Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Nicolae al Japoniei

Începuturi

 
Sfântul Nicolae, întocmai cu apostolii și luminătorul Japoniei
Nicolae s-a născut în orașul Berezovsky, districtul Volsk, din provincia Smolensk și a fost botezat Ivan Kasatkin. Acolo, tatăl său slujea ca diacon. La vârsta de cinci ani mama sa a murit. Familia diaconului era numeroasă și foarte săracă. În ciuda acestei situații, tânărul Ivan a fost trimis la Școala Teologică din Belsk iar mai târziu la Seminarul Teologic din Smolensk.

În 1857, Ivan, unul dintre cei mai buni studenți, a fost trimis să studieze la Academia Teologică din St. Petersburg, unde a demonstrat un talent remarcabil. Când Ivan se apropia de terminarea studiilor, misiunea sa viitoare — să predice credința ortodoxă în Japonia — i-a fost revelată de către Providența Divină.

Consulul rus în Japonia a trimis o solicitare către Sfântul Sinod (ulterior transmisă Academiei) cerând un preot „care să fie util atât ca ghid spiritual cât și ca profesor și a cărui viață particulară să dea un bun exemplu despre clerul nostru nu numai japonezilor ci și străinilor.” El a scris o petiție Episcopului Nectarius, rectorul, cerându-i să-l declare absolvent și să-l repartizeze la Consulatul Rus din Japonia.

În 24 iunie 1860, Episcopul Nectarius l-a tuns în monahism pe Ivan Kasatkin cu numele de Nicolae în biserica academică a celor Doisprezece Apostoli. La 29 iunie, sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, călugărul Nicolae a fost hirotonit ierodiacon, iar la 30 iunie, când au fost sărbătorită sinaxa celor Doisprezece Apostoli, el a devenit ieromonah.

Sunt remarcabile cuvintele rostite de episcop la binecuvântarea noii misiuni a tânărului monah: „Va trebui să-ți trăiești viața monahală în afara mănăstirii. Va trebui să-ți părăsești patria și să-L slujești pe Dumnezeu într-o țară neprietenoasă și necredincioasă. Odată cu crucea ascetismului trebuie să-ți iei și traista de călugăr, alături de valorile monastice va trebui să te înhami și la o misiune apostolică.”

Primii ani în Japonia

În iunie 1860, ieromonahul Nicolae și-a stabilit ca viitor sediu orașul Hakodate, luând cu el în lunga călătorie icoana Maicii Domnului din Smolensk. În drumul său spre Japonia, el s-a întâlnit cu renumitul episcop al Bisericii Rusiei, Sfântul Inochentie (Popov-Veniaminov), Arhiepiscop de Kamchatka, Kurile Insulele Aleutiane (mai târziu Mitropolit de Moscova), supranumit apostol al Americii și Siberiei. În Nikolaevsk-on-Amur, el a învățat din experiențele călugărilor misionari tot ceea ce era necesar pentru buna desfășurare a activității sale apostolice „chiar până la capătul pământului”.

La 2 iulie 1861 Nicolae a ajuns la Hakodate. La prima vedere părea aproape imposibil să predice Evanghelia în Japonia. După spusele Părintelui Nicolae, „japonezii acelor vremuri îi considerau pe străini niște bestii și considerau creștinismul ca fiind o biserică viciată, de care puteau aparține doar vrăjitorii și criminalii dovediți”. I-au trebuit lui însuși opt ani pentru ca să se familiarizeze cu țara, cu oamenii și cu limba, cu obiceiurile și cu tradițiile celor cărora trebuia să le predice.

Nicolae a învățat limba și cultura japoneză cu mare râvnă. În special după întâlnirea cu Arhiepiscopul Inochentie în septembrie 1861 în Hakodate, motivația sa pare că s-a întărit. În Japonia, tânărul Nicolae a încercat să-și păstreze abilitățile pentru limbi vestice și citea cărți în limbi străine. Inochentie l-a găsit citind cărți vestice în cele din urmă și l-a certat. După spusele lui Inochentie, toate eforturile lui Nicolae trebuiau să se îndrepte spre învățarea limbii, culturii și istoriei japoneze astfel încât el să fie capabil să facă o traducere corectă a Scripturii în japoneză. Nicolae a fost puternic impresionat de cuvintele arhiepiscopului Inochentie și le-a urmat supus.

