Inochentie de Alaska

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Inochentie de Alaska, pictat ținând cartea sa "Indicarea drumului spre Împărăția Cerească", pe care el a scris-o în Aleutine, dar care, la fel de mult, a devenit un text popular în Rusia.

Părintele nostru în rând cu sfinții Inochentie de Alaska, Întocmai cu Apostolii și Luminătorul Americii de Nord (1797-1879), a fost un preot ortodox rus, episcop, arhiepiscop și Mitropolit de Moscova și al Întregii Rusii. El este cunoscut pentru munca sa misionară, educativă și de conducere din Alaska și din Rusia Orientului Îndepărtat din secolul XIX. El este cunoscut pentru zelul depus dar și pentru abilitățile sale excepționale de profesor, lingvist și administrator. Inițial a fost misionar iar apoi episcop și arhiepiscop în Alaska și în Orientul Îndepărtat Rus. El a învățat câteva limbi ale nativilor și a fost autorul a multe din primele lucrări de erudiție referitoare la nativii din Alaska și la limbile lor, dar și a unor dicționare și lucrări religioase în aceste limbaje. De asemenea, el a tradus părți din Sfânta Scriptură în câteva din limbile nativilor din Alaska.

Viața

Sfântul Inochentie, născut Ivan (Ioan) Evseievici Popov-Veniaminov s-a născut în 26 august 1797, în familia unui slujitor al bisericii din orașul Anginskoie, districtul Verkholensk, provincia Irkuțk, din Rusia. Tatăl său a murit când el avea șase ani.

În 1807, Ivan a fost admis la Seminarul Teologic din Irkuțk. În 1817 s-a căsătorit, iar în 18 mai 1817 a fost hirotonit diacon al Bisericii Buneivestiri din Irkuțk. Şi-a terminat studiile în 1818. A fost numit profesor la o școală de parohie iar în 18 mai 1821 a fost hirotonit preot în Biserica Buneivestiri.

La începutul anului 1823, Episcopul Mihail de Irkuțk a primit instrucțiuni să trimită un preot în insula Unalaska din Insulele Aleutine ale Alaskăi. Părintele Ivan Veniaminov s-a oferit voluntar să meargă, iar în 7 mai 1823, a plecat din Irkuțk, însoțit de mama sa în vârstă, de soția sa și de copilul lor mic Inochentie și de fratele său Ştefan. După o călătorie dificilă de un an de zile, ei au ajuns în Unalaska în 29 iulie 1824.

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Editaţi această casetă

După ce Ivan și familia sa au construit și s-au mutat într-o colibă de lut, el a început construcția unei biserici pe insulă și a început să studieze limbile și dialectele locale. El a instruit câțiva parohieni în tehnicile de construcție și împreună cu ei a început construcția unei biserici, care a fost terminată în iulie anul viitor.

Parohia Părintelui Ivan cuprindea insula Unalaska și insulele învecinate Fox și Pribilof, ai căror locuitori fuseseră convertiți la creștinism înainte de sosirea sa, dar care păstraseră multe din obiceiurile și credințele lor păgâne. Părintele Ioan a călătorit adesea între insule într-o canoe, luptându-se cu furtunosul Golf al Alaskăi.

Călătoriile lui în insule l-au familiarizat foarte bine pe Părintele Ivan Veniaminov cu dialectele locale. În scurt timp el a ajuns să stăpânească șase dialecte. El a născocit un alfabet cu litere chirilice pentru dialectul cel mai răspândit, numit dialectul unagan al aleuților, iar în 1828 a tradus Sfânta Evanghelie după Matei și alte materiale bisericești în acest dialect; acestea au fost publicate ulterior în 1840 cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1829, el a călătorit spre coasta Mării Bering a Alaskăi și a propovăduit oamenilor de acolo.

În 1834, Părintele Ivan a fost transferat pe Insula Sitka, în orașul Novoarhanghelsk, numit ulterior Sitka. S-a devotat poporului tlingit și le-a studiat limba și obiceiurile. Studiile sale acolo au fost publicate în lucrarea academică Observații referitoare a limbile kolushchan și kodiak și Alte dialecte din teritoriile ruso-americane, cu un glosar rus-kolușcian.

