Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie

{{{nume}}}
{{{Imagine}}}
Jurisdicție	Biserica Ortodoxă Rusă
Tip	mănăstire de călugări
Înființată	1337
Ctitori	{{{ctitor}}}
Stareț	Arhiepiscopul Feognost de Serghiev-Posad
Mărime aprox.	?
Localizare	Sergiev Posad
Limba liturgică	slavonă
Cântarea	Cântarea rusă
Schituri, metocuri și chilii	{{{schituri}}}
Hramuri	Sfânta Treime - Sfântul Serghie de Radonej
Site web oficial	{{{site}}}

Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie (în ruseşte: Троице-Сергиева Лавра "Troitse-Sergiyeva Lavra") este una dintre cele mai renumite mănăstiri din Rusia. Situată lângă oraşul Sergiyev Posad, la aproape 65 de km nord-est de Moscova, a fost înfiinţată în 1340 de Sfântul Serghie de Radonej, sfântul patron al Rusiei.

Istoric

Mănăstirea cu hramul Sfânta Treime a fost înfiinţată de Sfântul Serghie de Radonej împreună cu fratele său Ştefan. Ei au construit o chilie şi o simplă capelă în sălbăticia din pădurea de pe Dealul Makovets situat la nord de Moscova, pentru a începe o viaţă de izolare şi rugăciune. Ei au dedicat capela Sfintei Treimi. Pe măsură ce oamenii aflau de ei, tot mai mulţi au început să vină pentru călăuzire spirituală. Odată cu aceştia au sosit şi alte persoane doritoare de o viaţă închinată rugăciunii care şi-au construit chilii în apropiere. Cu timpul numărul lor a ajuns la doisprezece şi astfel a fost înfiinţată sihăstria. În 1355, Serghie a stabilit un set de reguli care au devenit modelul de organizare al mănăstirii şi, de asemenea, a devenit model pentru peste aproape 400 de comunităţi monastice înfiinţate de ucenicii săi. Regulile stabileau planul de dezvoltare a mănăstirii, incluzând o sală de mese, o bucătărie şi o brutărie.

Odată cu dezvoltarea mănăstirii şi creşterii faimei acesteia, influenţa lui Serghie a crescut odată cu sprijinul acordat prinţilor din Moscova. Un apogeu al acestui sprijin a fost binecuvântarea dată de Serghie Marelui Prinţ Dmitri Donskoy şi armatei sale atunci când Dmitri a plecat să lupte şi să-i învingă pe tătari în Bătălia de la Kulikovo din 1380, o bătălie în care Dmitri a fost însoţit de doi călugări ai lui Serghie, Peresvet şi Oslyabya.

Serghie a adormit în Domnul în 1392, chiar înainte de reîntoarcerea tătarilor şi devastarea mănăstirii mai târziu în acel an. În 1408 mănăstirea a fost iarăşi atacată şi arsă în timpul campaniei hanului tătar Edigei împotriva Moscovei. Stareţul Nikon a găsit moaştele lui Serghie păstrate miraculos în ruinele mănăstirii atunci când a început reconstrucţia. Abatele Nikon a construit o biserică din lemn în care a plasat moaştele lui Serghie.

După fiecare atac, Abatele Nikon a condus reconstruirea mănăstirii. În 1422, acelaşi an în care Serghie a fost declarat sfânt patron al statului rus moscovit, a început construcţia unei catedrale din piatră în stilul Suzdal-Vladimir. Construcţia a fost realizată de o echipă de călugări sârbi care se refugiaseră la Sfânta Treime după Bătălia din Kosovo din Serbia. Catedrala, care a înlocuit Biserica Sfântului Serghie peste care a fost construită, a fost dedicată Sfintei Treimi. Moaştele Sfântului Serghie sunt păstrate în această catedrală. Andrei Rubleov şi Daniil Chyorny, cei mai mari iconografi ai acelor vremuri, au luat parte la decorarea Catedralei Sfintei Treimi cu fresce.

Cu timpul, a apărut tradiţia ca regalitatea de la Moscova să fie botezată în catedrală dar şi să ţină acolo slujbele de mulţumire. Prin donaţiile nobilimii, mănăstirea a devenit foarte bogată, putând susţine chiar şi o armată de 20,000 de oameni. Avea în proprietate 100 de moşii lucrate de peste 106,000 de şerbi. Totuşi, dreptul de proprietate i-a fost luat mănăstirii în 1764.

Ivan al III-lea a finanţat construirea unei noi biserici cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt (Dukhovsky) în 1476. Această biserică, construită de artişti din Pskov, este unul din exemplarele încă existente în Rusia de biserică cu clopotniţă peste biserică. Biserica Sfântului Nikon, finanţată de Vasile al III-lea, a fost finalizată în 1548, un an după ce Nikon a fost canonizat. Lângă zidul de apus al bisericii lui Nikon a fost construită o capelă numită Cortul lui Serapion, peste mormântul Sfântului Serapion, arhiepiscop de Novgorod.

În secolul al XVI-lea, Ivan al IV-lea, supranumit şi “cel Groaznic", a finanţat construirea unei catedrale uriaşe, asemănătoare arhitectonic cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului Din Kremlinul Moscovei. Construcţia Catedralei Uspensky (Adormirii) a durat douăzeci şi şase de ani. A fost construită pentru a comemora cucerirea Kazanului şi Astrakhanului. Interiorul, inclusiv iconostasul, a fost realizat de numeroşi artişti, dintre care s-a remarcat Simon Ushakov, a cărui capodoperă, icoana Cina cea de Taină împodobeşte iconostasul. Frescele violete şi albastre de pe zidurile interioare au fost realizate de maeştrii Yaroslav în 1684.

