Prooroc

Proorocii sau profeții sunt personaje din Biblie (dar nu exclusiv) care, sub însuflarea Sfântului Duh au prezis evenimente care au avut loc, au loc și vor avea loc în viitor. Venirea pe lume a lui Iisus Hristos a fost prezisă de către proorocii din Vechiul Testament. În general, se consideră că primul dintre profeți a fost Avraam, iar ultimul a fost Ioan Botezătorul.

Profețiile din Vechiul Testament

Cuvântul profet provine din limba greacă, din cuvântul προφήτης și se referă la interpret sau purtător de cuvânt al unei zeități care „vorbește înainte”. În ebraică, totuși, profet este tradus de obicei prin nevi, care mai degrabă înseamnă „dezvăluitor”. Vocația unui nevi este descrisă în Deuteronom 18:18, unde Domnul spune: „Voi pune cuvintele mele în gura sa și va spune tuturor ceea ce îi cer.” Astfel, nevi este considerat ca fiind „gura” Domnului. Rădăcina nun-bet-alef (navi) se bazează pe rădăcina din două litere nun-bet care sugerează adâncime sau deschidere, probabil în relația cu Dumnezeu.

Câțiva din profeții Vechiului Testament sunt: Avraam, Sara, Moise, Isaia, David, Solomon, Ilie și Iov. De asemenea, șaisprezece cărți din Vechiul Testament sunt denumite după numele profeților, cu toate că acestea nu sunt în mod obligatoriu scrise de ei. În mod tradițional ei se împart în două categorii: „mari” și „mici”.

Profeții mari

• Proorocul Isaia, de la care ne-a rămas Cartea lui Isaia
• Proorocul Ieremia, de la care ne-a rămas Cartea lui Ieremia, cartea lui Baruh și Scrisoarea lui Ieremia
• Proorocul Iezechiel, de la care ne-a rămas Cartea lui Iezechiel
• Proorocul Daniel, de la care ne-a rămas Cartea lui Daniel

Profeții mici

Cărțile celor numiți cei 12 „profeți mici”:

• Osea
• Ioil
• Amos
• Avdie
• Iona
• Miheia
• Naum
• Avacum
• Sofonie
• Agheu
• Zaharia
• Maleahi

Sfârșitul profețiilor

Ortodoxia mărturisește că Ioan Botezătorul (cunoscut și ca Ioan Înaintemergătorul) a fost ultimul profet, acest lucru alăturând perioada profețiilor din Vechiul Testament cu Iisus Hristos, care a propovăduit realizarea împlinirii legii.

Unele secte protestante (și deci eretice) susțin că profețiile continuă până în zilele noastre, inclusiv Penticostalii și Quakerii. Făcând aceasta, deseori ei diminuează rolul Sfintei Tradiții prin supraaccentuarea noilor „revelații”. Mormonii cred că președintele „bisericii” lor este un profet. O erezie creștină timpurie centrată în jurul ideii continuării profețiilor este Montanismul, al cărei reprezentant de seamă a fost Tertulian.

Aceasta, totuși, nu înseamnă că profețiile au încetat în biserică; sunt mulți sfinți sau alți ortodocși care au visuri profetice sau viziuni. Cu toate acestea termenul însuși de „profet”, este rezervat pentru persoanele Vechiului Testament.

Despre autenticitatea profeților și despre falșii profeți

În concordanță cu Deuteronom 18:21-22, trebuie să judecăm profețiile prin prisma împlinirii lor. Mai mult, în Noul Testament, Hristos avertizează împotriva falșilor profeți și spune că fiecare trebuie să judece profetul după roadele sale. Din (Matei 7):

Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.

De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.

Sfinții Petru și Pavel întăresc avertizarea împotriva „falșilor profeți” (deci eretici) în repetate rânduri în epistolele lor (a se vedea 2 Petru și Faptele Apostolilor 20:28).