Diavol: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Nume)
Linia 4: Linia 4:
 
==Nume==
 
==Nume==
 
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
 
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
 +
 +
"Purtătorul de Lumină" sau "Steaua dimineții", după Isaia 14,12; "Dușmanul" (Iuda 1,9, Apocalipsa 12,9). Alte nume date acestui heruvim căzut (sau celor care l-au urmat) sunt: Azael, Azazel, Azrael, Izrael, Izreel sau Uzziel; Camael, Camiel, Camniel, Cancel, Chamuel, Kemuel, Samael, Shemuel, Simiel, or Zamael; Samiaza; Satanael.
  
 
Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.
 
Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.

Versiunea de la data 23 februarie 2011 12:44

Acest articol face parte din seria
Îngeri
Îngeri și demoni
Înger | Diavol
Îngerul Domnului | Îngerul păzitor
Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel
Lucifer
Cele nouă cete îngerești
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri
Editați această casetă

Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este o fiinţa spirituală decăzută, un înger căzut, un duh / spirit rău.

Nume

În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).

"Purtătorul de Lumină" sau "Steaua dimineții", după Isaia 14,12; "Dușmanul" (Iuda 1,9, Apocalipsa 12,9). Alte nume date acestui heruvim căzut (sau celor care l-au urmat) sunt: Azael, Azazel, Azrael, Izrael, Izreel sau Uzziel; Camael, Camiel, Camniel, Cancel, Chamuel, Kemuel, Samael, Shemuel, Simiel, or Zamael; Samiaza; Satanael.

Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.

Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer.

Căderea dracilor

Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:

Lucrarea diavolilor

Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul este neputincios, şi că nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov.

Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni, şi în general este un fel de simbol şi agent al răului în lume. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).

Articole conexe