Îngerul Domnului

Îngerul Domnului, în Noul Testament, sau Îngerul lui Yahve, în Vechiul Testament, este considerat de bibliști a fi, în tradiția ebraică, un „înger teofanic”, o teofanie a lui Dumnezeu, Dumnezeu însuși manifestându-Se oamenilor sub o formă vizibilă.

În Vechiul Testament, Îngerul Domnului vorbește ca Dumnezeu, se identifică cu Dumnezeu și asumă responsabilitățile lui Dumnezeu: Facere 16, 7-12 ; 21, 17-18 ; 22, 11-18 ; Ieșire 3, 2 ; Judecători 2, 1-4 ; 5, 23 ; 6, 11-24 ; 13, 3-22 ; 2 Samuel 24, 16 ; Zaharia 1, 12 ; 3, 1 ; 12, 8. În mai multe din aceste apariții, cei care l-au văzut pe Îngerul Domnului se tem pentru viețile lor, fiindcă „L-au văzut pe Dumnezeu”. Este vorba deci de o reală teofanie, Îngerul Domnului fiind în Vechiul Testament o arătare a lui Dumnezeu sub o formă vizibilă accesibilă oamenilor.

În Noul Testament Îngerul Domnului nu este menționat decât în prologul și în epilogul Evangheliei după Matei (Matei 1, 20, 24; 2, 13, 19; 28, 2), o dată în Evanghelia după Luca (2, 9) și de patru ori în Faptele Apostolilor (5, 19; 8, 26; 12, 7, 23) - toate aceste locuri având în comun caracterul lor iudaizant.

Îngerul Domnului nu este păstrat în tradiția creștină, pentru că Iisus Hristos devine El Însuși teofania prin excelență: Iisus este chipul Tatălui („Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” - Ioan 14, 9) și este dinainte de Avraam („Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam” - Ioan 8, 58).

Prin prisma Întrupării lui Dumnezeu și a Evangheliilor („Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl.” - Ioan 6, 46), Îngerul Domnului ar fi o teofanie a celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, Fiul.

Surse

• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 114-115.
• http://en.wikipedia.org/wiki/Angel
• http://www.gotquestions.org/Francais/Lange-Seigneur.html