celor vii sa cantam Lui: Aliluia!
 
−
 
 
−
(acest condac se zice de trei ori)
 
−
 
 
−
Apoi se zice iarasi Icosul intai
 
−
 
 
−
Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:
 
−
 
 
−
Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;
 
−
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;
 
−
Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;
 
−
Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;
 
−
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;
 
−
Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;
 
−
Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;
 
−
Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;
 
−
Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
 
−
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
 
−
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
 
−
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
 
−
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie !
 
−
 
 
−
si Condacul intai
 
−
 
 
−
Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 +
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-grigorie-decapolitul-de-la-bistrita-valcea.html Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_V%C3%A2lcea) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistrița]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C5%A3a_(jude%C5%A3ul_V%C3%A2lcea) Mănăstirea Bistriţa]
+
*[http://www.manastireabistrita.ro/ Mănăstirea Bistrița (sit oficial)]
 +
*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/pestera-sfantului-grigorie-decapolitul-68022.html Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul]
 +
*[http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-grigorie-decapolitul-67126.html Acatistul Sfântului Grigorie Decapolitul]
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]
 +
[[Categorie:Cuvioși]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[en:Gregory the Decapolite]]

Versiunea curentă din 5 februarie 2024 23:43

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sf. Grigorie Decapolitul
Sfântul Grigorie Decapolitul
Date personale
Naștere aprox. 790, Decapolea Isauriei
Mutare la Domnul (†) 20 noiembrie, 842, Constantinopol
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Imperiul Bizantin
Naționalitate greacă
Date cult
Tip Cuvios
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 20 noiembrie
Proclamare Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, BOR
Biserici patronate Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)

Sfântul Cuvios și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Grigorie Decapolitul s-a născut la sfârșitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul icoanelor. A murit într-o mănăstire din Constantinopol, în ziua de 20 noiembrie 842.

Cinstitele sale moaște, după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, unde se află și în prezent. În anul 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română, prăznuirea sa fiind pe 20 noiembrie.

Viața

Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, care aparținea pe atunci Imperiului bizantin. Din punct de vedere etimologic, supranumele Decapolitul i se trage de la locul de naștere: Decapolis (grec. deka = zece, polis = oraș) era un grup de zece orașe situat în Isauria (Iordania și Siria de astăzi); în limba română folosită în scrierile religioase, s-a preferat forma arhaică Decapolea, în loc de Decapolis. Se crede că s-a născut prin anii 780-790, deci chiar în vremea când a avut loc Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787, sinod care a condamnat iconoclasmul, adică pe cei care respingeau cultul icoanelor. Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind și o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învățătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovnicești. Lua parte la slujbe, se ruga, citea Sfânta Scriptură, făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră față de toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga și a medita. Apoi a respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-a retras în Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor[1]. Arătându-i dorința de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o mănăstire din apropiere, pentru a se iniția în tainele vieții monahale.

Între timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era și un alt frate al său, ca împreună să-și ducă mai ușor viața de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame și s-a așezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând și-au dat seama că egumenul mănăstirii, ca și unii călugări, trecuseră de partea iconoclaștilor, adică a dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a hotărârilor luate de către Sinodul de la Niceea, Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Acesta a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situație, cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.

Urcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, a cerut îngăduința să se retragă într-o peșteră din Munții Isauriei, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulți ani, luptând cu ispitele și cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune și meditație, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curățit astfel de patimile trupești și sufletești, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos și altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri și chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în orașul Proconez, unde a fost găzduit în casa unui om sărac, dar pe care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Părăsind apoi pe acest creștin ospitalier, Grigorie a ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierte. Cu o corabie a unor pirați, uimiți de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la Roma.

Acolo, a trăit câteva luni neștiut de nimeni. Vindecarea unui om posedat de demoni l-a făcut însă cunoscut, dar el plecă pe ascuns la Siracuza (în Sicilia). A vindecat și aici câțiva bolnavi prin rugăciunile sale și a îndrumat spre o viață mai curată pe mulți locuitori ai Siracuzei.

