Macedonianism
Macedonianismul este o erezie anti-trinitară susținută de unii creștini în secolele III-IV d.Hr., numiți și Pnevmatomahi (gr. τὸ πνεῦμα — to pnevma = duh, spirit și gr. μάχη, ἡ — mahi = luptă, bătălie; = adică „luptători împotriva Duhului Sfânt”), și care și-a primit numele după Macedonie, care a fost patriarh de Constantinopol în secolul al IV-lea.
Învățătura pnevmatomahă
Macedonie și cei care îi susțineau ideile erau semi-arieni. Ei învăţau că, deşi Fiul era veşnic, El nu era deofiinţă (lat: consubstanciales, gr.: homoousios) cu Dumnezeu Tatăl, adică nu împărtăşea aceeaşi natură, esenţă sau fire cu Acesta, ci era doar de o natură asemănătoare (gr. homoiousios) cu a Tatălui. Ei mai învăţau şi că Duhul Sfânt nu era veşnic şi deofiinţă cu Tatăl, ci o creaţie a Tatălui şi o acţiune a Fiului. Astfel, macedonienii negau faptul că Duhul Sfânt este un Ipostas sau Persoană din Sfânta Treime.
Opoziția
Mulți Sfinți Părinți au scris contra mecedonianismului, între care teologi importanți precum Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa și Grigorie Teologul. Macedonianismul a fost condamnat la Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381), care a și adăugat câteva fraze Crezului:
"Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ κύριον, (καὶ) τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν πατρὶ καὶ υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν."
Anume:
"Şi întru unul Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul,
Carele din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci."
Surse
- Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.