Miezonoptica: Diferență între versiuni
m (interwiki el) |
(legături interne) |
||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul [[Simeon Noul Teolog]] menţionează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.<ref>Episcopul [[Ilarion Alfeyev]], ''St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition'' (Oxford University Press, 2000), p. 79.</ref> În majoritatea locurilor unde se mai ţine în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu [[Utrenie|Utrenia]] şi cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente şi în [[Tipic]].<ref>Kovalchuk, Feodor S., ''Abridged Typicon'', 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."</ref> | Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul [[Simeon Noul Teolog]] menţionează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.<ref>Episcopul [[Ilarion Alfeyev]], ''St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition'' (Oxford University Press, 2000), p. 79.</ref> În majoritatea locurilor unde se mai ţine în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu [[Utrenie|Utrenia]] şi cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente şi în [[Tipic]].<ref>Kovalchuk, Feodor S., ''Abridged Typicon'', 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."</ref> | ||
| − | În privinţa Miezonopticii, [[Marcu al Efesului|Sfântul Marcu din Efes]] spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea ('' | + | În privinţa Miezonopticii, [[Marcu al Efesului|Sfântul Marcu din Efes]] spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (''kairos'') rugăciunii de la miezul nopţii. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viaţa înşelăciunii întunericului către vaţa care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.'' [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=9; (Isaia 9:1]."<ref> ''[[Patrologia Greacă]]'' 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, ''On the Priesthood and the Holy Eucharist'' (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].</ref> Starea generală a acestei slujbe este una de pocăinţă, îmblânzită de o atitudine de aşteptare plină de speranţă. |
În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de [[Rugăciunea de dimineaţă]] sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniţă, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârşitul Miezonopticii, chiar la sfârşitul încheierii, în multe locuri există tradiţia cinstirii şi închinării a celor prezenţi la [[icoană|icoane]] şi [[moaşte]]le sfinţilor din biserica respectivă. | În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de [[Rugăciunea de dimineaţă]] sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniţă, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârşitul Miezonopticii, chiar la sfârşitul încheierii, în multe locuri există tradiţia cinstirii şi închinării a celor prezenţi la [[icoană|icoane]] şi [[moaşte]]le sfinţilor din biserica respectivă. | ||
| Linia 36: | Linia 36: | ||
În [[Săptămâna Patimilor|Sâmbăta Mare]] şi Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a [[Triod]]ului. În tradiţia rusă, slujba seţine lângă [[epitaf]], un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în [[mormânt]], care a fost aşezat pe un [[catafalc]] în centrul bisericii. După Deschidere şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a [[Săptămâna Patimilor#Sâmbăta Mare|coborârii Sale la iad]]. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită [[Învierea Domnului]]. | În [[Săptămâna Patimilor|Sâmbăta Mare]] şi Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a [[Triod]]ului. În tradiţia rusă, slujba seţine lângă [[epitaf]], un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în [[mormânt]], care a fost aşezat pe un [[catafalc]] în centrul bisericii. După Deschidere şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a [[Săptămâna Patimilor#Sâmbăta Mare|coborârii Sale la iad]]. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită [[Învierea Domnului]]. | ||
| − | [[Tradiţia bizantină]] este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania şi încheierea sunt înlocuite de | + | [[Tradiţia bizantină]] este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania şi încheierea sunt înlocuite de apolytikion? al Învierii, cântat pe glasul al II-lea, ''Când Te-ai coborât la moarte''. |
==Note== | ==Note== | ||
Versiunea de la data 29 august 2011 14:45
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Miezonoptica (în greceşte Mesonyktikon; în slavonă Polúnoschnitsa) este o una din slujbele din Slujbele Zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta are o origine în pietatea monastică inspirată de Psalmul 118:62, "La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale," dar şi de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13).[1]
Numele de Miezonoptică este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiţia liturgică apuseană; trebuie precizat, totuşi, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei
Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menţionează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai ţine în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia şi cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente şi în Tipic.[3]
În privinţa Miezonopticii, Sfântul Marcu din Efes spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopţii. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viaţa înşelăciunii întunericului către vaţa care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. (Isaia 9:1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăinţă, îmblânzită de o atitudine de aşteptare plină de speranţă.
În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de Rugăciunea de dimineaţă sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniţă, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârşitul Miezonopticii, chiar la sfârşitul încheierii, în multe locuri există tradiţia cinstirii şi închinării a celor prezenţi la icoane şi moaştele sfinţilor din biserica respectivă.
În cărţile de rugăciune greceşti, se foloseşte o formă modificată a Miezonopticii pe post de Rugăciune de dimineaţă pentru laici, în timp ce o versiune modificată a Pavecerniţei mici este folosită pentru Rugăciunea de seară.
În vremurile noastre, Miezonoptica poate avea patru forme, în funcţie de ziua în care se ţine: (a) pentru zile de lucru, (b) pentru sâmbăta, (c) pentru duminica şi (d) o variantă unică, ce se ţine doar în Sâmbăta Mare ca parte componentă a Vegherii de Sfintele Paşti. Adesea, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujeşte Miezonoptica în parohii.
