Alexandru Nevski
Sfântul și binecredinciosul Alexandru Nevski a fost Mare Cneaz al Vladimirului și Novgorodului în secolul al XIII-lea, într-o perioadă când teritoriile locuite de ruși erau atacate de dușmani atât din răsărit, cât și din apus. Victoriile sale militare în apus și diplomația sa iscusită în răsărit au reușit să apere nordul Rusiei în fața dominației străine.
Biserica Ortodoxă Rusă l-a proslăvit ca sfânt în 1547. Este prăznuit pe 30 august și 23 noiembrie. De asemenea, printr-o hotărâre din 10 martie 1964 a Sanctității Sale Patriarhul Alexei I și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost stabilită celebrarea Soborului Sfinților din Rostov și Iaroslav pe 23 mai.
Viața
Alexandru Iaroslavici (Александр Ярославич în l. rusă), al patrulea fiu al lui Iaroslav al II-lea Vsevolodovici, Mare Cneaz al Vladimirului, s-a născut pe 13 mai 1219 la Pereslavl-Zaleski, în regiunea Iaroslav. Fiind al patrulea pe linia de succesiune, se considera că nu avea nicio șansă de a urca vreodată pe tronul Vladimirului.
În 1239, s-a căsătorit cu Alexandra, fiica cneazului din Poloțk.
Prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost o perioadă extrem de dificilă pentru formațiunile statale rusești. Invazia mongolă distrusese majoritatea cetăților Rusiei Kievene, datorită și fragmentării acesteia în mai multe cnezate și mari cnezate. După bătălia de la râul Kalka, în care rușii au suferit o gravă înfrângere în fața hoardelor mongole trimise de Genghis Han, Riazanul, Kolomna, Moscova, Vladimirul, Rostovul, Kostroma, Volokolamskul și Tverul au căzut pe rând pradă invadatorilor. Singurele orașe mai importante care au scăpat de distrugere au fost Novgorod și Pskov. Rușii care au fugit să scape de năvălirea mongolilor, s-au îndreptat către nord, în zonele împădurite sau în cele cu terenuri agricole sărace dintre Volga de nord și râul Oka.
Marele cnezat al Vladimirului s-a fărâmițat în 11 cnezate mărunte. Toate aceste mici cnezate recunoșteau suzeranitatea Marelui Cneaz al Vladimirului, acesta din urmă fiind numit de însuși Marele Han al mongolilor, căruia îi era vasal și îi plătea tribut.
Ca și cum dezastrele provocate de invazia mongolă nu ar fi fost de ajuns, ordinul cavalerilor teutoni, aliați cu nobilii războinici din Danemarca și Suedia, și-au sporit expansiunea spre teritoriile nordice ale Rusiei. Profitând de invazia mongolilor, cavalerii teutoni și suedezii au început să cucerească teritorii ale Novgorodului. Cetățenii Novgorodului (care formal era o republică în acea perioadă) l-au chemat în ajutor pe Alexandru Nevski, care își câștigase deja o bună reputație de conducător de oști, oferindu-i în anul 1236 comanda supremă a armatei lor și titlul de Cneaz al Novgorodului.
La 15 iulie 1240 Alexandru i-a învins pe suedezi în bătălia de pe râul Neva, punând capăt expansiunii acestora în nordul Rusiei. Ca urmare a acestei victorii, tânărul cneaz a primit supranumele Nevski (de la râul Neva).
În primăvara anului 1241, cetățenii Novgorodului l-au chemat din nou în ajutor pe Alexandru Nevski, de data aceasta pentru a-i apăra de atacul cavalerilor teutoni. Alexandru i-a învins și pe aceștia, în faimoasa bătălie de pe lacul Ciudskoe (în l. rusă Чудское озеро), cunoscută în istorie și sub numele de „bătălia de pe gheață” sau „bătălia de pe lacul Peipus”, la 15 aprilie 1242. Prin victoriile lui Alexandru Nevski de la Neva și de la lacul Ciudskoe, expansiunea suedezilor și a cavalerilor teutoni spre răsărit a fost oprită pentru o perioadă de câteva sute de ani.
