Teofil al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Categorie:Patriarhi ai Alexandriei)
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 și 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă și un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] și exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
−
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 şi 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] şi exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
 
  
−
==Viaţa==
+
==Viața==
−
Little is known of the early life of Theophilus. He is known to have had a sister whose temperament was similar to his. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], who succeeded him, was his nephew. At the time he was elected Archbishop of Alexandria, he was probably a leading member of the [[cler]] in Alexandria and was known for his intellectual gifts, but also for his aggressiveness and violence. Theophilus did not have much tolerance for [[păgânism|păgâni]] or [[eretic]]i.
+
Se cunosc puține lucruri despre tinerețea lui Teofil. Se știe că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Fiul acesteia, Sf. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], nepotul său, i-a succedat ca Patriarh al Alexandriei.
  
−
Until his election to the see of Alexandria in 385, St [[Ieronim]] noted that Theophilus had not shown himself as a public teacher. <ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref> In July 385, he was elected to the [[cathedra|scaunul]] of Alexandria. About 391, having received permission from Emperor [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] to build a [[biserică]] on the site of the pagan temple to Dionysus, Theophilus provoked a confrontation with the pagans by mockingly displaying artifacts from the temple. During the confrontation, Theophilus caused the destruction of the temple to Serapis, <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘The Ecclesiastical History’‘, 16</ref> over which he built a church.  
+
Atunci când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, Sf. Teofil era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai [[cler]]ului din Alexandria și era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă și pentru agresivitatea și violența sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranță față de [[păgânism|păgâni]] și [[eretic]]i.
  
−
During the early years of his episcopate in Alexandria, Theophilus maintained good relations with his fellow clergy. In 394, when he was in Constantinople for the first time for a council he sat with Nectarius of Constantinople, [[Grigorie de Nyssa]], and [[Teodor din Mopsuestia]]. He got along well with [[Origen]] and his [[monahism|monahi]] friends, the four [[monah]] din [[Schetia]], known as the “Tall brothers”. He included as members of ecclesiastical offices a number of the clergy of Alexandria. Among these was Isidore, whom he made an [[archpriest]] and patriarchal iconom. He supported the teachings of Origen in a number of disputes. He banished an opponent of Origen, Bishop Paulus, and reproached St. Ieronim for showing hospitality to Paulus.  
+
Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul [[Ieronim]] nota că Teofil nu se afirmase ca predicator.<ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref>În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe [[cathedra|scaunul]] Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] permisiunea de a construi o [[biserică]] pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afișând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16</ref>, deasupra căruia a construit o biserică.
  
−
In 395, however, Theophilus abruptly changed his attitude, a change that apparently grew out of a quarrel and falling out with archpriest Isidore who was a friend of the Scetius monks. At the request of Bp. John of Jerusalem, Theophilus sent his friend Isidore to Palestine to mediate a dispute between Bp. John and Jerome. The mediation did not go well from which Theophilus developed an irritation toward Jerome. In the end Theophilus urged Jerome to respect the authority of Bp. John, a request he again made in 399.
+
În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relații cu confrații săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un [[sinod]] împreună Nectarie al Constantinopolului, [[Grigorie de Nyssa]] și [[Teodor din Mopsuestia]]. Se înțelegea bine cu [[Origen]] și cu prietenii săi monahi, cei patru [[monah]]I din [[Schetia]] cunoscuți sub numele de „Frații cei înalți”. A așezat în diferite ranguri bisericești mai mulți clerici din Alexandria. Între aceștia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang și l-a numit [[iconom]] patriarhal. A susținut învățăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel și i-a reproșat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.  
  
−
By 399, Theophilus’ attitude toward Isidore seemed to have changed, apparently over the handling of money. <ref>St. Isidore Pelus., Ep. i, 152</ref> Immediately Theophilus attacked Isidore both with slanders and violence. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> When Isidore turned for protection from the monks of Nitria, Theophilus also turned against them and also against Origen’s teachings and his followers. In 401, at a [[synod]] in Alexandria, Theophilus had Origenism condemned. Leading a group of soldiers and armed servants, Theophilus then attacked the residence of the Nitria monks, burned their buildings and treated poorly those monks he captured.
+
În 395 însă Teofil și-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din [[Schetia]]. La cererea episcopului [[Ioan al Ierusalimului]], Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan și Ieronim. Medierea a fost un eșec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.  
  
