Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2011 05:18, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (legături interne; note)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Istoria Bisericii este o parte importantă a înţelegerii credinţei creştine ortodoxe. Creştinii ortodocşi se definesc în mod deosebit prin fidelitatea lor faţă de tradiţia Bisericii, prin continuitatea lor cu cei care au care au primit şi propovăduit adevărul lui Iisus Hristos lumii, cu aceia care au ajutat la formularea şi exprimarea formulelor şi cultului de credinţă, şi cu aceia care au continuat să urmeze neschimbată, dar mereu dinamică Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.

Cronologia de mai jos îşi propune să redea istoria creştinismului în spaţiul actualmente românesc din perioada apostolică şi până în prezent. Istoria creştinismului pe acest teritoriu este cea a unui spaţiu fragmentat din punct de vedere politic de-a lungul istoriei şi în care au trăit de-a lungul timpului mai multe populaţii etnic, lingvistic şi cultural diferite. Denumirea articolului de Istoria Bisericii Ortodoxe Române ilustrează însă situaţia politică şi statutul jurisdicţional actual al acestui spaţiu, reunit într-un singur stat naţional şi cu o Biserică Ortodoxă autocefală şi unitară începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. Se vorbeşte aşadar despre Istoria Bisericii Ortodoxe Române în acelaşi sens în care sunt consideraţi ca sfinţi români toţi sfinţii care au trăit sau petrecut o vreme în spaţiul românesc.

Perioada apostolică (33-100)

Perioada pre-niceeană (100-325)

  • ~290, 8 iulie – Sf. Epictet preotul şi Astion monahul, originari din Asia Mică, probabil din provincia Frigia, primesc mucenicia în cetatea Halmyris, în Dobrogea de azi, în vremea persecuţiilor lui Diocleţian.
  • ~290-300 – Evanghelicus, originar din Tracia, este primul episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului (azi Constanţa).
  • ~300- ~304 – Efrem, ucenic al Sf. Hermon al Ierusalimului (300-314) propovăduieşte creştinismul la Gurile Dunării şi în jurul Pontului Euxin; episcop de Tomis o vreme, primeşte mucenicia la Chersones, în Crimeea, în vremea Marii Persecuţii.
  • ~304- ~ 323 – Tit devine episcop de Tomis până la începutul anilor 320, când primeşte mucenicia într-o zi de 15 septembrie. Îi urmează pe tronul tomitan episcopul Gordian, care primeşte mucenicia în preajma anului 323, potrivit tradiţiei într-o zi de 13 septembrie.
  • 303-304 sau 319-321 – Mucenicia Sfinţilor Zotic, Atal, Camasis şi Filip şi a celor dimpreună cu dânşii, ale căror moaşte au fost descoperite în bazilica de la Isaccea-Niculiţel, în timpul persecuţiilor din vremea lui Diocleţian sau Liciniu.
  • În anii 320 sursele înregistrează un episcop misionar foarte activ în Dacia Pontică.


Perioada niceeană (325-451)

Perioada bizantină (451-1300)

  • 431 - Sinodul III Ecumenic de la Efes.
  • 451 – Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon.
  • 553 – Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol
  • 660-692 – Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol.
  • 787 – Sinodul VII Ecumenic de la Niceea.
  • sec. IX-X – informaţii despre voievodatele din Transilvania conduse de Gelu, Glad şi Menumorut.
  • 1002 – Informaţii despre viaţa creştină din localitatea Morisena (Cenad)
  • 1020 – Menţiuni despre episcopia de Dibiscos/Tibiscum, în Banat.
  • 1205 – Menţiune despre o episcopie ortodoxă în Transilvania, „pe moşiile cneazului Bâlea”.
  • 1234 – Scrisoarea papei Grigore IX al Romei către principele Bela al Ungariei, cuprinzând informaţii despre organizarea bisericească de la sud de Carpaţi.
  • 1247 – Diploma acordată cavalerilor ioaniţi de regele Bela al IV-lea al Ungariei, în care sunt amintite mai multe formaţiuni prestatale româneşti şi organizarea bisericească de la sud de Carpaţi[1].