După ce tatăl său, Iaroslav al II-lea Vsevolodovici a fost otrăvit în timpul unei vizite pe care a făcut-o în 1246 la curtea Marelui Han mongol Güyük-Khan, Alexandru a devenit și Mare Cneaz al Vladimirului.
Dându-și seama că rezistența armată în fața mongolilor (care în acea perioadă stăpâneau aproape toată Asia) ar fi fost lipsită de speranță, Alexandru Nevski a ales calea diplomației, încercând să ducă o politică de înțelegere cu aceștia. Când trimișii Marelui Han au venit în 1247 la Novgorod să ceară tribut, el și-a folosit reputația sa de erou al Novgorodului pentru a-și convinge concetățenii de Novgorod că supunerea ar fi cel mai bun lucru, în astfel de condiții fără speranță.
În 1263, când câteva orașe rusești au refuzat să plătească tributul datorat mongolilor, Alexandru s-a dus el însuși la curtea Marelui Han pentru a cere iertare în numele orașelor rebele și pentru a opri astfel oștile mongole care erau deja în drum spre Novgorod. Deși a reușit în acest demers, acesta a fost ultimul și cel mai dificil serviciu pe care l-a făcut pentru poporul său, Alexandru Nevski murind la data de 14 noiembrie 1263 în timpul călătoriei de întoarcere la Novgorod.
Moștenirea lăsată de Alexandru Nevski
Într-o epocă de mari tulburări, Alexandru Nevski a fost un om care a apărat pământurile și poporul său cu mare curaj și ale cărui acțiuni, deși puse sub semnul întrebării de unii istorici, au menținut cu succes integritatea teritorială a țării sale. Ca o consecință a actului său de supunere în fața Marelui Han mongol, Alexandru a fost în măsură să salveze atât cnezatele sale (Novgorod și Vladimir), dar și alte meleaguri rusești, de la dezastru.
Se înțeleg astfel mai bine cuvintele rostite de mitropolitul Chiril al Vladimirului la primirea veștii morții lui Alexandru Nevski, care i-a anunțat pe enoriașii adunați în catedrală: „Copiii mei dragi, aflați că soarele Rusiei a apus!”
Pentru toate faptele sale eroice făcute în slujba poporului său și pentru apărarea credinței creștine ortodoxe, încă din 1547 Biserica Ortodoxă Rusă l-a proslăvit ca sfânt.
Imnografie
- Hristos te-a arătat pe tine, o binecuvântate Alexandru
- Ca pe un nou și slăvit făcător de minuni ;
- Bărbat neînfricat și conducător ce bine ai plăcut lui Dumnezeu
- Comoara dumnezeiască a pământului Rusiei.
- Astăzi cu credință și cu dragoste ne-am adunat
- Ca prin pomenirea ta cea întru bucurie să slăvim pe Dumnezeu.
- Darul tămăduirii primit-ai de la El
- Deci cu stăruință către Dânsul roagă-te pentru fii tăi duhovnicești cei aflați întru nevoi
- Și să mântuiască pe toți creștinii ortodocși.
Condac (Glas 8)
- Te cinstim ca pe o stea a călăuzirii noastre duhovnicești mult strălucitoare
- Ce de la răsărit se ridică; și spre apus se îndreaptă
- Ca cel ce ai îmbogățit poporul rus cu lucrări și cu minuni
- Așa ne luminează și pe noi cei ce te pomenim cu credință, o, binecuvântate Alexandru.
- Astăzi când sărbătorim adormirea ta, te rugăm către Domnul cu osârdie să mijlocești
- Ca pe slujitorii săi cei aflați întru nevoi să-i întărească și să mântuiască pe toți creștinii ortodocși.
Surse
- Bernard Pares, A History of Russia, Johathan Cape, Thirty Bedford Square London, 1955, pp. 79-84
- Nicholas V. Riasanovsky, A History of Russia, 3-rd ed., Oxford University Press New York, 1977, pp. 84-88
Legături externe
- Wikipedia: Alexander Nevsky.
- Alexander Nevsky.
- Translation of the relics of St Alexander Nevsky, from OCA web site.
- Repose of St Alexander Nevsky, from OCA web site.
