Miron (Cristea) al României

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Prea Fericitul Patriarh Miron Cristea

250px
Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	Bucureşti
Titlul	Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Patriarh al României
Formulă de adresare	Preafericirea Sa
Perioada	1925-1939
Predecesor	-
Succesor	Nicodim Munteanu
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot	13 aprilie 1903
Hirotonire episcopală	21 noiembrie 1909, la Caransebeş
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)
Alte funcții
Date personale
Data nașterii	20 iulie 1868
Locul nașterii	Topliţa, judeţul Harghita
Data morții	6 martie 1939
Locul morții	Cannes, Franţa

Miron Cristea, pe numele de mirean Ilie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița, judeţul Harghita; d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) a fost primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1925 - 1939.

Biografie

Patriarhul Miron Cristea s-a născut la 20 iulie 1868, în orașul Toplița, județul Harghita, într-o familie de țărani români ortodocşi, primind la botez prenumele Ilie. După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică.

A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879 - 1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 - 1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 - 1890).

După absolvirea Institutului Teologic din Sibiu (1890), Ilie Cristea a devenit învățător şi, mai apoi. director la Școala confesională românească din Orăștie. După un an, Mitropolia Ardealului i-a acordat o bursă pentru a-şi continua studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 - 1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie, teza sa de doctorat având subiectul Viața și opera lui Eminescu.

În paralel cu studiile, Ilie Cristea a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, colaborând la ziarele Telegraful Român, Tribuna, Dreptatea și Gazeta Transilvaniei. A fost secretar al Societății studențești ”Petru Maior”.

După terminarea studiilor de la Budapesta, Ilie Cristea a revenit la Sibiu, unde a devenit secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 - 1902), având şi o activitate publicistică asiduă și meritorie, iar în continuare a fost avansat în funcția consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (1902 - 1909). În această calitate, s-a distins ca un bun administrator și organizator. Printre altele, s-a îngrijit de proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu.

Ilie Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah Miron, iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel.

La 21 noiembrie 1909 Miron Cristea a fost ales ca episcop ortodox al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul episcopal la 3 mai 1910. În această calitate s-a remarcat prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria. Astfel, printre altele, a apărat energic școlile confesionale ortodoxe românești din Banat de încercările guvernului ungar de la Budapesta de a le desființa.

La sfârșitul primului război mondial, Miron Cristea a participat, în calitate de episcop ortodox al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii creștine. Un gest memorabil s-a întâmplat atunci: în fața Marii Adunări de la Alba Iulia, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „Precum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind investit și înscăunat la 1 noiembrie 1925 şi devenind astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc.

Alte demnităţi deţinute

Miron Cristea a fost senator de drept în Senatul României interbelice. A fost regent între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930 (perioada când regele Mihai I era minor), iar în perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României.

A fost de asemenea teolog, publicist şi filolog. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Surse

• Miron Cristea - de la Wikipedia, enciclopedia liberă
• Biserica Ortodoxă Română - Patriarhii României