Duhul Sfânt
Duhul Sfânt este a treia Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl și de Iisus Hristos (Dumnezeu Fiul). El este alt Mângâietor (alături de Mângâietorul Iisus), este Duhul Adevărului, este de viață-făcătorul. Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la botezul Său, este prezent în cadrul tainei botezului, a grăit prin prooroci și s-a pogorât peste apostoli la Cincizecime. Roadele sale pentru toți oamenii sunt viața, mângâierea, adevărul, râvna duhului, libertatea și, în final, viața veșnică iar roadele sale particulare sunt: dragostea de Dumnezeu și oameni, credința, tăria în nădejde, apoi înțelepciunea, priceperea, cunoștința, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de minuni, smerenia, blândețea, bunăvoința, stăpânirea de sine, tăria morală, dreptatea, bucuria, liniștea, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine. Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curățim de păcate, ne înnoim sufletește și dobândim libertatea (în raport cu robia păcatului) așa cum spune apostolul Pavel: Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (2Cor 3.17) Iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică. (Gal 6.8)
Cuprins
Învățătura ortodoxă
Învățătura ortodoxă mărturisește că Dumnezeu Cel Unul în Ființă este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale și consubstanțiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însușirile Lor personale.
În Teologie, învățătura despre Duhul Sfânt se numește pnevmatologie.
Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat învățătura despre Duhul Sfânt precum urmează:
- „Și întru Duhul Sfânt, Domnul de-viață-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci” (articolul 8 din Simbolul Credinței).
Numiri
În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit Împărat ceresc, pe temeiul însușirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi.
Este numit și Mângâietorul (Ioan 14.26, 15.26, 16.7, 13), deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care va înălța la cer, spre a rămâne cu apostolii în veac.
Mai este numit și Duhul adevărului (Ioan 14.16-17, 15.26, 16.13), pentru că El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: Și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului (troparul Bobotezei).
Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor, este și puterea sfințitoare, de-viață-făcătoare și unificatoare în Biserică. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe cruce. El rămâne permanent prezent și activ în Biserică și prin El sporește și crește însăși Biserica. El este Duhul lui Hristos și prin El Hristos este prezent în Biserică până la sfârșitul veacurilor (Mt 28:20). Sfântul Duh își realizează lucrarea Sa mântuitoare și sfințitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul dumnezeiesc.
Lucrările Duhului Sfânt
Lucrările Duhului Sfânt sunt:
- principiu de viață: Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Fac 1.2) după ce au fost făcute cerul și pământul (Fac 1.1), ca să pună viață în materie.[1] Dumnezeu l-a făcut pe om viu suflând duh de viață peste el: Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie. (Fc 2.7, Iov 33.4) În Sfânta Scriptură se spune că diverse persoane își dau duhul (Fac 25.8,17, 35.29 etc) când se vorbește despre moartea sau sfârșitul vieții lor pământești. La oameni duhul de viață este sinonim cu sufletul. Duhul fiecărui om se întoarce la Dumnezeu care l-a dat. (Ecl 12.7) pentru judecată. David spune într-unul din psalmi: În mâinile Tale îmi voi da duhul meu. (Ps 30.5) Evanghelistul Luca relatează astfel moartea lui Iisus: Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Lc 23.46) În Faptele Apostolilor este evocată astfel moartea martirului Ștefan: Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu! (FA 7.59) Apostolul Pavel scrie corintenilor: Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? (1Cor 3.16) iar tot în aceeași epistolă scrie: Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? (1Cor 6.19)
- Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci și drepți: Iosif (Fac 41.38), Bețaleel (Exod 31.3), Moise (Num 11.17, 25), cei șaptezeci de bătrâni (Num 11.17, 25), Medad (Num 11.26), Eldad (Num 11.26), Iosua (Num 27.18, Deut 34.9), Otniel (Jud 3.9-10), Samson (Jud 14.6), David (1Regi 16.13, 2Regi 23.2), trimișii lui Saul (1Regi 19.19-20), Mica (3Regi 22.24), Ilie (4Regi 2.9,15), Elisei (4Regi 2.9,15), Amasai (1Cron 12.18), Azaria (2Cron 15.1), Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron 24.20), Isaia (Isaia 48.16, 59.21), Iezechiel (Iez 3.12, 14, 24, 8.3, 11.1, 15, 24, 37.1), Daniel (Dan 4,9,5.11,14), Mica (Mica 3.8), Agav (FA 11.28) Chiar și peste robi și peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea(Ioe l2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente și pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară și chiar asupra unor oameni păcătoși cum ar fi Balaam (Num 24.2), care era ghicitor și avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod 22.18) sau Iefta (Jud 11.29), sau Saul (1Regi 10.6, 10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă - Saul (1Regi 16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi 19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârșitul vieții când chiar s-a sinucis. (1Regi 31.4)
- Duhul Sfânt ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria. (Matei 1: 18, 20)
* Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la botezarea făcută de Ioan Botezătorul în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. (Mat 3.17)
- la botez: Evanghelistul Ioan spune: Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3.5)
- Fiul lui Dumnezeu întrupat pregătește coborârea Duhului Sfânt, ca la Cincizecime să-L trimită în lume, spre a continua și actualiza, până la sfârșitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.
