Minunea în Biblie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Minunea este un fapt neobişnuit care nu se înscrie în legile cunoscute de oameni, determinând teamă şi uimire în rândul martorilor lui.

Cele mai cunoscute minuni din Biblie sunt: crearea Lumii din nimic de către Dumnezeu, prefacerea unei materii în altă materie (prefacerea toiagului în şarpe şi a apei în sânge de către Moise dar şi de către vrăjitorii faraonului, prefacerea apei în vin la nunta din cana Galileii de către Iisus, înmulţirea unei materii (înmulţirea peştilor şi a pâinilor de către Iisus, înmulţirea untdelemnului de către Ilie, înmulţirea pâinilor de către Elisei), comunicarea cu duhurile celor adormiţi (Saul prin intermediul unei vrăjitoare), vorbirea în limbi străine (apostolii), învierea din morţi (Ilie, Elisei, Iisus, unii sfinţi la învierea lui Iisus , toţi oamenii la învierea cea de pe urmă a celor adormiţi), trecerea prin ușile încuiate a lui Iisus după înviere, vederea cu duhul în alt loc (Elisei), levitaţia (Ilie, Iisus, prin ridicările la cer), mersul pe apă (Iisus şi Petru), imunitatea la diverse substanţe vătămătoare (otrăvuri, venin de şerpi-apostolii, focul din care scapă cei trei prieteni ai lui Daniel), producerea de fenomene naturale extreme (potopul, ploaia de foc şi pucioasă peste Sodoma şi Gomora, copiii făcuţi la bătrâneţe de Sara sau Elisabeta sau de Fecioara Maria, certarea vânturilor şi mării de către Iisus, puterea neobişnuită a lui Samson, oprirea ploilor pănă la cuvântul favorabil al lui Ilie, declanşarea ploilor la cuvântul lui Samuel, urgiile, crăparea catapetesemei Templului la moartea lui Iisus, sfârşitul lumii), vorbirea în limbă omenească a măgăriţei lui Baalam, uriaşii (copiii lui Anac), în raport cu care oamenii obişnuiţi păreau nişte lăcuste, vindecările neobişnuite (vindecarea orbului din naştere, vindecările din scăldătoarea Betezda la pogorârea îngerului, exorcizările), toate apariţiile îngerilor atât în vis cât şi în realitate (în formă nevăzută sau întrupaţi) (de exemplu pedepsirea prin muţenie a lui Zaharia de către înger pentru necredinţa în legătură cu naşterea lui Ioan Botezătorul, lovirea cu orbire de către îngeri a desfrânaţilor din Sodoma), descoperirile făcute proorocilor (toţi proorocii Vechiului Testament, Ioan Botezătorul şi drepţilor (inclusiv apostolul Pavel şi apostolul Ioan) în legătură cu viitorul, vârstele primilor generaţii de oameni din Biblie (Matusalem a atins cea mai mare vârstă, de 969 ani), puterea din păr al lui Samson.

Minuni interzise

Unele dintre minuni (de exemplu comunicarea cu cei morţi, ghicitoria) sunt total interzise, fiind unele din cele mai grave păcate, atât pentru vrăjitor cât şi pentru cel ce apelează la astfel de practici. Una dintre preocupările de bază ale regilor în Biblie era îndepărtarea şi stârpirea celor ce aveau astfel de îndeletniciri. Iosia a nimicit vrăjitoria(4Regi23.24). În schimb Osea a îngăduit-o (4Regi17.17), Ioram avea o mamă, Izabela, care era chiar vrăjitoare (4Regi9.22). Manase a cultivat vrăjitoria la curtea sa şi s-a ocupat personal de vrăjitorie (2Cron33.6,4Regi21.6) până în momentul când s-a pocăit adânc şi s-a închinat lui Dumnezeu. În prima parte a domniei Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau (1Sam28.3) însă înaintea unei lupte cu filistenii, fiindu-i frică, a apelat el însuşi la o vrăjitoare şi a intrat în legătură cu profetul Samuel (1Sam28.5-25). Pavel este bătut şi aruncat în temniţă pentru că a alungat duhul pitonicesc din trupul unei ghicitoare care aducea mari câştiguri stăpânilor ei, lăsându-i pe aceştia fără câştiguri. (FA16.16-23). Aceste două episoade (cu Saul şi cu Pavel) atestă faptul că uneori puterile unor ghicitoare, vrăjitori sunt reale. De asemenea Sfânta Scriptură relatează minunile reale făcute de vrăjitorii Faraonului: prefacerea toiagului în şarpe Exod7.11,12, prefacerea apelor în sânge Exod7.22, aducerea broaştelor (Exod8.7), dar până la un anumit punct. Prefacerea ţărânei în păduchi (după altă variantă în ţânţari) este o minune pe care vrăjitorii o încearcă, dar nu o reuşesc, recunoscând că în minunea lui Moise a fost,, degetul lui Dumnezeu”. (Exod8.18-19)

Crearea Lumii din nimic

Dumnezeu a creat Lumea din nimic: ,,La început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.”(Fac1.1)

Prefacerea unei materii în altă materie

La porunca Domnului, toiagul lui Moise se preface în şarpe şi apoi iarăşi în toiag întâi înaintea lui.(Exod7.3, 4) apoi înaintea Faraonului (7.10). Faraon i-a chemat şi el pe vrăjitorii Egiptului şi au făcut şi ei acelaşi lucru (Exod 7.11). Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor (Exod 7.12) ,,Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge./Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge în toată ţara Egiptului." (Exod 7.20-21, Ps78.44, 105.29) Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.(Exod 7.22)

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.

Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. (Mt14.19-21)

La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-10, 4.46)

Elisei înmulţeşte pâinile: din 20 de pâini de orz şi spice noi mănâncă 100 de oameni şi mai şi rămâne (4Regi4.42-44)

Comunicarea cu duhurile celor morţi

(a se vedea articolul general vrăjitoria)

Caracterizare generală

Mersul la cei ce cheamă duhurile morţilor e o întinare:Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.(Lev19.31) şi o desfrânare (cu sensul de curvie):Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui.(Lev20.6) (Este folosit termenul de desfrânare cu sens de curvie în sens de trădare a relaţiei de iubire cu Dumnezeu, singura legitimă)Pedeapsa pentru cei ce cheamă morţii era moartea:Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi"(Lev20.27)Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui. (nimicirea, moartea acestuia este una spirituală care se va realiza prin pierderea vieţii veşnice a celui vinovat-n.r)

Saul cheamă spiritul proorocului Samuel prin intermediul unei vrăjitoare

Pus în faţa filistenilor, Saul, cuprins de frică şi de un mare tremur ce-i apucase inima(1Regi28.5) şi fiind părăsit de Dumnezeu care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin vise (1Regi28.528.6), el îi cere sfatul lui Samuel, chemat din morţi de o ghicitoare (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-1Regi28.528.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Domnului (vezi articolul Saul, capitolul păcatele lui Saul şi lepădarea sa ca împărat), îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(1Regi28.528.7-25)

Unul dintre motivele morţii lui Saul îl reprezintă apelul la femeia care chema morţii

Autorul Cronicilor spune:Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare /Şi nu a cercetat pe Domnul. De aceea a şi fost el omorât şi domnia a fost dată lui David, fiul lui Iesei. (1Cron10.13)

Credincioşii îl vor întreba întotdeauna pe Dumnezeu

Proorocul Isaia sfătuieşte:Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?"(Isaia 8.19)

Neamurile păgâne care nu-l cunoşteau pe Dumnezeu apelau la chemarea morţilor

Neamurile păgâne care nu-l cunoşteau pe Dumnezeu apelau la chemarea morţilor. Egiptenii au fost un bun exemplu. În vremea lui Moise faraonul ţinea la curtea sa vrăjitori.(Exod7.11, etc) Iată şi proorocia lui Isaia:

Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.

2. Voi întărâta pe Egipteni unii împotriva altora şi se vor război frate cu frate şi prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.

3. Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor merge ei să întrebe pe idoli şi pe vrăjitori, pe fermecători şi pe ghicitori.

4. Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat puternic îl va stăpâni, zice Domnul Dumnezeu Savaot.(Isaia 19.1-4)

De asemenea Nabucudonosor, regele babilonian, ţinea la curtea sa mulţi vrăjitori.(Dan2.2)

Vorbirea în limbi străine

Iată cum apostolii au început să grăiască în limbi străine:

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (FA2.1-4)

Învierea morţilor

Ilie

Ilie Tesviteanul a înviat pe fiul văduvei din Sarepta. Iată cum s-au petrecut lucrurile:acesta se îmbolnăvise de o boală cumplită şi murise.,,Femeia a zis atunci lui Ilie: ,,Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?``Ilie ,, l -a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l -a culcat pe patul lui./Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?``/Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el! /Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.(3Regi 17.17-24)

Elisei

Profetul Elisei îi dăruieşte un fiu unei femei bogate din cetatea Şunem căci ea nu avea fiu, iar bărbatul ei era bătrân. Aceasta obişnuia să stăruie ca Elisei să mănânce la ea şi apoi chiar i-a făcut o cameră sus, în pod. Copilul are o durere de cap şi moare, Elisei îi spune lui Ghehazi să pună toiagul pe capul copilului dar copilul nu se trezeşte. Atunci Elisei vine la faţa locului, se roagă lui Dumnezeu, se pune cu trupul peste trupul copilului mort, cu gura pe gura lui, cu ochii pe ochii lui, cu mâinile pe mâinile lui, trupul copilului se încălzeşte, apoi se mai pune o dată şi copilul strănută de şapte ori, deschide ochii şi îşi revine. (4Regi 4.18-37)

Un om care urma să fie îngropat a fost aruncat, la vederea unei cete de moabiţi, în mormântul lui Elisei, care era mort de mai bine de un an. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi s-a sculat pe picioare(4 Regi13.20-21). Acesta este unul din temeiurile biblice ale cultului sfintelor moaşte, întemeiat pe credinţa că relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu îşi păstrează puterea de a face minuni.(V. Anania)

Iisus

Iisus l-a înviat pe Lazăr din Betania care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).

Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut milă de ea când a văzut-o că plânge (Lc7.11-17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, Ioan Botezătorul i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să -L întrebe: ,,Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? /Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.(Lc7.20-22)

Iisus a înviat din morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat./Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)

Imunitatea la diverse substanţe vătămătoare

Iisus spune:Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,/Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Mc16.18)

Mersul pe apă

Iisus a mers pe apă şi l-a făcut şi pe Petru să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I teamă şi îndoindu-se, a început să se afunde. Iar Iisus l-a prins de mână şi i-a spus:Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14.25-31)

Trecerea prin ușile încuiate

Iisus a trecut prin ușile încuiate și s-a arătat apostolilor în două rânduri. Prima oară apostolul Toma nu era prezent (Ioan20.19), însă a doua oară a fost de față și s-a convins de învierea Mântuitorului (Ioan 20.26). Ușile erau ținute încuiate de apostoli de frica iudeilor (Ioan20.19)

Certarea elementelor naturii

Iisus a certat vânturile şi marea:

24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25.Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Mt8.26)

Samuel cheamă ploaia

Samuel le arată o minune a Domnului sub ochii lor, pentru a le arăta ce rău au făcut când au cerut împărat: Samuel strigă către Domnul şi Domnul trimite chiar în ziua aceea tunete şi ploaie, ceea ce face pe popor să aibă o mare frică de Domnul şi de Samuel (1Regi12.16-18).

Vârstele foarte mari

În Biblie

Este cunoscută vârsta mare a unor oameni din Biblie (Adam-930 de ani Fac5.5, Set-912 ani- Fac5.8, Enos 905 ani Fac5.11, Cainan 910 ani- Fac5.14, Mahalaleel-895 ani- Fac5.17, Iared 962 de ani-Fac5.20, Enoh 365 de ani dar luat la Domnul- Fac5.24, Metusala 969 de ani- Fac5.27 de ani, Lameh 770 de ani- Fac5.31, Noe -950 de ani-Fac9.29) dar şi faptul că ,,existau uriaşi pe vremea aceea”(Fac6.4) După ce şi-au luat neveste, Domnul a zis că Duhul Său nu va rămâne pururea în om şi că zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.(Fac6.3) Şi au apărut vitejii, oamenii cu nume (Fac6.4). apoi Dumnezeu văzând răutatea oamenilor, a dat Potopul. După Potop apare un declin brusc al mediei de viaţă:Sem 600 de ani (Fac11.10-11), Arpacşad -438 de ani (Fac11.11-12), Şelah 433 de ani (Fac 11.14-15) şi anii vor scădea în continuare: Terah -205 ani (Fac11.32), Sara-127 (Fac23.1), Avraam 175 ani (Fac25.7), Isaac-180 (Fac25.28), Iacov-147 de ani (Fac47.28), Iosif -110 (Fac50.26), Moise-120 (Deut34.7)[1][2]

Mesopotamia

În lista regilor sumerieni găsită pe o tăbliţă de lut, primilor regi din Eridu li se atribuie domnii de 28 800 şi 36 000 de ani, iar deţinătorul recordului între domnitorii sumerieni de la începuturi a fost Enmenluana care a domnit 43 200 de ani. După ce consemnează opt regi şi durata domniilor acestora, lista continuă astfel:,,după ce potopul a măturat (pământul) şi domnia a coborât din cer, Kish a devenit (tronul) domniei”. Acum durata domniilor scade radical: Guar 1200 de ani, Buanum 840, Enmebaragisi 900, iar mai târziu se ajunge la domnii de doar zeci de ani sau chiar câţiva ani. Acum aproape 50 de ani a fost descoperit un text al regelui Enmebaragisi care demonstrează că, în ciuda domniei de 900 de ani care i se atribuie, el a fost un personaj istoric.[3]

Egipt

În Canonul din Torino al regilor Egiptului, un papirus aflat la muzeul din Torino remarcăm o tradiţie similară. Sunt enumerate numele regilor, începând din sec al XIII-lea î.H. până la primii domnitori istorici ai Egiptului şi este consemnată durata domniilor lor. Deşi nu este menţionat niciun potop, există un grup de domnitori divini, care i-au precedat pe primii domnitori umani iar domniile acestora sunt extrem de lungi. La doi dintre aceşti regi divini le sunt atribuite domnii de 7726, respectiv 7718 ani.[4]

A se vedea și

Vederea cu duhul

Făcător de minuni

Note

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 38-39, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
  3. J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 38-39, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
  4. J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 38-39, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.