Ieromonahul Nicolae frecventa adunări populare cu scopul de a-i asculta pe povestitorii ambulanți și pe predicatorii budiști. În 1868, Părintele Nicolae era deja un maestru al vorbirii în limba japoneză. Cunoștințele lui despre istoria Japoniei erau mai profunde decât cele ale multor japonezi. În același timp, el a învățat, de asemenea, și limba engleză care era pe cale să devină o limbă de circulație mondială. Pe vremea aceea, congregația părintelui Nicolae număra douăzeci de bărbați și femei.

Spre sfârșitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a mers la St. Petersburg pentru ca să raporteze Sinodului rezultatele muncii sale. S-a luat decizia de „înființare a unei Misiuni Ecleziastice Ruse speciale care să predice cuvântul lui Dumnezeu printre păgâni”. Părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de arhimandrit și numit șef al acestei misiuni.

După reîntoarcerea în Japonia, viitorul episcop și-a lăsat congregația pe seama ieromonahului Anatolie, noul său ajutor și a mutat centrul misionar la Tokyo.

În 1871, au început în Japonia persecuțiile împotriva creștinilor, care i-au afectat pe mulți, inclusiv pe Paul Sawabe, primul japonez ortodox, care mai târziu va deveni un preot misionar vestit.

Întemeierea și dezvoltarea misiunii

Înainte de 1873 persecuțiile s-au diminuat puțin și a devenit posibilă propovăduirea creștinismului. În același an, arhimandritul Nicolae a început să zidească o biserică și o școală pentru cincizeci de persoane în Tokyo, urmată de o școală teologică, care a fost transformată în seminar în 1878.

În 1874, Pre Sfințitul Paul, Episcop de Kamchatka, a sosit în Tokyo pentru a hirotoni candidații locali propuși de Arhimandritul Nicolae. În acea vreme, existau patru școli în Tokyo: o școală de catehism, un seminar, o școală de fete și o școală de preoți; și două școli în Hakodate, una pentru băieți și una pentru fete.

Spre sfârșitul anului 1877, Misiunea a început să publice un magazin, „Mesagerul Bisericii” cu o apariție periodică. În 1878, erau 4115 creștini în Japonia. În cultul public și educația comunității locale se folosea limba locală. Tot în limba locală a fost inițiată publicarea de cărți despre spiritualitate și etică.

 
Episcopul Nicolae

În 1880, Sfântul Sinod a decis să crească personalul misiunii și să-l ridice pe păstorul ei, Arhimandritul Nicolae la rangul de episcop. La 30 martie 1880, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop de Tokyo în Catedrala Sfintei Treimi de la Lavra Alexandru Nevski. Episcopul scria mai târziu: „În timpul sfintei taine a hirotonirii, sentimentele îl copleșesc pe om împotriva voinței lui, ochii i se umezesc, sufletul este stingherit. Ființa sa interioară se transformă pe măsură ce ierarhii își pun mâna dreaptă peste capul lui. Se ridică o persoană total diferită de cea care a îngenunchiat în fața sfântului altar”.

De atunci, Episcopul Nicolae și-a continuat munca apostolică cu și mai mult zel. El a terminat în 1891 construirea Catedralei Sfintei Învieri, apoi a început traducerea cărților liturgice și a compus un „Dicționar Teologic Ortodox” în japoneză. El acorda o mare atenție numeroaselor comunități ortodoxe.

Războiul Ruso-Japonez din 1905, totuși, s-a dovedit a fi o perioadă de mari încercări pentru Sfântul Nicolae și turma sa. El a rezistat acestor încercări cu multă onoare, marea surpriză a japonezilor. El a găsit o cale pentru ajutorarea prizonierilor de război ruși care se găseau într-o situație dificilă. Ca recunoaștere pentru meritele sale fără precedent, el a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.

În 1911, după cincizeci de ani de activitate misionară a Sfântului Nicolae, Biserica Ortodoxă a Japoniei număra 266 de comunități, formate din 33017 ortodocși laici, un arhiepiscop, 35 de preoți, șase diaconi, 14 profesori de muzică și 116 catehiști.