Inochentie, Mitropolit de Moscova (1797-1879), numit "Apostolul Alaskăi"

În 1838, Părintele Ivan a călătorit la Sankt Petersburg și Moscova, Rusia și la Kiev, Ucraina, pentru a raporta despre activitățile sale și pentru a solicita dezvoltarea activităților bisericii din America rusească. În timpul acestei călătorii, el a primit vestea decesului soției sale. El a cerut permisiunea să se întoarcă la Sitka. În schimb, i s-a sugerat să îmbrace rasa călugărească. Părintele Ivan a refuzat prima dată această propunere, dar în 29 noiembrie 1840, a îmbrăcat rasa monahală. El și-a ales numele de Inochentie în onoarea Episcopului Inochentie de Irkuțk.

În 15 decembrie 1840, Arhimandritul Inochentie Veniaminov a fost hirotonit Episcop de Kamciatka și Insulele Kurile din Rusia și Insulele Aleutine în America rusă. Își avea reședința la Novoarhanghelsk, unde a ajuns în septembrie 1841. Şi-a petrecut următorii nouă ani în administrarea eparhiei dar și în lungi călătorii misionare în zonele îndepărtate. În 21 aprilie 1850, Episcopul Inochentie a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. În 1852, zona Yakut a fost alipită eparhiei Kamciatka, iar în septembrie 1853, Arhiepiscopul Inochentie și-a stabilit sediul permanent în orașul Yakuțk. Inochentie făcea călătorii frecvente de-a lungul eparhiei sale lărgite. El și-a dedicat multă energie traducerii Scripturilor și cărților de slujbă în limba yakută (sakha).

În aprilie 1865, Arhiepiscopul Inochentie a fost numit membru al Sfântului Sinod Dirigent al Bisericii.

În 19 noiembrie 1867, el a fost numit Mitropolit de Moscova, înlocuindu-l pe prietenul și mentorul său Filaret, care adormise în Domnul. În această funcție, el a supervizat revizuirea multor texte bisericești care conțineau erori, a strâns fonduri pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale preoților și a înființat o casă pentru preoții pensionari.

Inochentie a adormit în Domnul în 31 martie 1879. El a fost înmormântat în 5 aprilie 1879, la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie.

Canonizarea

În 6 octombrie 1977, Biserica Ortodoxă Rusă, la solicitarea oficială a Bisericii Ortodoxe din America, l-a canonizat oficial pe Inochentie. Prăznuirea sa se face de două ori pe an -- în 6 octombrie și în 31 martie.

În 1994, în timpul săpăturilor de pe lângă Biserica Sfântul Duh de la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie, moaștele Sfântului Inochentie au fost descoperite, fiind acum cinstite de credincioși atât din Rusia cât și din America.

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Sfinte Părinte Inochentie
Supunându-te Voii lui Dumnezeu
Ai acceptat pericolele și necazurile
Mulți oameni aducând la cunoașterea adevărului.
Ne-ai arătat calea,
Şi acum, cu ajutorul rugăciunilor tale, du-ne în Împărăția Cerurilor.

Tropar (Glasul 2)

Ai evanghelizat poporul nordic al Americii și Asiei,
Propovăduind Evanghelia lui Hristos locuitorilor în chiar limbile lor.
Sfinte ierarh Părinte Inochentie,
Luminător al Alaskăi și al întregii Americi, care ai umblat în căile Domnul,
Roagă-te Lui pentru mântuirea sufletelor noastre în Cereasca Sa Împărăție!

Condac (Glasul 2)

O sărbătoare adevărată a chibzuinței și harului lui Dumnezeu
Este viața ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul țării noastre.
În vitregii și pericole te-ai trudit de dragul Evangheliei
Şi Dumnezeu te-a izbăvit și ținut fără nici o rană.
Din întuneric El te-a ridicat ca să fii exemplu
Că domnul cu adevărat conduce viața omului pe calea folositoare.

Condac (Glasul 2)

Viața ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul țării noastre,
Propovăduiește împărțirea harului lui Dumnezeu!
Pentru lucrul în pericole și necazuri, pentru Evanghelia lui Hristos
Ai fost ținut fără nici o rană și ai fost plin de smerenie.
Roagă-te ca să Ne călăuzească pașii pe calea cea folositoare.
Casetă de succesiune:
Inochentie de Alaska
Precedat de:
?
Episcop de Kamciatka, Insulele Kurile și Insulele Aleutine
1840-1853
Urmat de:
Petru (Ekaterinovski)
Precedat de:
?
Episcop de Yakuțk
1853-1867
Urmat de:
Petru (Ekaterinovski)
Precedat de:
Sfântul Filaret
Mitropolit de Moscova
1867-1879
Urmat de:
Macarie I



Izvoare

  • Orthodox America 1794-1976 Development of the Orthodox Church in America, C. J. Tarasar, Gen. Ed. 1975, The Orthodox Church in America, Syosett, New York

Legături externe