−
The Scetius monks escaped to Palestine, from where the four Tall brothers proceeded to Constantinople to seek protection from Emperor [[Arcadie]] and Abp. John Chrysostom. Responding to the pleas of the monks, the emperor requested the Empress Eudoxia to summons Theophilus to a formal hearing before Abp. John on his charges against the monks. Theophilus took his time journeying to Constantinople, with an assembled group of supporting [[episcop]]i, knowing that Abp. John had alienated Eudoxia by his unworldly strictness that she considered were directed toward her. Arriving in late June 403, Theophilus and his group lodged outside the city and ignored invitations from Abp. John.
+
Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil față de Isidor se schimbase, aparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani.<ref>Sf. [[Isidor Pelusiotul]]., Ep. i, 152</ref> Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări și chiar acte de violență pe Isidor. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> Când Isidor a căutat adăpost la monahii din [[Nitria]], Teofil s-a întors și împotriva învățăturilor lui Origen și a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reușit să obțină o condamnare a origenismului la un [[sinod]] pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldați și slujitori înarmați, Teofil a atacat apoi reședința monahilor nitrioți și i-a dat foc, iar monahii capturați au fost maltratați.  
  
−
Abp. John refused the offers of Emperor Arcadie to chair the council, and Theophilus eagerly accepted and turned the council against John. Theophilus immediately changed the agenda for the council to a trial of John Chrysostom. The “council of the Oak”, in the suburb of [[Calcedon]], then deposed Abp. John. Satisfied with himself, Theophilus then marched to Constantinople at the head of a group of armed followers to install a successor to the popular archbishop. Finding the people resolute in their loyalty to Abp. John, Theophilus retreated and quickly boarded a boat that evening with his followers as the people were seeking him to throw him into the sea. <ref> Pallad. p. 75</ref> When Theophilus informed Innocent of Rome of Abp. John’s deposition, Innocent, in reply, censured his “nasty arrogance” in not providing the grounds for the deposition and advised that until the mock trial was followed by a proper council, he, Innocent, would not withdraw from communion with John.
+
Monahii schitioți au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Frați înalți” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecția împăratului [[Arcadie]] și a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor și i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susțină cauza, știind că arhiepiscopul Ioan își atrăsese dușmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin și pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 și și-au stabilit reședința în afara orașului, ignorând invitațiile arhiepiscopului Ioan.  
  
−
During the later part of his career, Theophilus campaigned and wrote in opposition to “Origenism”. Abp. Theophilus reposed on [[15 octombrie]] 412, after an episcopate of over twenty seven years. Theophilus is regarded by the [[Biserica Alexandriei(coptă)|Biserica Coptă]] as a [[sfânt]].
+
Ioan a refuzat invitația împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea și a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „[[Sinodul de la Stejar]]” s-a ținut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulțumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susținători înarmați, încercând să așeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid și în aceeași seară să se urce pe un vas și să părăsească orașul, întrucât mulțimea amenința să-i arunce în mare atât pe el cât și pe susținătorii lui.<ref> Pallad. p. 75</ref> Când Teofil l-a informat pe papa [[Inochentie I al Romei|Inochentie al Romei]] despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganță” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.  
  
−
==References==
+
În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări și a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci și șapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.
 +
 
 +
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
  
Linia 27: Linia 28:
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Alexandria|Arhiepiscop al Alexandriei]]|
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Alexandria|Arhiepiscop al Alexandriei]]|
 
ani=385-412|
 
ani=385-412|
−
după=[[Chiril al Alexandriei]]|}}
+
după=[[Chiril al Alexandriei|Chiril]]|}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
 