 

Prin întreaga sa viață, Sfântul Nicolae a dat un exemplu de călăuză spirituală deplin devotată misiunii sale. El a fost un om de o inepuizabilă energie, deplin implicat și de o remarcabilă eficiență. El spunea odată: „Consider că este nepotrivit pentru un misionar să se pensioneze, în afară de situația când el este total indisponibil lucrării sale. Nu am îmbrăcat niciodată o cămașă de interior, nici măcar în vis. Mai bine mor acolo unde mă trimite Providența Divină să ar și să semăn.”

 
Mormântul Sfântului Nicolae de Japonia în Cimitirul Yanaka, Tokyo, Japonia

Aceste cuvinte reflectă pe deplin natura sa umană. Viața lui personală a fost aceea a unui ascet. El nu a încercat niciodată să facă vreun fel de faptă vitejească specială, în schimb și-a predat întregul suflet în mâinile Domnului. Viața lui a fost marcată de greutăți și voluntariat, uitare de sine și extenuare, de slăbiciunile unui bătrân. Cu toate acestea, viața sfântului a fost o manifestare limpede a succesului în depășirea acestor greutăți pentru împlinirea poruncilor lui Hristos, arătate lumii întregi.

La 3 februarie 1912, Arhiepiscopul Nicolae, luminătorul Japoniei, a adormit în pacea Domnului la vârsta de 75 de ani, fiind succedat de asistentul său, viitorul Mitropolit Serghie (Tihomirov). La 10 aprilie 1970, Biserica Rusiei, păstorită de Patriarhul Alexei I al Moscovei și al întregii Rusia a hotărât să-l glorifice pe Arhiepiscopul Nicolae numindu-l Întocmai cu Apostolii. Printre ortodocși, în Japonia în special, Sfântul Nicolae este în prezent venerat ca om de mare sfințenie și un intermediar în relația cu Dumnezeu.

Citate

„Japonezii ne bat, toate popoarele ne urăsc, se vede că Domnul Dumnezeu își revarsă Mânia Sa asupra noastră. Dar cum să fie altfel? Pentru ce să fim iubiți și jeliți? Nobilimea noastră s-a pervertit sute de ani cu iobăgia și a devenit perversă până în măduva oaselor. Poporul simplu a fost apăsat sute de ani de aceeași stare a iobăgiei și s-a făcut ignorant și grosolan până în ultimul hal; clasa slujbașilor și funcționărimea a trăit din luarea de mită și prădarea banului public, încât astăzi avem pe un capăt și pe toate treptele funcționărești cea mai nerușinată prădare a banului public peste tot unde se poate fura. Clasa de sus – o colecție de imitatori și adoratori ba ai Franței, ba ai Angliei, ba ai Germaniei și a tot ceea ce este de peste hotare; preoțimea, apăsată de sărăcie abia de menține cateheza, – îi mai arde ei de cultivarea idealurilor creștine și de iluminarea altora prin ea însăși?... Și cu toate acestea noi avem cea mai bună părere despre noi înșine: doar noi suntem creștini adevărați, doar la noi există un învățământ adevărat, iar alții stau în întuneric și putrezire; iar de puternici suntem într-atât încât ceilalți ar încăpea într-o căciulă de-a noastră... Dar nu-i așa, căci nu în zadar s-au prăbușit peste Rusia nenorocirile de azi – ea însăși și le-a atras pe cap. Doamne Dumnezeule, fă ca acestea să fie doar toiagul pedepsitor al Iubirii Tale! Nu lăsa, Doamne, ca până la urmă să se neorânduiasă săracă Patria mea. Cruț-o și apăr-o, Doamne!”

„Chinuit e sufletul meu pentru Patria pe care clasa guvernantă o face să fie proastă și fără de cinste.”

„...un slujitor al lui Hristos se cuvine a fi întotdeauna liniștit, plin de bucurie și de viață...”

Imn

Tropar (Glasul 4)

Sfinte Nicolae, Luminătorul Japoniei,
Tu împarți slava și tronul cu Apostolii:
Ești un slujitor înțelept și plin de credință al lui Hristos,
Un templu ales al Duhului Sfânt,
Un vas debordând de dragostea lui Hristos.
Ierarhe Întocmai cu Apostolii,
Roagă-te către Treimea de viață făcătoare
Pentru turma ta și pentru lumea întreagă.


Casetă de succesiune:
Nicolae al Japoniei
Precedat de:
— 		Arhiepiscopia de Tokyo
1880-1912 		Urmat de:
Serghie (Tihomirov)



Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nicolae_al_Japoniei&oldid=47129”