Zidul de lemn din jurul mănăstirii a fost înlocuit cu unul din pietre mari pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Zidul, care se întindea pe o lungime de 1,5 km era dotat cu doisprezece turnuri. Zidurile groase au fost utile în apărarea mănăstirii în timpul asediului polonez din 1608-1610. În 1618, Sfânta Treie a fost din nou asediată de către Vladislav al IV-lea dar fără succes. Spre sfârşitul acelui secol agitat, s-au construit mai multe clădiri. Printre acestea se numără palatul regal construit de Petru I pentru tatăl său, Ţarul Alexei şi care în prezent adăposteşte Academia de Teologie. În 1686, a fost adăugată o sală de mese/biserică dedicată Sfântului Serghie, la vremea aceea cea mai mare sală din Rusia. Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost adăugată în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea. Această biserică a fost finanţată de familia Stroganov şi a fost construită peste una din porţile mănăstirii. De asemenea, în acel secol s-au mai construit chilii pentru călugări, un spital în 1635 şi o capelă peste Fântâna Sfântul Serghie care a fost descoperită în 1644 şi din care credincioşii iau apă sfinţită.

Mănăstirea a fost favorizată de Elisabeta care a finanţat construcţia Bisericii Fecioara din Smolensk şi o clopotniţă de 98 de metri înălţime, construită între 1741 şi 1769 de arhitecţii Ivan Michurin şi Dmitri Ukhtomsky. Aceasta era cea mai înaltă construcţie din Rusia.

În 1742, la mănăstire a fost înfiinţat un seminar. În 1814, seminarul a fost înlocuit cu Academia din Moscova care a fost transferată aici din Moscova. În plus, mănăstirea sprijinea câteva schituri în Sergiyev Posad. După preluare puterii de către bolşevici spre sfârşitul anului 1017, Mănăstirea a fost închisă în 1920 de noul guvern sovietic iar clădirile ei au fost atribuite unor instituţii guvernamentale pentru utilizări diverse. În pofida eforturilor de salvare ale eforturilor lui Pavel Florensky şi ucenicilor săi, multe din lucrurile sfinte ale Lavrei au fost pierdute sau transferate în alte locaţii de-a lungul anilor. Clopotele acestei mănăstiri au fost distruse în 1930, inclusiv cel de 65 de tone numit Clopotul Ţarului.

În 1945, bolşevicii au înapoiat Sfânta Treime rămăşiţelor Bisericii Ortodoxe Ruse. Returnarea făcea parte din legalizarea Bisericii ca recunoaştere a eforturilor sale pentru apărarea ţării din timpul invaziei naziste din Al Doilea Război Mondial (numit în Rusia Marele Război Patriotic). Prima liturghie la Mănăstire a avut loc în 16 aprilie 1946 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Mănăstirea a devenit sediul patriarhului până când a fost transferat la Mănăstirea Danilov din Moscova în 1983.

Moştenirea

Din vremea Sfântului Serghie, Mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Serghie a fost centrul pietăţii ruseşti şi al naţionalismului. După binecuvântarea dată de Serghie Marelui Prinţ Dmitri Donskoy şi armatelor sale, ei fiind victorioşi în Bătălia de la Kulikovo, Mănăstirea a devenit centrul religios al regalităţii de la Moscova care a furnizat constant suport financiar acesteia. Cinstirea lui Seghie ca sfânt a început devreme, el fiind canonizat în 1422 şi cinstit ca sfânt patron al Rusiei. În special, Ivan al IV-lea l-a cinstit pe acest sfânt. Asocierea dintre Sfântul Serghie şi Mănăstirea Sfânta Treime a devenit atât de strânsă încât a intrat în numele mănăstirii.

Încă din primii ani din perioada de formare a statului moscovit, Sfânta Treime a fost adesea asociată cu evenimentele importante din istoria Rusiei. Plecând din Mănăstirea Sfânta Treime, călugări misionari au răspândit Evanghelia lui Hristos în centrul şi nordul Rusiei încă din vremea Sfântului Serghie. În jur de 400 de mănăstiri au fost înfiinţate de aceşti călugări, dintre care menţionăm Mănăstirea Soloveţ de la Marea Albă.

În vremea Timpurilor de necazuri de la începutul anilor 1600, Mănăstirea Sfânta Treime a fost centrul spiritului rus prin aceea că 1500 de apărători ai mănăstirii au rezistat şaisprezece luni în faţa asediului polonez între 1602 şi 1608 şi apoi iarăşi în 1618. La această Mănăstire Kosma Minin şi Prinţul Dmitri Pozharsky împreună cu armatele lor au primit binecuvântarea pe calea urmată în timpul respingerii armatei poloneze din Moscova.

Mănăstirea a fost refugiul Ţareviciului Petru în 1681 şi în 1689 în timpul instigărilor în creştere Strel'tsi, provocate de sora sa pe jumătate Sofia. Odată cu ascensiunea lui Petru I ca ţar, Mănăstirea a început să primească mai multă atenţie din parte acestuia şi a succesorilor săi, Împărătesele Ana, Elizabeta şi Ecaterina a II-a. În mod special, Elisabeta a favorizat Mănăstirea. În 1744, Elizabeta a ridicat-o la rangul de lavră, iar mitropolitul de Moscova a fost desemnat arhimandrit al acesteia, ca recunoaştere a locului deţinut în societatea rusă.

Mănăstirea, practic, a decedat după preluarea puterii de către bolşevici, dar după restituirea ei către Biserica Ortodoxă de după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi-a reluat poziţia de întâietate în promovarea creştinismului ortodox în Rusia.

Legături externe

• Wikipedia: Troitse-Sergieva Lavra
• Holy Trinity-St. Sergius Lavra
• Architectural Ensemble of the Trinity Sergius Lavra in Sergiev Posad (UNESCO World Heritage Sites)