 
*[[:en:Theophilus of Alexandria]], după
 
*[[:en:Theophilus of Alexandria]], după
−
 
+
**en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.txt  ''Theophilus, Bishop of Alexandria'', Henry Wace, Ed., Dictionary of Early Christian Biography]
−
*en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.txt  ''Theophilus, Bishop of Alexandria'', Henry Wace, Ed., Dictionary of Early Christian Biography]
+
**en: [[wikipedia:Theophilus_of_Alexandria]]
−
*en: [[wikipedia:Theophilus_of_Alexandria]]
+
**en: [http://www.newadvent.org/cathen/14625b.htm  Catholic Encyclopedia: Theophilus]
−
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/14625b.htm  Catholic Encyclopedia: Theophilus]
+
**en: [http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=826  Catholic Online:  St. Theophilus of Alexandria]
−
*en: [http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=826  Catholic Online:  St. Theophilus of Alexandria]
+
**en: [http://www.voskrese.info/spl/XfeofilAlex.html  St. Theophilus, Patriarch of Alexandria]
−
*en: [http://www.voskrese.info/spl/XfeofilAlex.html  St. Theophilus, Patriarch of Alexandria]
 
  
  
−
==External link==
+
==Legături externe==
−
*en: [[wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
+
*en: [[Wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea curentă din 9 ianuarie 2023 12:04

Teofil al Alexandriei a fost arhiepiscop al Alexandriei între anii 385 și 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă și un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la depunerea și exilarea Sf. Ioan Gură de Aur de pe scaunul Constantinopolului.

Viața

Se cunosc puține lucruri despre tinerețea lui Teofil. Se știe că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Fiul acesteia, Sf. Chiril, nepotul său, i-a succedat ca Patriarh al Alexandriei.

Atunci când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, Sf. Teofil era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai clerului din Alexandria și era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă și pentru agresivitatea și violența sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranță față de păgâni și eretici.

Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul Ieronim nota că Teofil nu se afirmase ca predicator.[1]În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe scaunul Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul Teodosie permisiunea de a construi o biserică pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afișând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis [2], deasupra căruia a construit o biserică.

În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relații cu confrații săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un sinod împreună Nectarie al Constantinopolului, Grigorie de Nyssa și Teodor din Mopsuestia. Se înțelegea bine cu Origen și cu prietenii săi monahi, cei patru monahI din Schetia cunoscuți sub numele de „Frații cei înalți”. A așezat în diferite ranguri bisericești mai mulți clerici din Alexandria. Între aceștia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang și l-a numit iconom patriarhal. A susținut învățăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel și i-a reproșat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.

În 395 însă Teofil și-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din Schetia. La cererea episcopului Ioan al Ierusalimului, Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan și Ieronim. Medierea a fost un eșec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.

Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil față de Isidor se schimbase, aparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani.[3] Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări și chiar acte de violență pe Isidor. [4] Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors și împotriva învățăturilor lui Origen și a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reușit să obțină o condamnare a origenismului la un sinod pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldați și slujitori înarmați, Teofil a atacat apoi reședința monahilor nitrioți și i-a dat foc, iar monahii capturați au fost maltratați.

Monahii schitioți au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Frați înalți” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecția împăratului Arcadie și a arhiepiscopului Ioan Gură de Aur. Împăratul a ascultat plângerile monahilor și i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susțină cauza, știind că arhiepiscopul Ioan își atrăsese dușmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin și pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 și și-au stabilit reședința în afara orașului, ignorând invitațiile arhiepiscopului Ioan.

Ioan a refuzat invitația împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea și a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul de la Stejar” s-a ținut într-o suburbie a Calcedonului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulțumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susținători înarmați, încercând să așeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid și în aceeași seară să se urce pe un vas și să părăsească orașul, întrucât mulțimea amenința să-i arunce în mare atât pe el cât și pe susținătorii lui.[5] Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganță” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.

În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări și a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe 15 octombrie 412, după o păstorie de peste douăzeci și șapte de ani. Teofil este considerat sfânt de Biserica coptă din Alexandria.

Note

  1. ↑ "Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492
  2. ↑ Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16
  3. ↑ Sf. Isidor Pelusiotul., Ep. i, 152
  4. ↑ Pall., VI; Sozomen, VIII, 12
  5. ↑ Pallad. p. 75
Casetă de succesiune:
Teofil al Alexandriei
Precedat de:
Timotei 		Arhiepiscop al Alexandriei
385-412 		Urmat de:
Chiril



Surse


Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teofil_al_Alexandriei&oldid=53922”