Perioada domniilor pământene în Ţările Române (~1300-1711)

Ţara Românească

  • cca 1310-1352 – Domnia lui Basarab I în Ţara Românească.
  • 1330 – Independenţa Ţării Româneşti după bătălia de la Posada.
  • 1352-1364 - Domnia lui Nicolae Alexandru al Ţării Româneşti.
  • 1359 - Recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia Ecumenică, avându-l ca mitropolit pe Sf. Ierarh Iachint[2].
  • 1386-1418 – Domnia lui Mircea cel Bătrân în Ţara Românească.
  • 1406, 26 decembrie – trecerea la Domnul a Sf. Nicodim de la Tismana, reorganizator al vieţii monahale în Ţara Românească.
  • 1495-1508 – Domnia lui Radu cel Mare al Ţării Româneşti.
  • cca 1503-1505 – Reorganizarea Bisericii din Ţara Românească. Înfiinţarea episcopiilor Râmnicului şi Buzăului.
  • 1508 – Apare Liturghierul lui Macarie, prima carte tipărită pe teritoriul Ţărilor Române.
  • 1508, 11 august – trecerea la Domnul a Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care a fost o vreme mitropolit şi în Ţara Românească.
  • 1512-1521 – Domnia Binecredinciosului Neagoe Basarab al Ţării Româneşti.
  • 1516, 18 ianuarie – trecerea la Domnul a Sf. Sfinţitului Ierarh Maxim al Ungrovlahiei.
  • 1517, 15 august – Sfinţirea mănăstirii de la Curtea de Argeş.
  • 1517 – Mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la Argeş la Târgovişte.
  • 1593-1601 – Domnia lui Mihai Viteazul în Ţara Românească, apoi (din 1600) şi în Moldova şi Transilvania.

Moldova

  • Începutul sec. al XIV-lea – Întemeierea Episcopiei Romanului.
  • 1359 – Întemeierea Moldovei ca stat independent
  • cca. 1359-cca. 1365 – Domnia lui Bogdan I al Moldovei.
  • 1400-1432 – Domnia lui Alexandru cel Bun al Moldovei
  • 1401 – Recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică.
  • 1438-1439 – Sinodul unionist de la Ferrara-Florenţa
  • 1453-1478 – Păstoria mitropolitului Teoctist I al Moldovei.
  • 1457-1504 – domnia Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
  • 1466-1470 – Construcţia mănăstirii Putna.
  • 1488 – Construcţia mănăstirii Voroneţ.
  • 1508-1528 – Păstoria mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei.
  • 1527-1538 şi 1541-1546 – Domnia lui Petru Rareş al Moldovei.
  • 1531-1558 Păstoria episcopului Macarie al II-lea Cronicarul de la Roman.
  • 1546-1551 – Păstoria mitropolitului Grigorie Roşca al Moldovei.
  • 1598 – Înfiinţarea Episcopiei Huşilor.
  • 1608-1629 – Păstoria mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei.
  • 1632-1653 – Păstoria Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei (trecut la Domnul în 1657 la Mănăstirea Secu; prăznuit pe 30 august).

Transilvania şi Banat

  • 1370 – Întemeierea Mitropoliei Severinului.
  • 1376 – Atestare epigrafică a arhiepiscopului Ghelasie al Transilvaniei la Râmeţ.
  • 1456 – Atestare documentară a mitropolitului Ioan de Caffa la Hunedoara.
  • 1488 – Atestare documentară a mitropolitului Daniil al Transilvaniei la Feleac.
  • 1544 - Apare Catehismul românesc de la Sibiu, prima carte tipărită în limba română (pierdută)
  • 1551-1553 – Apare Tetravanghelul slavo-român de la Sibiu, prima carte tipărită în limba română care s-a păstrat până în prezent.
  • 1557 – Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Geoagiu.
  • 1570 – Apar la Braşov Liturghierul şi Psaltirea tipărite în limba română de diaconul Coresi.
  • cca. 1572 – Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Alba Iulia
  • 1587 – Apare Palia de la Orăştie.
  • 1585-cca. 1605 – Păstoria mitropolitului Ioan al III-lea al Transilvaniei, în scaunul de la Alba-Iulia.

Perioada fanariotă (1711/1716-1821)

Ţara Românească

Moldova

Transilvania

Perioada revoluţionară şi a domniilor regulamentare (1821-1859)

Ţara Românească

Moldova

Transilvania

Perioada întemeierii statului român şi a monarhiei constituţionale (1859-1945)

Principatele Unite/Regatul României

Transilvania

Basarabia

Bucovina

Perioada comunistă (1945-1989)

Perioada postcomunistă (1989-prezent)

Vezi şi

Note

  1. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925
  2. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Surse