Diavol: Diferență între versiuni
IoanC (Discuție | contribuții) |
(vezi discuţie) |
||
| Linia 15: | Linia 15: | ||
==Lucrarea diavolilor== | ==Lucrarea diavolilor== | ||
| − | [[Sfinţii Părinţi]] învaţă că diavolul | + | [[Sfinţii Părinţi]] învaţă că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui [[Iov]]. |
| − | Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni | + | Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13). |
==Articole conexe== | ==Articole conexe== | ||
Versiunea de la data 5 octombrie 2011 10:10
| Acest articol face parte din seria Îngeri | |
| Îngeri și demoni | |
| Înger | Diavol Îngerul Domnului | Îngerul păzitor Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel Lucifer | |
| Cele nouă cete îngerești | |
| Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri | |
| A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate | |
| A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri | |
| Editați această casetă | |
Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este o fiinţa spirituală decăzută, un înger căzut, un duh / spirit rău.
Nume
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.
Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer.
Căderea dracilor
Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:
Lucrarea diavolilor
Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov.
Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).