Din Sicilia, Grigorie s-a reîntors în Grecia, la Hidros, unde era cât pe ce să fie ucis de către iconoclaști, dar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, după cum a scăpat și din alte grele încercări. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la mănăstirea Sfântul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar și prin viața sa aleasă. Ignatie Diaconul, cel care i-a scris viața, amintește despre multe din vindecările săvârșite de el prin puterea rugăciunii, ca și multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioșilor. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Mai mulți călugări și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.

Virtuțile cu care era împodobit, ca și darul vindecărilor l-au făcut pe Grigorie vrednic să primească sfânta taină a preoției. Şi-a continuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi.

Spre sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea. Vestea suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la Constantinopol, unde se găsea și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înștiință pe Grigorie unde este, arătându-i dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de 20 noiembrie a anului 842.

Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un sinod la Constantinopol care a consfințit reinstaurarea cultului icoanelor. De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește Duminica Ortodoxiei, ca zi de biruință a dreptei credințe.

Moaștele

La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum și a unor îndrăciți. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o raclă. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte moaște.

Nu se cunoaște exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia Decapolis în care se născuse.

Moaștele Sfântului Grigorie au rămas într-o mănăstire din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său Iosif Imnograful. Au rămas aici mai bine de șase veacuri, până după căderea Constantinopolului din anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Tradiția spune ca racla cu sfintele moaște a fost dusă de către monahii care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost așezate într-o mănăstire, săvârșindu-se alte minuni în jurul lor.

Din acest loc le-a cumpărat, în ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: „Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage”. Barbu însuși s-a călugărit la Mănăstirea Bistrița, spre sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.

Naosul Mănăstirii Bistrița

De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Drept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, Matei al Mirelor (+1624), care a trăit mulți ani la Mănăstirea Dealu, i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea egumenului Teofil al Bistriței, viitorul Mitropolit al Țării Românești. Aceasta a fost tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei Parascheva). Mitropolitul Dosoftei al Moldovei prezintă și el pe scurt viața Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare Viața și petrecerea sfinților.

În anul 1656 Constantin Șerban Voievod (ctitorul bisericii actualei Patriarhii) a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.

De asemenea, de peste o sută de ani și în Biserica Hagiu din București se află spre cinstire o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, care a fost adusă de la Mănăstirea Bistrița.

În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebită despre Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viața sa, slujba care se săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul (20 noiembrie), precum și paraclisul său. Slujba și viața lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate edițiile românești ale Mineiului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate „Viețile de sfinți” care s-au tipărit în românește. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România.

Bucurându-se de această aleasă cinstire, la 28 februarie 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcașurile de cult ortodoxe românești, prin slujbe și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la această generalizare în cadrul unor mari solemnități bisericești, care au avut loc în octombrie 1955.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat; alergarea dreptei credințe ai săvârșit-o și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glasul al 3-lea:

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, preafericite Părinte, înțelepte Grigorie.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Grigorie Decapolitul se zugrăvește ca un om de statură mijlocie, nu prea bătrân, cu chipul uscățiv și palid, cu creștetul pleșuv, cu părul negru până la urechi și barbă tot neagră, rotundă și cu câteva fire albe; se zugrăvește în veșminte preoțești sau în veșminte monahale și cu capul acoperit cu camilafca[2].

Note

  1. ↑ Acest fapt se referă desigur la cea de-a doua doua perioadă iconoclastă, inițiată de către împăratul Leon al V-lea în anul 813. Este și un argument în favoarea datării nașterii sfântului Grigorie în anul 790: în 813, la întâlnirea sa cu acel episcop, ar fi avut deci 23 de ani; dacă s-ar fi născut în 780, ar fi avut 33 de ani - o vârstă prea înaintată pentru un novice.
  2. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 191, 203.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Grigorie_Decapolitul&oldid=56619”