Cuprins
Structura Miezonopticii
Miezonoptica poate fi împărţită în patru părţi:[5]
- Deschiderea—constă din rugăciunea obişnuită cu care sunt deschise majoritatea slujbelor ortodoxe: binecuvântarea preotului şi rugăciuni citite de citeţ, inclusiv trisaghionul şi [[Rug[ciunea lui Iisus|Rugăciunea Domnului]], care se sfârşesc cu chemarea la rugăciune "Veniţi, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L cinstim...."
- Prima parte—psalmul 50 şi o catismă din Psaltire (vezi mai jos), Crezul de la Niceea, Trisaghionul şi Rugăciunea Domnului urmată de tropare şi de rugăciuni, încheindu-se cu o binecuvântarea apreotului. În timpul slujbelor din Postul Mare, urmează Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.[6]).
- A doua parte—"Veniţi, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L cinstim..." şi psalmii 120 şi 133, urmaţi de Trisaghion, troparele de pocăinţă şi mijlocirea şi binecuvântarea preotului.
- Încheierea—în continuare urmează o cerere recirocă de iertare între preot şi toţi credincioşii prezenţi. Apoi preotul citeşte o rugăciune în timpul căreia toată lumea prezentă cântă încet şi rar "Doamne miluieşte," la sfârşit preotul acordând ultima binecuvântare.
Zilele de lucru ale săptămânii
Trăsătura dinstinctivă a Miezonopticii din zilele de lucru ale săptămânii este citirea catismei 17 care cuprinde psalmul 18, cel mai lung psalm din Biblie, în prima parte a slujbei. Troparele cântate în prima parte sunt troparele Mirelui: "Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine!...", reamintindu-ne de Parabola fecioarelor înţelepte şi a celor nebune (Matei 25:1-13). Primul dintre aceste tropare este, de asemenea, cântat la Vecernie în Săptămâna Mare, de unde şi numele acestor Utrenii de "Rugăciunea Mirelui."
Sâmbăta
Sâmbăta, psalmul 118 este citit întotdeauna la Utrenie,[7] de aceea el este înlocuit cu Catisma a IX-a care conţine psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie.
Duminica
Duminica, psalmul 118 este citit adesea (cu toate că nu întotdeauna) la Utrenie, deci el nu mai este citit la Miezonoptică. În mod normal, acest psalm este înlocuit de un Canon al Sfintei Treimi, compus de Sfântul Teofan, cântat în glasul săptămânii, conform Octoihului. Deoarece slujba de duminică este mai lungă decât de obicei, deoarece ea prăznuieşte Învierea Domnului, Miezonoptica este mai scurtă. Crezul de la Niceea, troparele şi rugăciunile din prima parte, dar şi cele din partea a II-a ale slujbei sunt omise. În schimb, după canon, sunt cântate imnuri speciale în onoarea Sfintei Treimi, compuse de Sfântul Grigorie din Sinai, urmate de Trisaghion, Rugăciunea Domnului şi Ipacoi, în glasul săptămânii. Rugăciunea Sfântului Marcu Călugărul către Prea Sfânta Treime este citită, fiind urmată de iertarea reciprocă, Litanie şi Încheiere.
În tradiţia rusă, în fiecare duminică este slujită o Veghe de Toată Noaptea (care începe sâmbătă seara) şi de aceea Miezonoptica şi Pavecerniţa sunt omise, de obicei. În unele locuri, Miezonoptica este slujită înainte de Ceasuri şi Liturghie. De obicei, grecii nu slujesc Veghea de Toată Nopatea duminica, astfel încât ei pot sluji Miezonoptica la momentul ei obişnuit înainte de Utrenia de duminica dimineaţa.
Sâmbăta Mare
În Sâmbăta Mare şi Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a Triodului. În tradiţia rusă, slujba seţine lângă epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care a fost aşezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Deschidere şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită Învierea Domnului.
Tradiţia bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania şi încheierea sunt înlocuite de apolytikion? al Învierii, cântat pe glasul al II-lea, Când Te-ai coborât la moarte.
Note
- ↑ În acest articol este folosită numărarea Psalmilor specifică Septuagintei.
- ↑ Episcopul Ilarion Alfeyev, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition (Oxford University Press, 2000), p. 79.
- ↑ Kovalchuk, Feodor S., Abridged Typicon, 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."
- ↑ Patrologia Greacă 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, On the Priesthood and the Holy Eucharist (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].
- ↑ The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 74.
- ↑ În mod normal, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este spusă doar o dată, cu trei prosternări; dar în prima zi a Postului Mare (după Duminica Iertării) este spusă de două ori, cu patru prosternări şi doisprezece mătănii.
- ↑ cu excepţia Săptămânii Luminate, când nu se citesc nici un fel de psalmi. În timpul Săptămânii Luminate, Miezonoptica este înlocuită în întregime cu Orele Pascale.
