Isihie din Ierusalim

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 aprilie 2024 13:31, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: Sfântul '''Isihie din Ierusalim''' sau '''Isihie Prezbiterul'''<ref>Supranumele de „presbiter” i-a fost consacrat de către posteritate pentru a evita confuzia cu episcopul Is...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Isihie din Ierusalim sau Isihie Prezbiterul[1] a fost un călugăr învățat, preot și predicator al Bisericii din Ierusalim în prima jumătate a secolului al V-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 martie[2].

Viața

Probabil originar din Ierusalim, Sfântul Isihie a dobândit, prin viețuirea la Locurile Sfinte și prin o meditație asiduă a Scripturii, o cunoaștere rară a lui Dumnezeu. Această prezență în el a Cuvântului l-a împins să se retragă într-un deșert (la limita între Palestina și Egipt), unde a adunat în sine exemplele virtuților pe care le-a admirat la sfinții pustnici din Palestina. În jurul anului 412, patriarhul Ierusalimului, Ioan al II-lea (386-417), l-a obligat să accepte hirotonia preoțească și să rămână în Orașul Sfânt, pentru a împodobi biserica Învierii cu comorile înțelepciunii sale.

Ulterior, a devenit unul dintre cei mai prețioși colaboratori ai patriarhului Iuvenalie în materie teologică și exegetică, și a luat parte la lupta împotriva ereziei nestoriene, apărând, ca Sfântul Chiril al Alexandriei, doctrina ortodoxă despre Persoana lui Hristos. Susținând teologia chiriliană în timpul controversei nestoriene, a combătut învățăturile dogmatice ale antiohienilor, iar în faza calcedoniană a disputei hristologice a fost revendicat atât de către miafiziți[3] cât și de calcedonieni, ceea ce evidențiază autoritatea și respectul de care se bucura în prima jumătate a secolului al V-lea în Palestina într-un context atât de tulbure[4].

În biografia sa despre Sfântul Eftimie, Chiril din Schitopolis îl amintește pe Isihie cu prilejul sfințirii lavrei marelui Eftimie în anul 429, însoțindu-l pe episcopul Iuvenalie și pe horepiscopul Pasarion, în calitate de „dascăl al Bisericii” și „teolog”, Sfântul Eftimie numărându-l printre „luminătorii vestiți care străluceau în lume”[5].

Se spune despre el că a explicat aproape întreaga Scriptură, evidențiind interpretarea morală și spirituală a Vechiului Testament. Dotat cu o rară elocvență, a rostit predicile, pline de o sclipire admirabilă a Scripturii, în onoarea sfinților și pentru sărbătorile anului liturgic.

Pe lângă comentariile biblice și omiliile pe teme scripturistice Isihie ne-a mai lăsat câteva predici la praznice împărătești și sfinți, precum și o Istorie bisericească, păstrată fragmentar în care respinge teologia nestoriană, dar mai ales tradiția exegetică a Școlii Antiohiene.

Activitatea omiletică și-a desfășurat-o cu preponderență în Ierusalim la biserica Sfântului Mormânt, biserica mare din Sion și martirionul lui Constantin cel Mare unde se găsea cinstita Cruce. La acestea se adaugă o biserică aflată pe drumul dintre Bethleem și Ierusalim, unde expune cel puțin două cuvântări despre Maica Domnului.

Alături de contemporanul său Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului (436-446), devine un reper în epocă prin contribuțiile sale la dezvoltarea mariologiei, dar ne oferă în plus informații ce țin de aspectele locale, palestiniene, ale cultului Sfintei Fecioare.

Bucurându-se de admirația și de stimă întregii Biserici, a adormit în pace, probabil câțiva ani după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451).

Note

  1. ↑ Supranumele de „presbiter” i-a fost consacrat de către posteritate pentru a evita confuzia cu episcopul Isihie (Isac) al Ierusalimului (601-609), contemporan al Sfântului Grigorie Dialogul.
  2. ↑ Pentru viața sfântă și contribuțiile sale teologice a fost canonizat de timpuriu, fiind pomenit în sinaxarul Bisericii din Constantinopol la 28 martie, în vreme ce potrivit Lecționarului georgian din Ierusalim este prăznuit la 22 septembrie. - cf. Gérard Garitte, Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe siècle), Bruxelles 1958, p. 91.
  3. ↑ V. https://en.orthodoxwiki.org/Miaphysitism
  4. ↑ Autoritatea sa în epocă este subliniată și de faptul că lucrările lui sunt semnate simplu Hagiopolites sau Ierusalimiteanul.
  5. ↑ Chiril de Schitopolis, Viețile Pustnicilor Palestinei, 26,20-27, traducere, studiu introductiv și note de Ierom. Agapie Corbu, Ed. Sf. Nectarie, s.l., s.a., p. 46-47.

Surse

  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
  • Asist. Dr. Dragoș Boicu, „Omilia la Întâmpinarea Domnului a preotului Isihie din Ierusalim (CPG 6580)”, în Revista Teologică, nr. 3 / 2018, pp. 269-279.
  • Faulhaber, Michael. "Hesychius of Jerusalem." The Catholic Encyclopedia. Vol. 7. New York: Robert Appleton Company, 1910. - http://www.newadvent.org/cathen/07303b.htm.
  • Wikipedia
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Isihie_din_Ierusalim&oldid=57298”