Roadele generale ale Duhului
Roadele Duhului Sfânt sunt:
- Viața (Fac 1.2, Fc 2.7, Iov 33.4, Fac 25.8,17, 35.29, Ecl 12.7, Ps 30.5, Iac 2.26)
- Râvna: Iisus le spune lui Iacob, Petru și Ioan care adormiseră: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. (Matei 26:41)
- Mângâierea căci Duhul Sfânt este Mângâietor (Ioan 14.16, 26, 15.26, 16.7, 13), așa cum este și Iisus. (Ioan 14.16)
- Adevărul (Ioan 14.16-17, 15.26, 16.13)
- Libertatea: Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (2Cor 3:17)
- Înnoire (Tit 3.5)
- Curățire a sufletelor (1Pet 1.22)
- Viața veșnică: Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică. (Gal 6.8)
Daruri particulare ale Duhului Sfânt
- înțelepciune, pricepere, știință (Exod 28.3, 31.3, 35.31, Neemia 9.20, Iov 32.8, Prov 1.23, Isaia 11.2, Efes 1.17)
- înțelepciune: Iosua (Deut 34.9), apostolii (Mc 13.11)
- proorocii (știința a ceea ce se va întâmpla) (Num 11.26, 29, 1Regi 10.6, Ioel 2.28, Lc 2.25 - Simeon, FA 2.17, 1Cor 14.1 - pasaj larg) Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt. (1Pet 2.21)
- putere fizică: Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului și el a sfâșiat leul ca pe un ied; și nu avea nimic în mână. Și n-a spus tatălui său și mamei sale ce făcuse. (Jud 14.6) Puterea fizică poate veni însă și de la cel rău, așa cum se vede în cazul unor demonizați. (Mc 9.17-26)
- vederea în alt loc cu duhul: Elisei care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc. (4Regi 5.26)
- bunăvoință (Ps 51.12)
- stăpânire de sine (Prov 17.27)
- smerenie (Prov 29.23, Is 57.15)
- tărie morală (Isaia 11.2, Efes 3.16)
- dreptate pentru cei ce judecă (Isaia 28.6)
- vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu apostolii (FA 2.4, FA 19.6)
- vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA 4.31)
- iubirea de Dumnezeu (Rom 5.5)
- tărie în nădejde (Rom 15.13)
- blândețe (1Cor 4.21, Gal 6.1)
- înțelepciune, cunoștință, credință, darul vindecării, facerii de minuni, proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor 12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar același Duh Sfânt (1Cor 12.4, Efes 4.4)
- credință (2Cor 4.13)
- dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, controlul de sine (Gal 5.22-23)
- bucuria (1Tes 1.6)
- putere, dragoste și înțelepciune (2Tim 1.7)
- blândețe și liniște (1Pet 3.4)
Iconografie
Tradiția iconografică ortodoxă cunoaște mai multe reprezentări ale Duhului Sfânt. Astfel, în icoana Botezului Domnului, El este zugrăvit în chip de porumbel, potrivit textului evanghelic (Ioan 1, 32). Mai este reprezentat astfel și în icoanele Sfintei Treimi inspirate din tradiția catolică (dar nu în întregime conforme învățăturii ortodoxe, potrivit căreia Dumnezeu-Tatăl, care ni S-a făcut cunoscut doar prin Fiul întrupat), în care sunt reprezentate toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi în slava Cerului.
O altă reprezentare cunoscută a lucrării Duhului Sfânt în lume o găsim în Icoana Pogorârii Duhului Sfânt, când Acesta este zugrăvit sub chipul unor limbi de foc care stau deasupra Apostolilor adunați.
O prefigurare a Sfintei Treimi apare în icoana „Ospitalității lui Avraam”, când Dumnezeu i Se arată lui Avraam la stejarul Mamvri ca un bătrân însoțit de doi îngeri. Această icoană a fost transformată în icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov.
A se vedea și
Iisus Hristos (Dumnezeu Fiul)
Note
- ↑ Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului Feleacului și Clujului, Învățătură de credință ortodoxă, pag. 129, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997.
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului - Învățătură de credință ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 125-142. ISBN 973-8248-43-4.
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște - Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, p. 519, la articolul „Treime”. ISBN 973-97569-7-2.
- Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, trad. l. română, Editura Sophia, București, 2000.